Acasă EDITORIAL La mulți ani România! La mulți ani sănătoși, României reale!…

La mulți ani România! La mulți ani sănătoși, României reale!…

494
0
Carte poștală emisă cca. 1918-1919 pentru a sărbători Unirea. Se observă traseul ciudat al graniței de vest a țării: este cuprins întreg Maramureșul, o parte mai mare a Crișanei, cu posibilitatea extinderii Banatului până la Tisa și Dunăre. Granițele definitive vor fi stabilite abia în 1920.
Carte poștală emisă cca. 1918-1919 pentru a sărbători Unirea. Se observă traseul ciudat al graniței de vest a țării: este cuprins întreg Maramureșul, o parte mai mare a Crișanei, cu posibilitatea extinderii Banatului până la Tisa și Dunăre. Granițele definitive vor fi stabilite abia în 1920.

Manuel VLĂDUȚ

La 1 Decembrie 1918 a fost convocată, la Alba Iulia, Adunarea Naţională a Românilor, aici luându-se Hotărârea de unire necondiţionată a Transilvaniei cu România, votată în unanimitate. Acest act a avut loc după ce, la data de 27 martie 1918, respectiv 28 noiembrie 1918, organele reprezentative ale Basarabiei şi Bucovinei au votat unirea. „Adunarea Naţională a poporului român din Transilvania, Banat şi părţile ungurene a primit rezoluţiunea prezentată prin Vasile Goldiş în întregimea ei şi astfel unirea acestei provincii româneşti cu ţara mamă este pentru toate veacurile decisă”, anunţa Gheorghe Pop de Băseşti, preşedintele Marii Adunări.

Actul Unirii de la 1918

Tot la Alba Iulia, se constituie Marele Consiliu Naţional Român, format din 250 de membri. În următoarea zi, Consiliul numeşte un guvern provizoriu, numit Consiliul Dirigent al Transilvaniei, care îl are în frunte pe Iuliu Maniu. La 11 decembrie se ratifică Marea Unire de către Guvernul României, iar declaraţia de la Alba Iulia este înmânată regelui Ferdinand. Regele promulgă în aceeaşi zi Decretul Unirii (inclusiv a Basarabiei şi Bucovinei).

Emblema Monarhică a României 1918-1920

            Astfel, după veacuri de luptă și asuprire, la răscrucea marilor imperii ale Lumii, se năștea România Mare, o națiune a românilor trăitori între granițele vechii Dacii.

Visul frânt al lui Mihai Voievod Viteazul – “Și hotarul Ardealului pohta ce-am pohtit, Moldova și Țara Românească” – avea să renască precum pasărea Phoenix din propria cenușă, în tânărul Regat al României secolului XX! O Românie pentru care muriseră și aveau să mai moară sute de mii de ostași români în două războaie mondiale și în temnițele comuniste…

1 Decembrie 1918 la Bucureşti

Mândri că suntem români. Festivism, demagogie, declarații sforăitoare, poze la tribună, stegulețe tricolore, parade în condiții pandemice, cârnați și bineînțeles, tradiționala fasole cu ciolan. Cam la atât se limitează astăzi, patriotismul nostru de ocazie… de 1 Decembrie, de Înălțare sau de Ziua Armatei! Căci de a doua zi, vechile metehne, nepăsarea și uitarea își fac repede loc în cotidianul tern…

Moștenirea primită de la bunicii și străbunicii noștri cu prețul sângelui lor, stă astăzi la cheremul unor politicieni care schimbă partidele, culoarea politică sau opoziţia cu guvernarea, după interesul propriu sau de haită şi care în 30 de ani de la evenimentele din 1989, nu numai că nu au păstrat-o așa cum se cuvenea, dar au sluțit-o și au siluit-o mai grozav decât toate hoardele migratoare ale antichității.

Țara e în agonie, într-o criză morală profundă, care mai presus de colapsul economic sau cel politic, indus de „capabilii” conducători ai zilei, se află într-o gravă criză identitară! După exodul a peste cinci milioane de români provocat de nesiguranța zilei de mâine și de mirajul Occidentului, o altă generație de români se pregătește să părăsească țara, de această dată urmați de familii, pentru a le oferi copiilor lor șansa unei educații și vieți mai bune… În timp ce România se adâncește tot mai mult într-o altă criză, cea a forței de muncă. La rândul lor, bătrânii României mor cu zile pe pragul spitalelor sau acasă, din cauza unui sistem sanitar bolnav, blocat de valurile Covid 19. Economia României, care produce mai mult datorii, a scăpat demult de „povara” industriei etichetată ca „un morman de fier vechi” deliderii instalaţi la cârmă în anii 90. Aurul nostru care ar fi putut scoate România din criză, zace în minele închise de mai-marii vremurilor sau sechestrat pe veci în beciurile moscovite, la fel ca și gazele de la Marea Neagră care deși ne aparțin, rămân neexploatate din interese străine nouă… Agricultura, ce ar fi putut hrăni o Europă întreagă, stă la cheremul ploii lui Dumnezeu, în timp ce alții mai isteți de prin Orientul Mijlociu importă pământ arabil cu vapoarele și investesc în sisteme de irigații în plin deșert. Iar pădurile, cele transformate prin Austria în mobilă de lux, nu o iau singure la vale, ci tot cu sprijinul drujbei românești și a “cozilor de topor” care se îmbogățesc, în timp ce pădurarii și oamenii legii sunt uciși prin păduri, nu de ursul ocrotit, ci de mafia lemnului!

Este România reală, cea pe care o iubim atât de mult de 1 Decembrie și pentru care îmbrăcăm mândri, pentru o zi, frumoasa ie națională care se va îngălbeni iar pentru un an, uitată prin dulapuri…

            Azi am să îmbrac iar uniforma Armatei României – pe care am slujit-o cu credință în suflet timp de 30 de ani și am să merg să depun o coroană de flori alături de camarazii mei, la Monumentul Eroilor Neamului, unde, ca în fiecare an, după ce „oficialitățile” îşi revarsă obolul de recunoştiinţă cu discursuri și jerbe de flori, salutând ipocrit cu mâna la inimă, pleacă, întorcând spatele asociațiilor de militari rezerviști, care după o lege strâmbă, nu au dreptul de a depune omagiul lor în timpul ceremonialului public, organizat de politicieni.

            Oricum, mâine aceiași oficiali, ca și românul obișnuit dealtfel, vor uita de mândria lor românească și își vor vedea mai departe de treburi, căci mai sunt încă, români care să-şi slujească ţara, așa cum un camarad, Remus Simionescu, brav vânător de munte, scria ieri pe pagina personală de socializare:

„Mândru de tricolor și de România sunt în fiecare zi, de asta am ales meseria pe care o am. Mâine este Ziua Națională, las pe alții să fie mândri că sunt români. Poimâine vor uita…”

Publicitate
Articolul precedentTestele ar trebui să se facă în cabinete medicale?
Articolul următorLa Oieria Palas, în 124 de ani de cercetare au fost create patru rase autohtone de mioare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.