Constanța este egala Georgiei de la Tbilisi

🔊 Ascultă articolul

Tănase PETRENCO ■

Trimis la cules de zarzăre verzi de către Turcia, fotbalul românesc în frunte cu un Răzvan Burleanu, reales la nici nu mai știu al câtelea congres, a dat piept la Tbilisi cu o națională georgiană din care a lipsit jucătorul numărul 1 al actualei ediții a Ligii Campionilor, Khvicha Kvaratskhelia. Am avut noroc, pentru că jucătorul proaspetei deținătoarea a titlului ligii campionilor, Paris Saint-Germain FC (PSG), doar ce fusese desemnat jucătorul Ligii Campionilor nu doar în contul golurilor marcate, zece la număr, ci și al celor șase pase de gol. Deci, e foarte posibil ca altul să fi fost bilanțul meciului, cu Khvicha prezent în teren de partea Georgiei.

A mai lipsit de la georgieni și vitezistul lui Villarreal CF,  Georges Mikautadze. La startul meciului amical de ieri, reputația absenților din selecționata națională a Georgiei cântarea mult mai mult decât cea a jucătorilolr lipsă din echipa noastră (Rațiu, Radu, Man, Bancu, Bîrligea). Dar, pentru că în fotbal trebuie să ai parte și de noroc, l-am regăsit cu multă bucurie la marginea terenului în postura de selecționer pe constănțeanul nostru, Gică Hagi, de care ne leagă o perioadă fastă a fotbalului românesc. A fost o etapă însoțită de mult noroc și o nesperată, atipică aș putea spune, incontestabilă valoare, ce a făcut posibilă prezența reprezentativei masculine de fotbal a României în buza unei semifinale cu Brazilia, și atât de aproape de o luptă directă pentru o medalie la campionatul mondial din 1994, aici unde mă aflu, în Statele Unite ale Americii (SUA).

Constanța a fost reprezentată în Georgia de trei constănțeni get-beget. Gică Hagi selecționerul, născut la Săcele, Andrei Borza, născut la Năvodari, și Alexandru Cicăldău, născut la Medgidia.

Pe gazonului arenei din Tbilisi și-au adus contribuția și jucători care au lucrat ani buni de zile la Academia Gheorghe Hagi din Ovidiu precum: Virgil Ghiță, Răzvan Marin, Ianis Hagi, fiul lui Gică – născut la Istanbul, Florinel Coman, Louis Munteanu, Tudor Băluța sau Marian Aioani.

Constănțenii noștri, autentici, au influențat major rezultatul 1‑1, înregistrat la final pe tabelă. Și de această dată, cum ne-au obișnuit de prin 2000 încoace, în meciul de la Tbilisi tricolorii ne-au purtat prin toate gama trăirilor emoționale, dorite și nedorite de vreun om – de la infern la extaz.

Gafa de amator-începător a lui Marian Aioani, trecut și el pe la Academia Hagi și mulți ani portar de bază al echipei de suflet a copilăriei mele, FC Farul Constanța, a fost corectată din fericire în timp util de alt absolvent al academiei fotbalistice din Ovidiu, Louis Munteanu; talentatul fost atacant al Farului care a venit la convocare tocmai din Washington D.C. De aici din SUA de unde vă scriu și eu aceste rânduri.

Gică Hagi a făcut exact ceea ce trebuia să facă noul selecționer al României, care se confruntă cu insucesele recente ale naționalei, eliminată în preliminariile Campionatului Mondial din acest an, la baraj, de Turcia.

Comparativ, avem aici în SUA fermieri care amplasează pe terenurile lor de lângă șosea câte o pancardă imensă pe care toți conducătorii autovehiculelor pot citi:

„Fructe proaspete, avem nevoie de culegători. Culegeți cu mână voastră și luați acasă tot ce vă doriți!”

Calitatea produselor naturale și prețurile special scăzute, de culegător, îi atrag pe doritori să facă un popas și aceștia devin pentru câte o oră, două, sau trei, forța de muncă a fermierului. Pleacă acasă bucuroși de experiența avută, de calitatea capturii și de prețul plătit.

Fotbalul lui Răzvan Burleanu, un fotbal care a picat cu mult sub standardul fotbalului românesc al anilor gloriei lui Gică Hagi, a ajuns exact în postura fenomenului din fermele americane care angajează, de nevoie, forță de muncă inclusiv de-la-șosea.

Gică Hagi a înțeles pe deplin postura de selecționer din vremurile lui Burleanu, și a invitat la lot, în mod cu totul surprinzător, jucători dintre care unii erau chiar trași, de ceva timp, pe dreapta pistei circuitului internațional. Acești profesioniști ai balonului poate că nu s-ar mai fi gândit vreodată la șansa de a da cu ochii de un afiș viu colorat apărut în drum, care să îi invite să meargă din nou la cules de portocale și piersici. Și asta în miezul unui climat fotbalistic, de când cu Burleanu președinte, ce mai degrabă a devenit plin de specialiști în trimisul balonului în cais.

Cicâldau, Coman, Moruîan sau Screciu fac parte dintre cei uitați și dați jos din mers, fără prea multe remușcări, înaintea venirii celui mai mare recrutor și restaurator de cariere fotbalistice din România – Gheorghe Hagi. Lângă ei își fac apariția, la naționala, jucători tineri precum Coubis, Matei, Ilie, Băluță, sau Eissat.

Dincolo de rezultatul bun, 1‑1, înregistrat în deplasare într-un amical cu o echipă periculos de rapidă precum Georgia, trebuie remarcat “panotajul” viu colorat de la marginea drumului, în care a ajuns fotbalul românesc, cu care constănțeanul Gică Hagi îi invită în stil american pe doritori să ia parte la cules și la împărțirea roadelor muncii cinstite, de care duce lipsă fotbalul nostru și de care are atâta nevoie naționala.

Nu mă miră cîtuși de puțin că salvarea rezultatului a venit tocmai din SUA, de la Louis Munteanu, jucătorul lui Washington D.C. Un veritabil și superb cadou pentru Gică Hagi pentru îndrăzneala lui de a își sufleca mânecile, aidoma fermierilor americani. Nu degeaba Gică Hagi este iubit și respectat pentru eternitate, în America.

Louis Munteanu își iubește antrenorul și selecționerul la fel ca și copilul acestuia, Ianis Hagi, colegul lui de la națională, o reprezentativă care începe să se înfiripe cu munca migăloasă a tatuării artei fotbalistice înapoi în pielea fotbalistului român, prin procesele știute doar de Gică Hagi. Acelea de descoperire, revitalizare și fructificare a tot ce se poate din rodul sărac al livezii fermierului Burleanu.

La pândă stau cu duiumul cei ce abia așteaptă un rezultat sau două negative pentru a întoarce naționala pe drumul prăfuit și lipsit de claritate pe care și-au clădit mulți nu numai imaginea și reclama, dar și nesperatele averi. Mă bucur nespus că drumul anevoios către redresarea fotbalului de performanță în România a început fără înfrângere și că trece tot prin Constanța. La fel ca și drumul anevoios către performanță în tenisul românesc care tot de la Constanța pornea cu decenii în urmă.

Citesc în presa centrală: surprindere, variante, exemple, experți controversați, semn că Gică Hagi a început să își facă treaba cu adevărat și că știe că problema este de structură și de sedimentare a diferitelor nivele care stau la baza performanței și necesității de a zidi cu jucători care pot și care vor.

Părerea mea este că Hagi a expertizat viciile șandramalei FRF făcându-și planul consolidării golurilor din temelie, care au făcut posibilă apariția și extinderea găurilor de surpare. Astea au năruit castelul în care s-au instalat prea mulți oportuniști de-a lungul anilor, în locul marilor luptători din generația de aur a fotbalului românesc.

[/responsivevoice]