Marina CUȘA ■
Poate nu mulți știu că un oraș cu sute de marinari, cum e Constanța, are un scriitor-marinar, pe Constantin Costache, cel care și-a semnat cărțile apărute și la edituri americane și britanice, cu pseudonimul ,,Captain C.”
Constantin Costache este un prozator de cursă lungă, originar din satul Rândunica, comuna Mihail Kogălniceanu, județul Tulcea, absolvent al Institutului de Marină Mircea cel Bătrân, din Constanța. A debutat în 1985, în Suplimentul literar-artistic al Scânteii Tineretului și editorial în 1986, în volumul colectiv Zece prozatori, nimeni alții decât laureații concursului de debut al Editurii Albatros. De atunci a publicat peste zece cărți de proză scurtă, poezie și mai ales romane, dintre care amintesc: trilogia Urme pe oglinda apei (vol.1 – Să mori făcând orice să scapi de comunism, vol.2 – Banii securității, vol.3 – Destrămarea imperiului minciunii), Singur împotriva oceanului, Dragoste de(s)ertică, Îmblânzitorul de stele, Căzut din rai, Explozia intoleranței, Syrael. Pentru toate acestea a primit un număr impresionant de premii literare, bucurându-se de interesul cititorilor și al comentatorilor specializați.
Constantin Costache scrie despre ce cunoaște bine, viața pe mările și oceanele lumii – și prin acest fapt aduce în fața publicului o lume inedită și, în consecință, interesantă. Munca de navigator are specificul ei, ritmul, ierarhiile, procedurile, mijloacele materiale, pe care prozatorul le prezintă fără economie de cuvinte, folosind cu naturalețe termeni de specialitate, ceea ce sugerează că își iubește cu patimă profesia și vrea să le arate profanilor ceva din frumusețea ei.
Pe Constantin Costache îl inspiră faptele neobișnuite din viața reală, cum ar fi misterioasa dispariție de pe radare a avionului malaezian MH370 Îmblânzitorul de stele) sau devastatoarea explozie din portul Beirut, din 4 august 2020 (Explozia intoleranței). Sunt, de asemenea, locuri care l-au fascinat, de pildă templele săpate în stâncă din Petra, Iordania, care devin decorul unei intrigi cu amazoane în romanul Dragoste de(s)ertică.
Dacă „Stilul este omul însuși”, cum spunea Buffon, cel al romanelor lui Constantin Costache se înrudește în mod firesc cu al unui om bine ancorat în realitate, pragmatic, inteligent, tenace în urmărirea și găsirea succesului. Prozatorul scrie romane de acțiune, cu un ritm alert și abundență de întâmplări, multe senzaționale, în care sunt prinse personaje puternice, bărbați de mare forță și femei cu aptitudini erotice speciale, romane ce ar putea fi ușor transformate în filme de succes. De pildă, în Îmblânzitorul de stele (Ex Ponto, 2021), comandantul de navă Mihai Vulturescu se arată mai puternic decât furia destinului, care-l face să treacă prin operația de cancer a soției, moartea acesteia prin omor premeditat din partea unor rivale, gestionarea unui voiaj dificil, apoi prăbușirea cu întregul zbor MH370, din care el și frumoasa stewardesă indoneziană Ala sunt singurii care au scăpat cu viață. Din acest moment începe lupta acerbă pentru supraviețuire a lui Mihai Vulturescu, alături de femeia care i-a redeșteptat resursele afective. Ajunși pe o insulă minusculă din mijlocul Oceanului Indian, cu ajutorul unui fragment din avionul dezmembrat, eroul devine un alt Robinson Crusoe, care-și valorifică tot potențialul intelectual, ingineresc și fizic pentru a se menține în viață și a transmite lumii coordonatele locului unde se află, făcând să apară, după efortul lui supraomenesc, un echipaj salvator.
Critici precum Liviu Antonesei și Robert Șerban au subliniat importanța romanului Îmblânzitorul de stele în cadrul operei lui Constantin Costache. Față de alți eroi masculini ai scriitorului, Mihai Vulturescu, supranumit de unii „sextantul” pentru arta folosirii instrumentului tradițional de orientare pe mare, azi aproape uitat, de alții „sexantul”, pentru apetitul său erotic hiperbolizat, are o dimensiune intelectuală pronunțată, care-i dă alura unui poet și filozof. Îndrăgostit de astre din copilărie, e marcat de o autentică sete de absolut și capabil să facă din iubirea pentru soția sa, pura și talentata cântăreață de operă Izabella, o formă de transcendere. Își pune permanent întrebări, găsind din fericire și interlocutori potriviți, întrebări despre locul religiei în viața individului și a societății, despre libertate, autoritarism, raționalitatea relativă a omului, cauza alunecării lui spre răutate. Proiectează scenarii ale viitorului, care-l stimulează pe cititor să gândească, la rândul său: „Eu cred că nu va mai trece mult până când vom afla că forța de care ne temem atât e mult mai mare decât ne-am imaginat vreodată dar că nu este nici asemănătoare nouă și nici nu ne privește tot timpul ca să ne protejeze sau să ne pedepsească, că raiul și iadul sunt doar niște invenții ale oamenilor prin care să țină în frâu prin frică sau prin speranță unele porniri ale ființei umane pe care au simțit nevoia să le controleze. Pentru a afla ce reprezintă universul în integralitatea lui va fi încă prea devreme și peste 50-100 de ani, când multe din problemele majore de astăzi își vor găsi răspuns, dar care nu va fi suficient pentru rezolvarea tuturor necunoscutelor pe care universul le ridică.”(p.326).
Astfel de pagini ridică nivelul discursului narativ și câștigă pentru roman adeziunea și a cititorilor care nu caută neapărat într-o proză acțiunea. Cu mici eseuri lirico-filozofice încorporate în text sau nu, un lucru este sigur: anume că nici lectorii cei mai titrați nu pot lăsa Îmblânzitorul de stele din mână până ce nu au ajuns la finalul poveștii.
Așadar, să ne bucurăm, în orașul nostru de la malul mării, de prezența scriitorului Constantin Costache! Cine îi sunt lectorii ideali, dacă nu oamenii care și-au împletit destinul cu marea?!
[/responsivevoice]
