Pierre de Hillerin ■
(1)
Născut din „nebunia” civilizației Greciei antice care ne-a lăsat moșteniri uneori dătătoare de sens dar, și de deviații majore de la normalitate, SPORTUL are imensa calitate de a fi oprit războaiele, dar și defectul major de a fi împins ideea de ierarhie într-o lume care ar fi trebuit, cred eu, să rămână a sănătății fizice și mentale și, poate, a armoniei dintre fizic, psihic și, de ce nu, spiritual.
Așa cum filozofia a forțat trecerea întrebării „de ce?” din normalitate în motor al științei moderne și cum aceeași cultură a transformat conceptul de progres de la situația de consecință naturală în poziția de țel, obiectiv prioritar, tot așa sportul a venit cu beneficiile sale alături de o mulțime de exagerări care influențează negativ, dacă nu chiar alterează, ființa și societatea umană în general.
Mai mult, cum puțină lume știe, deviza olimpică are o existență relativ scurtă (1924 până în prezent) și o datorăm unui preot Henri Didon și perioadei de înflorire a dezvoltării industriale.
Recepționată ca mesaj generos dar marcată de un mecanicism aproape total a inspirat generații dar, încet, mânați de orgolii individuale sau naționale a contribuit la transformarea competiției sportive în invitație la adevărate confruntări, la politici vizând priorități de imagine chiar și pentru sisteme politice antagonice.
Mai târziu, o dată cu descoperirea mesajului explicit de superioritate topit în ierarhiile sportive, a apărut transformarea sportului într-o industrie susținută de mecanismele subtile și dar extrem de perverse ale marketingului.
El rămâne o provocare adresată ființei dar și societății umane pentru performanță, curățenie morală, sănătate și educație.
Cu meritul de a fi fost încă de la început purtător al binelui și răului dezvoltat în jurul său, sportul rămâne un excelent laborator pentru manifestarea ființei umane în toată complexitatea sa dar și un spațiu de testare reală a limitelor performanței pe toate axele pe care aceasta se poate dezvolta și manifesta.
De la fiziologie și biomecanică la psihologia performanței sau a mulțimilor, de la biochimie la arhitectură și de la ingineria legată de echipamentele sportive la pregătirea cosmonauților fiecare dintre domeniile de cunoaștere legate de om au câștigat și pierdut în același timp. Au câștigat consistență, anvergură și cunoaștere pierzând, în același timp, ceva din naturalețea modestie, ceva din moralitate și chiar, uneori, ceva din bucurie.
Dacă nu ar fi apărut chiar merita inventat!
Pierre (și atât!)
11 mai 2021
