Ionuț-Eugen Ioniță ■
Televizorul nu mai e de mult un simplu ecran care redă semnalul din antenă. În 2025, mulți dintre noi avem în sufragerie un dispozitiv care știe ce ne place, ne face sugestii, răspunde la comenzi vocale și chiar poate ajusta automat imaginea și sunetul în funcție de conținut. Iar toate acestea sunt posibile datorită așa-numitei „inteligențe artificiale”. Dar ce înseamnă, de fapt, un televizor cu AI? Și cât de „inteligent” e în realitate?
De unde a pornit ideea: context și evoluție
Conceptul de „televizor smart” a început timid, cu modele capabile să acceseze YouTube și Netflix, printr-o interfață cam greoaie. Pe măsură ce procesoarele au devenit mai puternice, iar software-ul mai rafinat, producătorii au început să integreze algoritmi de învățare automată (machine learning). Rezultatul: televizoare care înțeleg vocea umană, recunosc tiparele de consum și optimizează automat imaginea și sunetul.
Gigantul LG a introdus AI ThinQ, Samsung vine cu Bixby și procesorul Neural Quantum, iar Sony se bazează pe Google TV cu tehnologie XR. Toți promit același lucru: un televizor care învață din comportamentul tău.
Ce poate face cu adevărat un televizor cu AI?
- Sugestii personalizate de conținut
Televizorul „învață” ce seriale sau filme urmărești și îți propune conținut similar. Nu doar dintr-o aplicație, ci din toate platformele instalate (Netflix, HBO, Disney+ etc). - Comenzi vocale și control inteligent
Poți să spui „arată-mi comedii romantice” sau „dă mai încet volumul” fără să pui mâna pe telecomandă. Iar comenzile devin tot mai naturale – nu mai trebuie să vorbești ca un robot. - Optimizarea automată a imaginii și sunetului
Prin AI, televizorul poate detecta dacă urmărești un meci de fotbal sau un film noir, ajustând culorile, contrastul și sunetul în mod inteligent. - Recunoaștere facială și a vocii (în unele modele)
Unele televizoare pot schimba profilul utilizatorului în funcție de cine stă în fața ecranului sau de cine vorbește – ca să ofere recomandări personalizate fiecărui membru al familiei. - Integrare cu smart home
Poți controla luminile, termostatul sau camera video direct din interfața televizorului, dacă toate sunt parte din același ecosistem.
Ce nu știe încă să facă?
Inteligența artificială din televizoare e, deocamdată, mai mult automatizare inteligentă decât conștiință digitală.
- Nu înțelege contextul profund. Dacă îi spui „arată-mi ceva de weekend”, s-ar putea să nu-și dea seama că vrei ceva relaxant și scurt.
- Nu are empatie. Nu știe că ești obosit, stresat sau că tocmai ai venit de la muncă.
- Nu poate selecta conținut 100% relevant. Algoritmii se bazează pe istoricul tău, dar pot deveni ușor o bulă – îți tot oferă același tip de conținut.
- Nu învață emoții. Nu știe când râzi sau plângi, iar „AI-ul” său nu e la fel de sofisticat ca cel din filme.
Avantaje și provocări
Avantaje:
- Experiență personalizată fără efort.
- Mai puțină navigare, mai mult timp de vizionare.
- Integrare cu alte dispozitive inteligente din casă.
Provocări:
- Date personale: Un televizor care „învață” despre tine are nevoie să colecteze date. Cât de securizate sunt? Cine le accesează?
- Dependența de ecosistem: Dacă ai un televizor Samsung, s-ar putea să meargă mai bine cu un telefon Samsung și cu o casă smart tot Samsung. Nu prea poți mixa brandurile fără fricțiuni.
- Longevitatea software-ului: Cât timp va mai primi actualizări? Unele televizoare smart devin „mai puțin smart” după doar 2-3 ani.
Soluția Open Source a săptămânii: Kodi + Raspberry Pi
Dacă nu ai încredere în AI-ul încorporat de marile companii, există alternative. Una dintre ele este Kodi, un software media center open source, pe care îl poți instala pe un mini-computer Raspberry Pi.
🛠️ Ce oferă:
- Interfață customizabilă
- Suport pentru toate formatele video/audio
- Add-on-uri pentru aproape orice serviciu de streaming
- Zero colectare de date personale
🎯 Evaluare:
- Instalarea necesită ceva răbdare, dar odată configurat, sistemul funcționează impecabil.
- Nu are AI integrat, dar oferă control total, fără reclame și fără sugestii algoritmice părtinitoare.
Concluzie: Viitorul e smart, dar încă nu e omniscient
Televizoarele cu AI reprezintă o tranziție interesantă: de la un ecran pasiv la un partener (semi)inteligent. Dar nu sunt încă capabile de judecată, intuiție sau emoție – ci doar de execuție sofisticată. În următorii ani, ne putem aștepta la integrare cu avataruri digitale, sinteză de voce mai naturală și poate chiar o capacitate de a recunoaște dispoziția noastră.
Până atunci, rămâne la alegerea noastră: vrem un televizor care gândește puțin pentru noi, sau unul pe care să-l controlăm complet?
[/responsivevoice]
