Luigi FRIGIOIU ■
Adolescențe prăbușite în neant precum “Avioane de hârtie”
Scriitoarea Elise Wilk s-a născut în 1981, la Brașov, într-o familie mixtă (germană-română). A absolvit Facultatea de Jurnalism la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Are un masterat în literatură şi comunicare (Universitatea Transilvania din Braşov) şi unul în dramaturgie (Universitatea de Arte din Târgu Mureş). Tot la Târgu Mureș și-a susținut teza de doctor în “Teatru și Artele spectacolului” cu o lucrare despre publicul tânăr din România, iar din 2021 predă scrierea dramatică la aceeași universitate. Traduce dramaturgie germană contemporană în română și e membră a Comitetului german din cadrul Eurodram.
În 2008, a câștigat un premiu cu prima piesă, „S-a întâmplat într-o joi”. Are texte traduse în 16 limbi și publicate în opt țări. A scris peste 20 piese, multe premiate. O parte din texte s-au adaptat pentru radio. Spectacolul „Exploziv” (producție Teatrul Radiofonic), a câștigat competiții pe trei continente (Marele Premiu Asia-Pacific Broadcasting Union 2017, Premiul Grand Prix Marulic 2018 și Medalia de Aur la New York Festivals 2018).
Piesa Avioane de hârtie, scrisă de Elise Wilk, s-a pus în scenă la Teatrul pentru copii și tineret “Căluțul de Mare”. Spectatorii, majoritatea elevi de liceu, au fost martorii unei povești tragice de o actualitate îngrijorătoare. Viețile unor adolescenți în formare sunt modelate de o societate lipsită de orizont. Presiunea apasă tinerele destine iar ritmul vieții infernale le zdrobește aspirațiile, fără șansă de reabilitare. Părinți din străinătate plătesc prețul prezentului cu distrugerea viitorul propriilor copii. Adolescenții răspund la neputință prin violență și, în lipsa afecțiunii, primesc cu brațele deschise iluzia unei vieți haotice.
Liceenii din piesă sunt forțați să se maturizeze de societatea care ar trebui să-i protejeze. Mesajul dramatic transmis e un strigăt prelung de durere. Prin alegerea inspirată a distribuției, pofta de joc și elanul tinerilor actori devin punctele forte ale montării.
Denisa Iova (Lena) e o adolescentă ce-și anesteziază durerea abandonului și abuzului, vânzând senzații fizice amoroase. Adi Gheo, specializat în roluri negative de dur, întruchipează profilul abuzatorului Alex. În umbra lui, ca un fel de servant, se află Bobo (jucat de Romulus Samfiroiu), băiatul adorat doar de bunică. Cătălina Oțeleanu e Laura, fata conștiincioasă, cu rezultate bune la învățătură, dar sedusă de anturaj. Leticia Albu o interpretează pe Andra, tânăra îndrăgostită și sensibilă, cu sufletul așternut în jurnalul personal. Ea intră în depresie atunci când caietul ajunge în mâinile colegilor imaturi și răutăcioși.
L-am lăsat la urmă pe foarte talentatul Sergiu Bucur, în jurul căruia se țese întreaga intrigă a poveștii. El reușește o creație artistică memorabilă, în rolul lui Miki, elevul timid, cu ticuri și defecte, ținta batjocurii celorlați.
Prin cuvinte și gesturi, tinerii actori au intrat în roluri redând cu naturalețea vârstei stările personajelor. Prin efecte cinematografice, microportretele personajelor se proiectează pe ecranul alb-negru. Scurtele monologuri ascund sensibilități, traume, singurătate și dorința de afecțiune.
„Avioane de hârtie” abordează destrămarea familiilor, plecarea părinților în străinătate și abandonarea copiilor deveniți „obiecte” nedorite. Altă temă actuală e bullying-ul, radiografiat pentru a arăta agresivitatea în toată hidoșenia ei. Spectrul ratării macină atăt sufletele agresorilor cât și ale victimelor. Spectacolul răscolitor nu te poate lasă indiferent: ieși îngândurat din sală și îți pui întrebări.
Părinții sunt îndemnați să-și iubească mai mult copiii, să petreacă mai mult timp cu ei. Să le fie aproape la greu, în confruntările din clasă, din curtea școlii, de pe terenul de sport.
Parabolă a copilăriei pierdute, avioanele de hârtie, construite de Miki pentru Lena, înseamnă dorința de evoluție, de „zbor” cu aripi imaginare. Adolescența dezvăluie vulnerabilități, are nevoie de iubire și de validare a personalității. Fără înțelegere, adolescența călcată în picioare de cei din jur, se apară tragic, cu arma în mână. Așa cum face Miki, interpretat magistral de Sergiu Bucur.
Regia artistică și ilustrația muzicală sunt realizate de Vitalie Drucec. Scenografia lui Adrian Suruceanu conturează cadrul dezolant al acțiunii: un teren de baschet cu garduri sârmoase ca la penitenciar. La reușita spectacolului și-au adus contribuția: Oana Pisaroglu – coregrafia, Aurel Palade – light design, Francisc Rotaru – video design.
După căderea cortinei, regizorul Vitalie Drucec și actorii au avut un dialog interesant cu tinerii din sală, principalii destinatari ai scenariului. S-a subliniat necesitatea punerii în scenă a unor astfel de subiecte sensibile. În egală măsură, e nevoie de reprogramări ale spectacolului „Avioane de hârtie” pentru a putea fi vizionat de cât mai mulți adolescenți.
