Per total suntem pe acolo…FCSB- LYON 2,5 – 5,5

Tănase PETRENCO ■

FCSB a primit la examen subiectul din “Lecția Mikautadze”, despre care nu-i spusese nimeni că trebuie s-o învețe.

Se înșală cei care cred că nu mai rămâne de spus nimic după acest 0-4 înregistrat de FCSB la Lyon, combinat cu un urât 1-7 la scorul general dar vă propun să derulăm în sens invers lucrurile, începând cu bilanțul de final dezastruos.

Vă promit că veți avea parte de surprise mari și interesante care, din nefericire în fotbalul de la noi, se pierd în detaliu, producind de multe ori rezultate opuse dorinței microbistului de fotbal, precum ceea ce s-a întâmplat joi seară. Adică să iei încă patru, în loc să mergi la Lyon să dai tu patru – ca să te califici!

Să începem! În prefața meciurilor de la București și de la Lyon citeam referirile la meciuri, prin diversele publicații online, de la cele mai “redutabile” până la aspirantele la notorietate. În toată mass-media își dădeau cu părerea fotbaliști, specialiști, “fotbaliatori” care se lăsaseră de ani mulți de meserie și se ocupau acum cu diverse, ba chiar citeam, în context, și despre arta preparării micilor, pe care au început să îi savureze și francezii, în măcelăria unui cuplu de românași à côté de Lyon.

În schimb, “galantare” goale în materie de știri, chiar fără urmă de aromă, despre georgianul Georges Mikautadze!

Băiatul ăla de la Euro, cu expresia palmelor așezate pe ochi, sub formă de binoclu, care marca de trei ori pentru Georgia și care înregistra. atunci, o viteză în teren pe care UEFA o înscria pe site la 32,85 km/h, în medie, dar cu un maxim care se ridică uneori chiar și la 33,8 de km/h. Bine că n-au mai verificat și câți cai putere avea sub capotă. Asta în timp ce, prin comparație, Usain Bolt, jamaicanul cel mai rapid om din toate timpurile, fusese înregistrat la un nivel de viteză de maxim 44 de kilometri pe oră, în proba de viteză de 100 de metri, la atletism.

Rapid precum expresul, Mikautadze se ascundea abil de presă românească, fără să primească necesarele semne de exclamație, în comentariile dinainte meciurilor, din partea gazetarilor care semnau cronicile de specialitate. Acele articole specifice, menite să atragă atenția celor care urmau să se afle în cauză, încercând să îl țină sub control pe Mikautadze, în cele două manșe. Ca și cum Mikautadze urmă să nu apară mai deloc pe teren în confruntarea de la Lyon, sau ar fi urmat să facă figurație, că era mai de-al nostru, mai dinspre est, cum ar veni.  

Și acum, urmează șocul performanței pe gazon cu scorul per total al celor două manse: Georges Mikautadze- FCSB 2-1!                  

Prin fața ochilor mi se perindă cifrele cu viteza giorgianului, dar cu aceeași viteză tipic georgiană mă fură și gândul la cât de rapid urca scorul pe tabelă și în recentul meci de rugby Georgia-România, încheiat până la urmă cu 43-5 pentru georgieni.

Dar să revenim la fotbal. Pentru necunoscători, pe dată de 25 martie 2008, Președintele Traian Băsescu îl decora pe Ladislau Boloni cu ordinul “Meritul Sportiv”. Știm de ce. Câștigase cu Steaua Cupa Campionilor și Supercupa Europei, la fotbal. Deci care ar fi legătura? Să continuăm!

Născut pe 11 martie 1953, Ladislau Boloni primea această onoare și distincție pentru clasa, dar mai ales discreția lui că fotbalist. S-a întâlnit mereu întîi cu muncă serioasă, intensă, și doar apoi cu mingea și performanța, urcând pe mai toate podiumurile fotbalistice rezervate României. Începînd cu cele peste 100 de selecții la reprentativa națională, continuînd cu marcarea golului cu care România învingea campioana mondială Italia, în 1983, calificindu-se apoi la Campionatul European din Franța în 1984, și încheindu-și onorabil cariera de fotbalist în anul 1992.

Și ca antrenor însă, Ladislau Boloni și-a confirmat clasa, inteligența și seriozitatea. El este cel care l-a inrodus în teren, în minutul 58 al meciului de Liga Campionilor pe care Sporting Lisabona îl dispută împotriva Interului, pe puștiul de 17 ani Cristiano Ronaldo, lansându-l practic în fotbalul mare.

Și acum vine momentul de relevanță mult așteptat. Am avut nevoie de această mare paranteză. “King Georges”, porecla cu care fanii îl alintau din tribune pe Mikautadze pe vremea când juca pentru Ladislau Boloni, la Metz, marca pe 21 aprilie, acum aproape un an, într-un meci important contra celor de la Le Havre, în Ligue 1, făcîndu-l pe tehnicianul român să exclame: “Georges nu este Mbappe, dar este Mbappe al nostru, al celor de la FC Metz”. Și iar mă fură cu viteza giorgianului gândul că aș fi apreciat, cu mult respect înaintea dublei, o vorba, o declarație prin presă, un ceva cât de mic de-al cuiva, referitoar la “Mbappe de Metz”.

Sunt sigur că ar fi făcut-o și câțiva fundași de la FCSB, apăsăți de forta centrifugă care se manifestă în jurul lor la București în minutul 30, atunci când regele Georges se desprindea scurt, la derută, se oprea brusc și îi întorcea mingea pe cap lui Tagliafico, în direcție opusă, acolo unde Tagliafico venea ca la comandă, pe spațiul creat, pe care evident că scria gol și 0-1! O clipită, de geniu, prin care Mikautadze ieșea la rampă și contribuia la deschiderea scorului. S-a ajuns la 1-7, și nu știu dacă a scris încă cineva despre povestea stelistului Boloni și a elevului pe care l-a descoperit și format, începând din divizia secundă la Metz. Munca antrenorului Boloni, și a elevului Mikautadze, ieșeau însă la iveală prin fapte, dintr-un anonimat suspect. Poate și pentru că jurnaliștii autohtoni păreau mai degrabă interesați să descrie apetitul francez pentru mititeii de producție sută la sută original românească, după rețeta de la Cocoșatu, în loc să își facă treaba.

Trezirea FCSB-ului la realitatea Mikautadze nu s-a produs nici înaintea meciului din retur și au urmat, în mod natural, cele două goluri dar și pasa de assist pentru cel de-al treilea gol din totalul celor patru “înșurubate” de Lyon la retur. Un cadou superb pentru apreciatul antrenor român care l-a descoperit și l-a format la Metz, atunci când nimeni nu îi mai dădea vreo șansă, transferându-l mai târziu la Lyon pentru echivalentul a 9,5 milioane de “mici”, la doi euro bucată – pe piața franceză, după standardele valorilor presei fotbalistice contemporane române.

Premiat de Președintele Traian Băsescu cu importante distincții de stat, dar uitat, sau mai degrabă spus aflat mai puțin pe placul actualei federației române de fotbal, cu care s-a poticnit mereu; acuzat fără vină în negocieri, Ladislau Boloni primea ieri un frumos cadou, la două zile după sărbătorirea zilei de naștere, de la elevul sau georgian, “Mbappele de Metz”.

Poate așa, ajunși la final, putem privi și noi prin prisma contribuției românești la scorul de 1-7 încasat în cele două manșe. Și îmi fuge iar cu viteza georgianului mintea. “1-7, două goluri plus două pase de gol, per total egal 3 puncte făcute de Mikautadze. Dacă împărțim la doi, pentru contribuția românească a lui Boloni la golurile și pasele georgianului, am punctat și noi 1,5, plus unu pentru golul marcat de Băluță la București gata, am încheiat socotelile: FCSB- LYON 2,5 – 5,5!

La puncte! Cu totul altceva măi frați români!    

Pe același subiect: FCSB-Olympique Lyon 1-3, déjà vu!