Manuel VLĂDUȚ ■
Întâmplător sau nu, discursul președintelui Zelensky din seara zilei de 4 aprilie a fost rostit imediat după vizita acestuia în orașul ucrainean Bucha, acolo unde sute de oameni au fost martirizaţi prin crime şi torturi atroce comise cu sălbăticie de către primitivii soldați ruși aflaţi direct sau indirect sub directiva politică a Comandantului Suprem al Forţelor Armate, Putin, de a denazifica şi a elibera Ucraina de aspiraţiile occidentale.
Văzând imaginile sinistre cu civilii uciși pe străzi, împușcați, legați, executați cu sânge rece, oamenii pe jumătate îngropați în gropi comune, mi-au venit în minte secvențe întipărite pe retină în Kosovo, cu morminte, la tot pasul, ale oamenilor uciși, fie de albanezi sau de sârbi, biserici distruse de explozii, case în ruină, femei violate și însemnate pe față cu lama cuțitului sau amintirile din Afganistan cu trupuri spulberate de exploziile mașinilor capcană…
Dar mi-am amintit inclusiv şi că la 1 aprilie se împlineau 81 de ani de la Masacrul de la Fântâna Albă din Bucovina aflată sub oupaţie sovietică în urma odiosului Diktat de la Viena, impus de Hitler și Stalin. Sovietici care nu erau alții decât militarii rușii sau ucrainenii de pe frontieră şi care au secerat cu mitralierele, fără milă, un grup de românii neînarmați ce încerca să treacă în România şi pe care i-au îngropat, tot în gropi comune… Nimeni nu știe cu adevărat câți români bucovineni au fost uciși atunci! Deși numărul lor este estimat între 2000 și 3000! Iar Rusia Sovietică nu a recunoscut niciodată acest oribil masacru, la fel cum nici astăzi Kremlinul nu recunoaşte crimele pe care militarii lor le fac într-o țară independentă (încă), în numele denazificării!
Tragic și revoltător războiul prin care este nevoit să treacă astăzi poporul ucrainean… Eroică și admirabilă lupta acestui popor pentru libertate și apărarea ființei naționale! Admirabil spiritul de luptător și patriotismul președintelui Zelensky!
La fel de admirabil este și ajutorul oferit necondiționat refugiaților ucraineni de poporul român care a dat dovadă de un altruism nesperat poate stârnind admirația lumii întregi! Astfel, o dată în plus, în fața istoriei românii și-au dovedit omenia și morala creştină pe care o au în sânge, fără a cere nimic în schimb, deși străbunii noștri au cunoscut nu o dată “mărinimia” muscălească, apoi rusească, sovietică şi de ce nu, mai recent, pe cea ucraineană. Căci în Ucraina cea lovită acum de urgia războiului trăiesc încă și astăzi nu mai puțin de jumătate de milion de români care deși constituie cel de-al treilea grup etnic din componenţa națională (după ucraineni și ruși), drepturile lor ca minoritate, în privinţa folosirii limbii materne în administraţie şi justiţie sau a învățământuli în limba maternă, sunt reduse la zero prin legile adoptate de regimul Zelensky. Mai mult, la începutul războiului civil din 2014, tinerii etnici români erau recrutați masiv şi preferențial în Armata Ucraineană pentru a fi trimiși drept “carne de tun”, în zonele de conflict din Donbas și Donețk…unii socotind aceasta drept o politică mascată de diminuare a componentei etnice româneşti.
Iată însă că luni, 4 aprilie 2022, la invitația Parlamentului României, președintele Ucrainei, Volodimir Zelensky, a rostit un discurs istoric în fața celor două Camere reunite… Nu doresc să reiau tematica discursului său; voi aminti doar, în treacăt, că președintele Senatului, Cîțu-cel-fără-de-partid n-a ratat ocazia de a se umple odată în plus de ridicol adresându-se plenului cu apelativul “onorată instanță”… că traducerea și sunetul au putut fi în cel mai fericit caz de calitate…”românească” şi asta ca să nu ne întrebăm de ce multele noastre servicii de contrainformaţii nu au anticipat din timp ceea ce urma să se întâmple și că senatoarea-cu-abonament la ambasada Rusiei – Șoșoacă, a părăsit plenul în momentul începerii discursului preşedintelui ucrainean…
Și am mai reținut două elemente importante, afirmate de Zelensky:
- Invitația pe viitor ca România și firmele românești să participe la reconstrucția Ucrainei;
- Dorința președintelui Ucrainei de a avea un dialog cu România (când situația o va permite…) pentru protecția minorităților.
…De parcă până la acest tragic război Ucraina ar fi fost împiedicată de ceva sau de către cineva, în a purta un dialog în privința minorităților sale naționale, printre care se află și românii! Dar, orice lucru poate avea un început şi poate, „când situația o va permite”, ca să-l parafrazez pe Zelensky, vom discuta și problema frontierelor noastre comune, despre Teritoriile Ocupate de sovietici, adică și de Ucraina Sovietică, ilegal deținute prin Pactul Ribentropp-Molotov nul de drept, dar acceptat inadmisibil de Emil Constantinescu în 1997 prin tratatul de la Neptun, ca “sacrificiu istoric” , fără consultarea populară a națiunii române!
Și poate într-o altă eră viitoare, cea a României normale, Dumnezeu va da conducătorilor noștri mintea ce de pe urmă și vor știi să lucreze și în interesul românilor de pretutindeni și a României noastre, a tuturor!
Sursa: libertatea.ro, republica.ro, descopera.ro, sentinela.ro – Manuel Vlăduț.
