Dan MIHĂESCU ■
Știam că între 1930-1931 cuplul comedianților de origine daneză din apogeul filmului mut internațional, Pat și Patachon, zăbovise un an la Constanța susținând spectacole, seară de seară, la restaurantul „Luther”, din Piața Independenței (actualmente Ovidius). Nu m-ar fi dus însă gândul că în afară a se reproduce artistic pe scena selectului local de noapte, celebrii predecesori ai cuplului american Stan Laurel și Oliver Hardy („Stan și Bran”) sau și împuiat pe la Constanța.
Pe 1 martie a. c. urma însă să am de-a cu doi polițiști locali despre care am bănuit instantaneu că poartă gena degenerescenței hazlii a celebrilor comici europeni „Pat și Patachon”, rămași în conștiința colectivă drept cuplul neîndemânaticilor încurcă-lume, cu aspect fizic extrem de diferit.
La vremea respectivă, un autoturism lăsat parcat în ușa garajului de pe proprietatea mea încă din timpul prânzului, continua să-mi împiedice accesul la intrare chiar și după ora 16.00, când revenisem acasă. Iar alte locuri libere de parcare pe stradă, mai în sus sau mai în jos, canci. Mă uit, mă învârt, întreb un vecin, doi, cineva mă sfătuiește să privesc cu atenți prin lunetă și parbriz, poate identific vreun semn despre proprietari și a avut dreptate. Pe o coală cu pătrățele, ruptă dintr-o agendă, era înscris numărul de telefon: 0770705053. Apelez numărul dar fără rezultat. Mă dau bătut, o las pe nevastă-mea să dea ture prin cartier în căutarea unui loc de parcare și mă repliez în casă cu gândul să-mi împart “carul de nervi”, la rândul meu, cu alții.
Sun la Direcția Generală a Poliției Locale Constanța, ăia despre care am observat că sunt foarte pe fază și cel puțin mie, de vreo două ori, mi-au dresat proces verbal chiar și pentru gândul de a parca mașina pe trotuar în lipsa vreunui indicator de circulație rutieră care să interzică acest lucru. Așadar sun, sunt preluat de un robot care mă descoase simandicos apoi intervine cu conlocutor uman, prompt, respectuos, amabil, profesional, îmi ascultă oful, cere informații suplimentare, număr de înmatriculare al împricinatei, marca. Eu descarc pozele pe calculator și pun la dispoziția agentului de poliție locală toate elementele de identificare solicitate. Vreau să-i transmit și numărul de telefon de pe bord dar zice că nu-i nevoie în această etapă a cercetării. Zice că a găsit alt număr dar care prezintă ton continuu de ocupat și apelează din nou la informațiile mele. Încearcă și cu numărul de la mine dar tot fără succes. “Da, din păcate nu-l putem contacta pe proprietar ca să-și mute autoturismul de acolo, o să trimit un echipaj la fața locului ca să constate și să aplice măsurile legale. Voi transmite colegilor mei de la echipajul de patrulă numărul dumneavoastră de telefon și am rugămintea să vă întâlniți cu ei pentru a vă identifica garajul”, mi se spune telefonic. Mulțumesc pentru profesionalismul de care a dat dovadă și mă pun pe așteptat.
Sincer, iarăși am fost uimit căci n-a durat mult până când am fost apelat telefonic de patrula poliției locale constănțene. O voce sobră mă domnește pe nume și prenume și mă invită la locul faptei. Mă prezint respectuos în fața organelor care doresc să identifice pocinogul pentru care fuseseră scoase din bârlog și erau obligate să umble acum cu cei 120 de “cai putere” ai Loganului, de dârlogi, tocmai pe str. Pictor Nicolae Grigorescu la nr. 39. “La care dintre porți reclamați că vi s-a blocat accesul, la cele albe sau la cele negre, că vedem că-s două garaje aici?”, mă tatonează șeriful local. “Ambele”, răspund sigur pe mine. Greșeala a fost că m-am dus pe fentă căci fiind doi, m-am bazat că le pot socoti în parte și după aia să facă suma pe degetele cu care se scobeau în nas. Faza cu doua garaje la o mașină i-a iritat. Am simțit imediat că am călcat pe bec cu opulența deșănțată de care am dat dovadă astfel din parte vătămată am devenit imediat suspect și nici mai mult nici mai puțin am un déjà-vu cu Pat & Patachon, personaje copiate din comedia mută a anului 1928 “The Policemen”. Practic, cei doi dehămați care la întrebarea mea s-au recomandat drept Apetroiei și Mocanu, m-au luat la rost că încurc parcarea mașinilor la bordură cu garajele construite la limita proprietății și mi-au cerut să fac dovada că le folosesc pentru scopul declarat. “Adică cum? Cum să facem că nu am acces din cauza autoturismului pe care-l vedeți parcat în dreptul porților?”. “Lasă, lasă asta, să vedem mai întâi dacă-i garaj de mașini sau dacă nu le folosiți pe post de depozit?”, răspunde cu tupeu piticania de Patachon. “Adică voi vreți să-mi face-ți percheziție la garaje fără mandat? Așa ceva n-am mai pomenit din partea poliției locale!”, comentez eu, pentru conformitate. “Ei uite că pomeniți acum”, mă ia în tarbacă „Lăț-Lungilă” de Pat, adăugând că nu poate să-l amendeze pe proprietarul autoturismului pentru parcare neregulamentară dacă nu fac dovada că garajul meu este folosit pentru scopul declarat la serviciul de impozite și taxe al primăriei (SPIT).
Mă uit la ei și îi măsor din tălpi până-n cap și le zic că nu-mi mai pierd timpul cu ei și că n-au decât să verifice la SPIT în vreme ce cei doi comedianți îmi atrag atenția că dacă tot i-am deranjat fără să dovedesc temeinicia, ar putea să-mi aplice mie o amendă că i-am pus pe drum…
I-am lăsat în stradă indeciși pe ai mei Pat & Patachon de pripas, cui să-i scrie amendă: necunoscutului proprietar de autoturism pe care nu se pricepeau cum să-l identifice, sau cetățeanului onest care a apelat la ei pentru restabilirea ordinii și care s-a legitimat regulamentar.
[/responsivevoice]
