Tănase PETRENCO ■
CM FIFA 2026: De la 2-3 cu noi în ’94, Argentina revine la 3-2 și înapoi în sferturi, după 32 de ani
Subtitlul de mai sus conține o serie uluitoare de cifre de doi și trei ce explică, în doi timpi și trei mișcări, revenirea la vârf a Argentinei și coborârea în anonimat a fotbalului românesc.
S-au împlinit nu mai puțin de 32 de ani de la imensă victorie a fotbalului românesc împotriva Argentinei, acel 3‑2 de pe dată de 3 iulie 1994, ce trimitea echipa lui: Hagi, Ilie Dumitrescu, Răducioiu, Dan Petrescu, Gică Popescu, Belodedici și ceilalți magnifici, de sub comandă lui Puiu Iordănescu, în primele opt echipe ale lumii și la o victorie distanță de posibila semifinală cu marea Brazilia. Atât de aproape de podiumul medaliilor unui campionat Mondial.
Deși fotbalul nostru s-a împotmolit între timp într-o nesfârșită serie de sincope, am avut bucuria să întâlnesc azi doi argentinieni fericiți care nu doar că și-au amintit de încântătoarea Românie din America acelui 1994 dar chiar au fost prezenți atunci pe stadionul Rose Bowl din California, martori ai acelui miracol fotbalistic pe care îl rememorează, cu mult respect și clasă, cu toate că sorții le fuseseră potrivnici, iar istoria a rămas memorabilă doar pentru noi.
Șansa reîmpletirii firului rupt, care ne ținea strâns legați de lumea mare a fotbalului s-a ivit, acum, la Cazinoul Desert Diamonds White Tanks, o bijuterie strălucitoare în panorama vestului sălbatic din, la marginea deșertului statului Arizona. De menționat că până prin anul 2007, Regiunea Waddell, locul unde mă aflu, se mândrea doar cu un simplu oficiu poștal ce asigura legătura cu restul lumii puținilor fermieri din zonă care se încumetau să se lupte cu temperaturile extrem de ridicate și clima chinuitoare, tipică zonelor aride ale statului Arizona.
Azi însă, am profitat și eu și prietenii mei argentinieni de structura tehnologică a sistemelor moderne de aer condiționat și pentru că meciul, pentru care ne-am făcut toți simțită prezența la cazino, Elveția- Columbia, devenise un 0‑0 mai puțin interesant, ne-am lansat într-un slalom printre amintiri.
Momentul era prielnic conversației despre fotbal, mai ales că ultimele două rezultate ale Argentinei au fost victorii tot cu 3‑2, după meciuri la fel de senzaționale și încheiate cu același scor asemeni partidei România-Argentina, de pe Rose Bowl.
Argentina însă, spre meritul ei și contrar României, a întors direcția reflectoarelor și a reintrat imediat în centrul atenției într-o manieră magică, incredibilă, ieșind din transa în care o aruncase selecționata noastră, câștigând un Campionat Mondial, după la înfrângerea cu România din 94 și înregistrând rezultate favorabile (3‑2), diametral opuse acelui 2‑3, de două ori chiar, atunci.
Trebuie să remarcăm, măcar ca lecție cu valoare spiritual-psihologică, că argentinienii sunt o națiune fotbalistică care refuză rapid tentația îmbătatului cu apă rece. În timp ce ei au trecut prompt la analiza eșecului în fața României, din 3 Iulie 1994, valorificând imediat șansa apariției la rampă a lui Messi, după retragerea lui Diego Armando Maradona, noi am intrat în acea stare euforică de moment care ne-a purtat la o nouă ieșire din grupele mondialului din 1998. Și cam atât.
După mondialul din ’94, Federația Română de Fotbal (FRF) a trăit câțiva ani buni, precum greierele petrecăreț, cântând, dansând și bucurându-se de amintirile acelei minunate veri care amăgea cu căldură plăcută și radia din abundență prin prezența selecționatei noastre pe locul cinci în clasamentul CM de Fotbal găzduit de SUA și pe locul 11 în Clasamentul Mondial FIFA Coca-Cola, publicat în 1994.
Pătrunsesem și noi printre cei remarcabili. Intrasem în lumea mare a fotbalului internațional și toți jucătorii noștri cochetau, în premieră, cu marile echipe ale lumii pe care, până atunci, obișnuiam doar să le urmărim la televizor.
I-am invitat pe noii mei prieteni argentinieni să facem o poză de grup care, dincolo de personajele surprinse de cameră, pune în lumină legătura indestructibilă pe care fenomenul fotbalistic este capabil să o mențină între oameni născuți și crescuți la așa de mare distanță geografică, chiar la mai bine de trei decenii de la acel eveniment.
Am aflat că după eliminarea naționalei lor de către România, argentinienii nu ne-au purtat pică și că au călătorit în Palo Alto California ca să vadă România-Suedia, în locul celui preconizat a fi fost Argentina-Suedia. Au cheltuit timp și bani să îi vadă la lucru pe Gică Hagi și restul trupei lui Puiu Iordănescu. Și pentru că argentinienii recunoșteau valoarea imensă a lui Hagi și a României de pe vremuri, și-au adus ei aminte că tricolorii noștri a fost eliminați de suedezi la penalty. Asta confirmă experiența intensă, valoroasă și cu mare impact asupra lor, pe care au trăit-o atunci cu România, după cum se întâmplă cu experiențele stratificate în memoria de lungă durată, la cei care experimentează astfel de evenimente, precum antologicul 3‑2 în disputa România- Argentina.
Astfel am ajuns să sporovăiesc cu argentinienii despre ieșirea greșită a lui Prunea și golul pe care l-a încasat din neatenție ce a dus la eliminarea României la penalty pe când mai erau doar două, trei, minute de rezistat fără să ia gol, până la fluierul final al prelungirilor.
Am vorbit cu confrații argentinieni și despre cacialmaua prețului biletelor pentru meciurile Campionatului Mondial. Mi-au spus că preferă să vadă meciurile pe ecranele imense ale cazinoului pentru că în loc să stai cocoțat cine știe pe unde în tribunele stadioanelor, la prețuri astronomice și cu vizibilitate obstrucționată, e mai bine să iei masa și să savurezi câteva beri pe mai puțini bani, lucru pe care de fapt îl practicam și eu, cu mult timp înainte. Mi-au împărtășit și că au renunțat să meargă la ultimul meci, câștigat cu 3‑2 împotriva Egiptului, pentru că șperțarul Gianni «Infantilo» ridicase prețul la 2500 de $ pe bilet. Era vorba despre scamatoria obsesivă și aberantă a sistemului de licitație introdus de nedemnul președinte elvețian al Federației Internaționale a Asociațiilor de Fotbal (FIFA), care doar ce apăruse larg pe ecranul cazinoului în transmisia în direct. Am fost toți de acord că «Infantilo» merită judecat și condamnat pentru escrocherie pentru prețurile practicate. I-am întrebat cât plătiseră în ‘94 la meciurile România-Argentina și Suedia-România și mi-au spus că circa 75 de $ per bilet.
Le-am destăinuit că am prins bilet doar în Los Angeles pe SOFI Stadium, la Canada-Africa de Sud, pentru care plătisem 600 $, cocoțat pe ultimul rând al stadionului, cu vedere obstrucționată pe toată bandă laterală a terenului, de la colț la colț. Un bilet pe care «Infantilo» cu șmenarii care-l susțin, î-l incluseseră la categoria a 2-a, din cele patru puse în vânzare la acel meci. Le-am mai spus și că am avertizat FIFA că o dau în judecată dacă nu refac categoria și prețul, astfel încât să reflecte nivel real, cel de categorie a 4‑a, căci omisese să avertizeze că la categoria a 2-a spectatorii vor beneficia parțial de vedere asupra supra suprafeței de joc făcând imposibilă urmărirea acțiunilor din zona de corner al unei echipe până în zona de corner a adversarilor de pe gazon. Practic, pe toată bandă laterală de-a lungul terenului din partea mea de tribună. Confrații de gintă latină din America de Sud au fost de acord că «Infantilo» are comportament de derbedeu și că merită să își primească pedeapsa pentru atitudinea tâlhărească pe care a impus-o la FIFA, în vânzarea biletelor la meciurile CM 2026.
După calificarea Elveției în sferturi am încheiat prin a le ura succes împotriva Elveției. Nu știu dacă erau mulțumiți de adversar pe deplin, pentru că vedeam din reacțiile lor că parcă și-ar fi dorit mai mult Columbia. Le-am spus că din punctul meu de vedere Messi, la vârstă lui, contribuie mai mult anul acesta pentru Argentina decât a făcut-o acum patru ani când Argentina câștiga titlul, și au confirmat că și ei sunt de aceeași părere.
Le datorez prietenilor mei mult respect pentru cunoștințele pe care le au în materie de fotbal și pentru deferența arătată naționalei lui Hagi, chiar dacă au trecut mai bine de 32 de ani de atunci. Ca națiuni latine, m-am simțit mult mai apropiat în spirit și simțire cu argentinienii, decât aș fi bănuit. Ce ne lipsește nouă însă e seriozitatea de zi cu zi la toate nivelurile din fotbal.
Baftă Argentina, suntem cu Messi și împreună cu voi!
