Acasă Reportaj La Oieria Palas, în 124 de ani de cercetare au fost create...

La Oieria Palas, în 124 de ani de cercetare au fost create patru rase autohtone de mioare

4102
0

Dan MIHĂESCU ■

Mi-aduc aminte zile din copilărie când, din alunecarea lină ce urma linia de granit a şoselei, urmăream pe geamul autoturismului, cu ochii miraţi, siluetele masive, imense ale clăilor de lână ca o puzderie de insule în miniatură ce împânzeau calmul verde al păşunii până hăt în zare şi din loc în loc, aprigi încornoraţi, colosalii berbeci fornăind şi galopând ameninţător în căutare de provocări. Tărâmul de basm era stăpânit, pe semne, de preaputernici demiurgi căci un castel din piatră, cu turn, foişor şi ziduri cu porţile şi ferestre în arcade, indica acest lucru; iar tata, de câte ori treceam prin preajma castelului oierilor, îmi recita obsesiv descântecul locului:

Talazurile mării sunt zimbri mării,
zimbri albi ca spumele mării.
Din sare îşi iau ei culoarea,
din ape, privirile blânde,
iar coarnele de la Neptun
doi colţi din trident.
.…………………………………….
Mari turme de zimbri de mare,
ca spuma de albi,
şi ca apa de blânzi,
pe cap cu doi colţi din trident,
ies vara în câmp, la păşune.
Şi pentru a nu-i recunoaşte Neptun,
i-am rebotezat: “Merinoşi de Palas”.

Muzeul ICDCOC Palas Constanţa

Acum, pe final de toamnă, când am revenit pe tărâmul fabulos din memoria copilăriei, am regăsit aceleaşi locuri idilice, castelul din piatră cu turn, foişor şi acoperişul roşu, deşi mul mai mic, încă ţintuieşte privirea curioşilor… Pe linia din spate, arcuite şi boltite zidurile unor cazărmi, din piatră rostuită, par că-şi aşteaptă trupeţii să revină la odihnă, de pe câmpurile de instrucţie. Doar uşile din lemn solid, legănându-se în balamalele bătute de vânt arată că aşteptarea pare să rămână neîmplinită. Pajiştea din spate, tot verde, cosită mecanic… Faţa zâmbitoare, întocmai a unui spiriduş irlandez, îmi dă bineţe pe treptele clădirii, uşor iscoditor… Este chiar şeful lor, directorul general al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor (ICDCOC) Palas-Constanţa, fosta Oierie Naţională, dr. ing. zootehnist, Radu Răducu, care, văzându-mă că luasem seama prin incintă, mă asigură că efectivul este complet…”doar oile lipsesc”, îmi zice glumeţ, făcând referire la la faptul că oile au fost mutate de aici la o fermă din Valul lui Traian, după ce centenara oierie a ajuns să se învecineze cu un cartier rezidenţial de lux, construit pe vechile-i terenuri.

Dr. ing. Radu Răducu, dir. gen. ICDCOC Palas Constanţa

Specialiştii de la ICDCOC, cea mai veche unitate de cercetare zootehnică din România, înfiinţată în 1897 sub titulatura Oieria Naţională Palas, au omologat recent, cea de-a patra rasă românească specializată de ovine, realizată prin încrucişări dirijate, Rasa Prolifică Palas, acestea fiind create ca să satisfacă exigenţele maxime ale fermierilor şi industriei alimentare în cele patru direcţii de interes economic: lână, carne, lapte şi prolificitate.

Abordând acest subiect, directorul general Răducu, a declarat pentru gazeta Sentinela că după 48 de ani de cerecetare, în România s-a reuşit omologarea noii linii specializate de ovine, Rasa cu prolificitate ridicată Palas (sau Rasa Prolifică Palas), bine adaptată la condiţiile de mediu din Dobrogea şi de la câmpie, care are potenţialul să contribuie semnificativ la sporirea numerică a efectivelor crescătorilor.

Tineret femel Linia Prolifica Palas

“Pretutindeni în lume viitorul, pentru crescătorii de ovine, este determinat de performanța tehnică și economică iar la fermieri aceasta impune îmbunătățirea calității efectivelor de animale fie ele oi sau capre, pe care le dețin și, de aici, necesitatea ca cercetătorii de la ICDCOC Palas să creeze progresul genetic și tehnologic, în funcție de direcția de creștere și exploatare, pentru dezvoltarea filierelor de produs şi în final pentru satisfacerea pieței. Tematica noastră de cercetare este în continuare axată pe realizarea de progres genetic, conservarea și dezvoltarea patrimoniului genetic nou creat și utilizarea acestuia în fermele mici și mijlocii, care reprezintă circa 80% din totalul exploatațiilor de ovine din România…Iar referitor la progresul genetic subliniez faptul că în cadrul institutului Palas am finalizat, în ultimii 20 de ani, trei noi creații biologice, omologate și recunoscute ca rase autohtone de ovine specializate. De acum înainte  este foarte important ca eficiența economică sporită, rezultată în urma activității de cercetare, să se materializeze la crescători, în primul rând, ca urmare a utilizării raselor noastre, mult mai accesibile ca preţ, pentru achiziţionarea materialului genetic şi de o robusteţe optimă, raportat la condiţiile specifice de la noi”, a declarat ing. Răducu.

Rasa Prolifică Palas, omologată ca rasă autohtonă pură în anul 2020, conferă crescătorilor o soluție pentru sporirea producției de carne și lapte, în funcție de direcția de exploatare pe care și-o doresc, fiind obţinută prin încrucișări multiple ale Merinosului de Palas (prima rasă creată aici între 1919 şi 1965) cu exemplare de elită din rasele Romanov, Friză, Border Leicester și Landrace Finlandez.

Aceasta se caracterizează printr-o prolificitate de 160-170 %, o producție de lapte muls de 90-100 kg, specifică oilor cu fătări gemelare, iar în ceea ce privește producția de carne, obținerea unui număr aproape dublu de miei cu aptitudini pentru carne prin încrucișarea oilor prolifice cu berbeci din rase de carne.

Noile creații biologice ale cercetătorilor zootehnişti de la Oieria Palas se adaptează foarte bine condițiilor pedoclimatice din România, fapt confirmat de către crescătorii de ovine din toate zonele geografice ale țării, care au achiziționat efective importante din aceste rase.

“Cercetările noastre au urmărit elaborarea și testarea tehnologiilor de creștere și exploatare aferente fiecăreia dintre noile rase obţinute, iar rezultatele sunt deosebit de favorabile din punct de vedere economic, un berbec pentru montă de cca. 70 kg putând fi achiziţionat de către fermieri, de la noi, cu preţul de 2.500 – 2.700 lei”, a subliniat directorul general Radu Răducu.  

Berbec Rasa de Lapte Palas

Noul restart al ingineriei genetice la ICDCOC Palas a fost marcat de anul 2010, când cercetătorii de aici au obţinut omologarea Rasei de Lapte Palas.

„Ne-au trebuit 46 de ani de muncă asiduă pentru a reuşi să consemnăm un rezultat cu adevărat strălucit în domeniul ameliorării şi reproducţiei care să aducă din nou în prim-planul mondial cercetarea românească în domeniul zootehniei, prin omologarea „Liniei de lapte Palas” – o rasă care dă o producţie totală de lapte mai mare cu până la 180% faţă de rasele autohtone tradiţionale într-un ciclu de lactaţie de până la 298,5 de zile, (în medie 214,5 litri de lapte la un ciclu mediu de lactaţie de 264 zile). Prolificitatea este de 130-140 de miei la 100 oi fătătoare.

La crearea acestei rase s-au folosit oi mame din rasa Merinos de Palas și berbeci din rasa Friză din Germania și Awassi din Israel, având în genom 56% gene de la rasa Friză, 10% gene de la rasa Awassi și 34% gene de la rasa Merinos de Palas”,  a adăugat Radu Răducu.

În 2012, Oieria Palas a obţinut omologarea din partea Agenţiei Naţionale de Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie (ANARZ) a celei de-a treia linii noi autohtone – Rasa de Carne Palas, creată pe baza unor selecţii şi încrucişări între Merinos de Palas şi Ille de France. Aceasta se caracterizează printr-o viteză de creştere a mieilor cu spor de greutate zilnic, la îngrăşare, de până la 500 gr şi o greutate medie de 45 de kg, la cinci luni, randamentul la sacrificare fiind 45-48%. Este o rasă cu lână fină 24-25 µ, conformația corporală specifică, performanțele morfo-productive sunt superioare raselor locale, iar prolificitatea este de 115-120%. Carcasele de tineret ovin se încadrează în clasele E și U din grila europeană EUROP, iar carnea nu are un gust pregnant tipic ovin.

Berbec Rasa de Carne Palas

Pentru realizarea acestei rase s-au folosit oi din rasa Merinos de Palas și berbeci din rasa Ile de France și au în genom 60% gene din rasa Ile de France și 40% rasa Merinos.

Şi deşi convingerea directorului Răducu este că Merinosul de Palas este cea mai complexă linie de merinos din lume, care produce o lână atât de fină (22-23 microni) cu lungimea firului de până la 9 cm, încât filaturile făceau din ea mătase naturală, şi că interesul industriei textile pentru lână va reveni odată cu renunţarea la exploatarea hidrocarburilor, cercetătorul constănţean admite că laptele şi carnea oii dobrogene nu prea au căutare pe masa vest-europenilor.

Berbeci Merinos de Palas

„Vorbim aici de alte gusturi, de sporul de grăsime pe care merinosul nostru îl are şi cu care francezii, britanicii, spaniolii şi alte naţii crescătoare de ovine nu sunt obişnuiţi şi tocmai de aceea, pentru că am identificat că 70% din necesarul de carne de oaie este importat din Australia, Brazilia şi Noua Zeelandă, am  creat cele două linii noi specializate cu marca Palas, de înaltă prolificitate şi de carne, care au la bază rase englezeşti ce au ameliorat gustul şi miroul specific merinosului dobrogean. Suntem siguri că în anul 2025 oierii dobrogeani vor putea să contracteze pentru piaţa europeană, carne de oaie” – a precizat dir. Radu Răducu.

În domeniul caprinelor, la Palas se cercetează în prezent efectele ameliorărilor şi selecţiei genetice pentru dezvoltarea producției de carne.

Cercetătorii constănţeni au realizat până în prezent o populație (linie genetică) de caprine prin folosirea pe linie maternă a caprelor din rasa Carpatină încrucişate cu masculi din rasa de carne Boer, populație ce corespunde tipului dorit, după cum şi-au stabilit obiectivele și care se află în plin proces de consolidare și stabilizare genetica prin izolare reproductivă. Rezultatele sunt foarte promițătoare, a afirmat directorul Radu Răducu, tineretul caprin testat pentu producerea de carne realizează sporuri medii zilnice în greutate de peste 250-270 grame pe cap, carcasele sunt caracteristice pentru carne, iar gustul și mirosul de capră sunt mult diminuate. În câțiva ani, această populație va îndeplini condițiile pentru a fi omologată ca rasă.

“Rostul nostru aici este să consolidăm şi să perfecţionăm zestrea lăsată pe aceste meleaguri de strămoşi pentru că, după cum se poate lesne observa chiar şi pe o metopă a Monumentului triumfal Tropaeum Traiani, de la Adamclisi, ce se consideră că a consemnată istoria devenirii poporului român, pe o filă de piatră de acolo au nemurit siluetele unui ţap şi al unui berbec, dovada elocventă că cele două cornute mici erau edificatoare sau ilustrative pentru ceea ce romanii au găsit pe teritoriul actual al Dobrogei. Tocmai de aceea am reprodus şi noi acea dovadă săpată în piatră, şi am expus-o în „Muzeul oii” pe care l-am amenajat în vechiul sediu al Oieriei Naţionale şi pe care lumea îl denumea castelul oierilor, dată fiind linia arhitectonică”, a conchis directorul, Radu Răducu.  

Metopă Tropaeum Traiani

În anul 1897, prin decizia Ministerului Agriculturii, Comerţului şi Domeniilor se înfiinţează prima oierie sistematică de la noi din ţară cu titulatura Oieria Națională Palas, cu Laboratorul de Cercetări Zootehnice.

La înfiinţare, Oieria Palas avea în administrare din domeniul public suprafaţa de teren de 848,77 hectare, suprafaţa destinată în totalitate cercetării din domeniul creşterii oilor.

În cei 124 de ani de existenţă ai ‘Oieriei Palas’ s-au succedat mai multe perioade distincte prin obiectivele şi realizările urmărite în activitatea de cercetare şi producţie, iar în perioada 1897 – 1919 a început studiul ameliorării oilor Ţigaie şi Spancă şi al aclimatizării unor rase şi a metişilor obţinuţi prin încrucişarea raselor autohtone cu rasele importate: Merinos Precoce, Southdown, Oxford şi Shropshire.    

Registrul Matricol al Rasei Merinos de Palas

După primul război mondial, efectivul de ovine al ‘Oieriei Palas’ s-a redus foarte mult şi pentru refacere, în 1919 s-au adus din Transilvania la Palas 1000 oi Merinos de diverse tipuri (Negreti, Rambouillet, Merinos Precoce şi metişi). Acest efectiv heterogen a fost selecţionat şi omogenizat şi va sta la baza creării rasei Merinos de Palas.

Între 1946 – 1961 ‘Oieria Palas’ a intrat în subordinea Institutului de Cercetări Zootehnice fiind organizată ca staţiune de cercetare sub denumirea de Staţiunea Experimentală Palas. În această perioadă a fost perfecţionată rasa Merinos de Palas prin încrucişare de infuzie cu rasele Merinos de Stavropol şi Caucazian urmată de izolare reproductivă şi selecţie în direcţia sporirii producţiilor de lână şi carne. Rasa Merinos de Palas a fost omologată în anul 1960.

 Prin Decretul Consiliului de Stat nr.170, în 1981, ia fiinţă Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor Palas – Constanţa având în subordine opt staţiuni din judeţele Botoşani, Bacău, Buzău, Dâmboviţa, Mureş, Sibiu, Satu Mare şi Caraş-Severin..

La sfârşitul anului 1989, ICPCOC Baza Palas avea în administrare suprafaţa de teren de  1.563 de hectare, din care 1.422 hectare de teren arabil şi un efectiv de ovine şi caprine de 12. 000 capete.

După anul 1990, institutul a rămas doar cu jumătate din baza materială, ca urmare a înfiinţării Societăţii Comerciale Ovis Palas S. A, prin HG nr.273/1991 iar prin aplicarea prevederilor Legii nr.18/1991 şi a protocolului de departajare a patrimoniului, încheiat cu SC Ovis Palas S. A, institutul a pierdut 858 ha teren, din care 800 ha arabil.

În anul 2016, prin Hotărârea de Guvern nr. 675 s-a decis reorganizarea Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor – Palas, judeţul Constanţa, prin fuziune cu Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor – Bilciureşti, judeţul Dâmboviţa, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor – Reghin, judeţul Mureş, şi Staţiunea de Cercetare şi Producţie pentru Creşterea Ovinelor – Ruşeţu, judeţul Buzău şi are în administrare terenuri cu suprafaţa totală de 1533,38 ha aflate în proprietatea publică a statului.

Prin această reorganizare se asigură o colaborare eficientă cu toţi beneficiarii activităţii acestui institut, crescători de ovine şi de caprine, asociaţii ale fermierilor, societăţi comerciale etc.

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor Palas  Constanţa (ICDCOC – Palas – Constanţa) coordonează la nivel naţional activitatea de cercetare din domeniul creşterii ovinelor şi caprinelor colaborând cu alte staţiuni de cercetare de profil din Bacău, Caransebeş, Botoşani, dar şi cu Universităţile de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, Iaşi, Timişoara şi Cluj- Napoca.   

Tot din anul 2016, institutul este organizat într-un sector de cercetare şi o biobază la sediul institutului şi trei Baze Experimentale la Reghin, Bilciureşti şi Ruşeţu. În cadrul sectorului de cercetare funcţionează laboratoarele de specialitate: Genetică si Ameliorare, Tehnologii de Creștere si Exploatare, Biotehnologii de Reproducție și Nutriție Animală.

Biobaza Palas Constanţa are în componenţă un sector vegetal de 558,1280 ha, maşini şi utilaje agricole pentru producerea şi recoltarea furajelor şi un atelier mecanic pentru reparaţiilor precum şi sectorul animal cu 3000 ovine (din diferite rase) şi 206 caprine, saivane, amenajări pentru depozitarea furajelor, etc.

Baza Experimentală Bilciureşti – deţine o suprafaţă de 725 ha şi 307 ovine din rasa Ţurcană iar Baza Experimentală Reghin – are 250,21 ha ha şi 799 ovine din rasa Ţigaie şi metişi şi 203 caprine.

Bibliografie: Poezia Zimbri Albi, autor: George Mihăescu, din volumul Bună dimineaţa Dobrogea, Ed. Ion Creangă, Bucureşti, 1979.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.