Paul SICHIGEA ▪
ATENȚIE! SPOILER ALERT!
După multe filme văzute si revăzute în această săptămână, am zis să-i acord atenție într-un final și celebrei serii de filme „Jeepers Creepers”. Am crescut cu această franciză, alegând, însă, de fiecare dată să o evit din diferite motive. Niciodată nu mi-am dat seama care a fost motivul principal, căci nici nu m-am gândit vreodată serios la asta, dar parcă mai mereu am crezut că va fi dezamăgitor. Ei bine, ce a urmat a fost spectaculos! Spectaculos de bizar.
Iată, filmul începe foarte promițător: avem un cadru fix, în care vedem un câmp și o șosea tipic americană, asta anunțând pentru mine un film care are ceva încărcătură. De ce zic asta? Printre miile de filme urmărite până acum, a fost si „Duel”, un celebru film low budget, chiar prima producție a marelui Spielberg. „Duelul” nu este deschis de o imagine identică, însă colorizarea, umbrele și durata cadrului din „Jeepers” mi-au adus aminte instantaneu de acest film; era din prima evident că vorbim de un soi de Thriller-Road Movie. Nu așteptăm prea mult și iată ca vedem o mașină apropiindu-se de obiectiv. Doi tineri, despre care aflăm destul de repede că sunt frate și soră, se pregătesc să ajungă… undeva, nu înțelegem unde, dar poate ăsta e și „șpilul”. Cei doi încep la un moment dat să se contreze în fel și chip și da, asta chiar ne face să ne aducem aminte de frățiori și surioare, cei care avem așa ceva.
Mai trec câteva minute umplute cu astfel de, să le spunem, poante adolescentine, apoi zărim în fața tinerilor o dubiță condusă de un cuplu aflat la vârsta a doua. Se fac o sumedenie de glume pe seama acestor oameni, evident, nevinovați – având parte aici și de eterna ignoranță caracteristică vârstei tinereții, însă cel mai important lucru este că… nu se întâmplă absolut nimic important, ori ceva care să atingă un anumit punct de interes al privitorului (ținând puțin cont de teoria unui scenariu de film). Totuși, scenaristul a urmărit cât a putut definiția unui plot și după doar câteva secvențe cam lipsite de sens, iată că vedem o altă dubiță, nevopsită și foarte murdară (pătată cu ulei de motor și plină de funingine – o nouă influență majoră din „Duelul” lui Steven Spielberg), care aproape că îi scoate pe protagoniști de pe șosea. Nu știm motivul, nu știm ce se întâmplă, dar aici este corect – tocmai asta e „faza”.
Tinerii scapă ca prin minune de răufăcător și, după o serie de injurături americane „ca la mama lor acasă”, își continuă drumul, dând din nou drumul la glume. Dacă prima mașină pe care au înâlnit-o, dubița cu coșmelie, ar fi fost încă pe lângă ei, probabil că Darry si Patricia, eroii noștri, și-ar fi continuat poantele la adresa acestora, căci, de ce nu? Noi am înțeles din prima că cei doi tineri… sunt tineri și de aceea poate că scenaristul (care este și regizorul peliculei) ar fi trebuit s-o lase puțin mai moale cu poantele…
Tinerii noștri ajung la scurt timp în dreptul unei case dărăpănate, în stilul filmelor horror din anii ’60-’70, acolo unde observă un bărbat înalt, cu pălărie, cu un soi de mască pe figură, îmbrăcat cu un palton lung și negru, care aruncă niște trupuri… într-o țeavă. Da, țeavă, una care duce undeva în tenebrele pământului. Cei doi văd acest lucru foarte clar și hotărăsc să demareze în trombă pentru a nu fi la rândul lor zăriți. Însă, cum să nu fie ei zăriți trecând pe singurul drum de lângă casă? Un privitor atent, poate observa ca acea „casă” este de fapt o biserică, însă acest fapt este păstrat de regizor pentru un cadru special, ceva mai târziu. Cum să nu fie o biserică, atât timp cât este vorba despre un horror, nu?
Copiii noștri încearcă să sune la poliție de pe un telefon personal, dar bateria aparatului este, bineînțeles, descărcată. Urmează o dispută verbală între cei doi frați, căci cearta este soluția ideală într-un asemenea moment, iar Darry spune că ar fi fost mai bine dacă ar fi folosit mașina lui… ei mergând acum într-un Chevy Impala de prin 1960. Filmul se petrece, suspectăm noi, prin 2001, atunci când este lansat și filmul (momentul precis nu este precizat), asta însemnând că ei se petrec într-o mașină care avea deja vreo 40 de ani. Adevărul este că se merită și este sigur să faci mii de kilometri prin statele Americii în așa ceva…
Individul suspect, acest Freddy Krueger într-o variantă mai nouă, urcă rapid în mașina sa (copie aproape fidelă a celei din „Duelul”, lăsând la o parte mărimea vehicului) și îi urmărește pe cei doi tineri câțiva kilometri buni. Ăstia ies de pe carosabil, opresc motorul pe un câmp verde, își trag sufletul, apoi se gândesc că cea mai bună „mișcare” ar fi să se întoarcă înapoi, la locul aparentelor crime. Nu are niciun rost să discutăm despre logica deciziilor din acest film, căci asta ne-ar mai lua câteva articole de acum încolo. Totuși, seria de decizii stupide ale personajelor din „Jeepers Creepers” pare că începe din acest moment și se termină odată cu filmul în sine.
Frații descoperă mai multe cadavre, care nu erau chiar toate cadavre, căci unul era viu dar moare subit, odată cu apariția în scenă a protagonistului nostru; cei doi descoperă că în realitate, suspectul este o entitate păgână, care se înfruptă din organele oamenilor pentru a supraviețui (nu știm cu exactitate ce îi tot oprește viața, nefiind precizat în film); apare ceva mai târziu personajul pe care eu „îl iubesc”: o doamnă de culoare care le spune întruna celor doi că vor fi vânați ca niște mistreți de acest prădător fără scrupule și… practic, fără niciun motiv real (în afară de miros – mirosul era cel care îl atrăgea pe acest criminal feroce). Lista continuă, dar nu are niciun rost să continuăm noi și tot ce ar trebui să spun este: vedeți filmul și încercați să uitați tot ce s-a discutat aici, așa cum cel mai probabil veți uita si pelicula la scurt timp după vizionare.
„Jeepers Creepers” reprezintă, cel puțin din punct de vedere scenaristic, o listă întreagă de clișee cinematografice, culese din filme precum „The Exorcist”, „Duel”, „The Birds” al lui Hitchcock, „The Thing” al lui Carpenter sau „Joy Ride” (tot din 2001 – cu siguranță nu doar o coincidență). Personajul negativ, această entitate misterioasă, este o copie a celebrului Freddy Krueger, personaj deja consacrat la vremea lansării „Jeepers Creepers”. Originalitatea filmului nu există sub nicio formă scenaristică, ori regizorală, iar toate aceste elemente filmice sunt integrate parcă precum un amalgam de condimente, a cărui ordine nu este atât de importantă. Totuși, filmul are parte de efecte speciale impresionante, iar coloana sonoră este un factor foarte important, ea menținând suspansul pe tot parcursul peliculei.
