Manuel VLĂDUȚ■
Odată cu moartea reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii s-a stins o stea. Căci venerabila regină a fost farul călăuzitor prin negura vremurilor, pentru poporul său… Și nu numai pentru națiunea britanică; o lume întreagă a rămas în loc și și-a adus omagiul pentru cea care a fost “Regina”. Queen Elisabeth!
Nu moartea unei femei de 96 de ani – fie ea și regină, ne-a luat prin surprindere. Viața omului e trecătoare pe acest pământ iar cu moartea, cu toții vom dansa cândva, mai devreme sau mai târziu, într-un ultim vals…ci dispariția personalității uriașe, a liderului idealizat, pe care Regina l-a reprezentat pentru națiunea sa și pentru o lume întreagă.
Admirată, onorată, prețuită și respectată în egală măsură de poporul său, dar și de oameni din întreaga lume și oamenii de stat cu care a interacționat pe parcursul lungii sale domnii de 70 de ani – cât o viață de om, Regina s-a remarcat prin simplitate, loialitate, dedicare și perseverență absolută față de rolul său, dar mai ales prin noblețe. Nu prin noblețea dată de ereditatea moștenirii sale și titlurile nobiliare pe care le-a purtat, ci prin acea noblețe naturală, înnăscută, cultivată cu grijă și adusă la rang de artă prin politețe, modestie, exemplul personal și mai ales, pritr-un extraordinar spirit al datoriei pe care ea, regina, l-a manifestat până în pragul morții, cu zâmbetul pe buze.
M-aș opri pentru câteva clipe asupra momentului petrecut cu doar o zi înaintea morții sale, momentul primirii noului premier al Marii Britanii – Elisabeth Truss, de către regină. A mers până la capăt în datoria sa, cu zâmbetul pe buze – deși bolnavă, așa cum promitea la momentul încoronării sale, la doar 25 de ani: ”De-a lungul întregii mele vieţi şi cu toată inima mea mă voi strădui să fiu vrednică de încrederea voastră”. Și avea să se țină de cuvânt.
Premierul britanic David Cameron afirma, îndreptățit, cu ocazia celei de-a 60-a aniversări a tronului, în 2013: ”Niciodată o promisiune atât de solemnă nu a mai fost respectată cu atâta precizie. În vremuri în care moravurile și politica sunt în continuă schimbare, Majestatea Sa a fost întotdeauna neclintită, o stâncă pentru națiunea noastră și, uneori, pentru întreaga lume”.
Asemenea vechilor cavaleri, regina a definit noțiunea de noblețe, ducând-o spre desăvârșire. Precum Percival, cavalerul fără de prihană – în perpetua sa căutare a Sfântului Graal, Regina Elisabeta a II-a a dus noblețea sufletului său, prin îndeplinirea datoriei promise, la rangul de perfecțiune, mascând prin zâmbet slăbiciunea, boala, durerea, frica de moarte…
Noblețea nu constă doar în bogăție și titluri. Este o trăsătură de caracter, de educație, de civilizație. Și poate fi modelul, exemplul pentru toți cei din popor. Pentru poporul ei și pentru o întreagă lume! Să știi să trăiești cu sentimentul datoriei împlinite, să mori în picioare, neîngenuncheat nici măcar în fața morții…
Pentru asta există pe lume regi și mai ales regine!
Dumnezeu să odihnească sufletul Reginei, alături de îngeri!
