Acasă APĂRARE Realitatea sindromului de stres post-traumatic la veteranii teatrelor de operații, în România

Realitatea sindromului de stres post-traumatic la veteranii teatrelor de operații, în România

959
0
PTSD By Mamabee
PTSD By Mamabee

Manuel VLĂDUŢ ■

Sindromul de stres post-traumatic (PTSD – post-traumatic stress disorder) în rândurile militarilor români nu mai constituie astăzi o noutate, deși abia după mulți ani de misiuni internațional – de luptă sau de menținere a păcii, conducerea MApN a recunoscut oficial această afecțiune. Traumele legate de serviciul militar nu sunt doar fizice; traumele psihice au afectat luptătorii de când există războaiele. Documentat, încă de pe timpul războiului civil din America, s-a admis că soldații prezentau simptome ale unor afecțiuni psihice. Conflictele în general dar și misiunile de menținere a păcii, pot avea consecințe psihiatrice pe termen lung.

Mult timp după revenirea din misiuni, militarii pot retrăi cu aceeași intensitate secvențe teribile la care au participat în trecut. Întoarcerea acestora la civilizație se poate dovedi stresantă. Pot prezenta simptome de hiperexcitabilitate determinate de amintirea involuntară și insistentă a unor scene îngrozitoare pe care le-au trăit pe timpul acțiunilor militare. Pot fi incapabili de a păstra relații normale cu colegii de serviciu, cu familia, cu prietenii. Foștii combatanți tind să evite menționarea unor simptome față de psiholog, medicul militar sau de familie și încearcă să-și mascheze problemele. Circa jumătate dintre veteranii care au trăit evenimente traumatizante și au o afecțiune psihiatrică ce poate fi diagnosticată, nu apelează la ajutorul psihologului sau al medicului.

Foto:Maria Magdalena MACARENCO

Locotenent (rez.) psiholog drd. Maria Magdalena MACARENCO – clinician consultant EMDR la Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei, ea însăşi veterană a teatrelor de operații și membră a Ordinului Militar al Veteranilor a acceptat să răspundă întrebărilor gazetei SENTINELA, pe tema sindromului post-traumatic de luptă, subiect destul de controversat încă în România, în dorința sa de a fi alături de veteranii greu încercați în acțiuni militare cu grad ridicat de risc din teatrele de operații externe.

– Este recunoscută această afecțiune psihică la militarii veterani ai Teatrelor de Operaţii (TO), la fel ca și afecțiunile fizice provocate de rănirea pe timpul misiunilor?

– Este mai puțin diagnosticată, cu siguranță, pentru că apare un cerc vicios! În primul rând militarul se ferește să spună psihiatrului sau psihologului militar că are vreo problemă emțională, el de obicei neagă simptomatologia de teamă sa nu îi afecteze cariera. Alt motiv este teama de stigmatizare și automat de respingere. Pe de altă parte, mulți militari au o inabilitate de a-și exprima emotiile, inabilitate care poate veni din niște trasături persoanle, dar nici mediul militar nu încurajează deschiderea emoțională, pentru ca este asociată cu vulnerabilitatea sau cu slăbiciunea. Toate aceste lucruri îl pot determina pe militarul în suferință să se refugieze în diverse dependențe, de la consumul de alcool, la cel de media, în încercarea de a-și anestezia simptomele post-traumatice.

Care sunt manifestările generate de sindromul de stres post-traumatic?

– În primul rând, sunt simptome intruzive asociate cu evenimentul traumatic, și anume: amintiri tulburătoare despre eveniment, vise repetitive despre eveniment sau despre o temă legată de amenințarea principală din evenimentul traumatic, flashback-uri în timpul cărora componente ale evenimentului sunt retrăite, iar persoana se comportă ca și când evenimentul se întâmplă în acel moment. Toată această retrăire a evenimentului traumatic creează distres major, de aceea apare o altă manifestare și anume, evitarea. Persoana face eforturi deliberate de a evita amintirile traumatice, de a evita locuri sau persoane asociate evenimentului sau de a evita să discute despre eveniment. Insă cu cat eviți, cu atât simptomele se cronicizează si previi vindecarea. Alte simptome pot fi legate de inabilitatea de a-ți aminti un aspect important al traumei, autoînvinovăţire sau învinovăţirea altora, simptome persistente şi distorsionate despre cauza sau consecinţele evenimentului traumatic, o stare emoţională negativă persistentă de frică, oroare, furie, vină sau ruşine; detaşare sau înstrăinare de ceilalţi sau iritabilitate, furie ori comportament agresiv. De asemenea multe victime ale traumelor trăiesc o stare de hipervigilență și au răspunsuri exagerate de tresărire și tulburări de somn.

– Cum pot recunoaște cei apropiați (familia, comandanții, camarazii) semnele acestei afecțiuni psihice la militarii participanți la acțiuni militare?

– Acest lucru este destul de simplu, pur si simplu vezi o schimbare negativă în dispoziția și în comportamentul persoanei. Dacă încep sa aibă tulburări de somn sau sunt mai iritabili, mai furioși de când s-au întors din misiune, dacă se retrag din contactele sociale, dacă au un răspuns exagerat de tresărire la zgomote, toate acestea ar trebui să atragă atenția familiei și camarazilor și să discute cu persoana respectivă despre ce se întamplă și de asemenea să o îndrume către ajutor specializat.

Există un centru specializat pe rezolvarea acestor probleme psihologice?

– În România există Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei care se ocupă tocmai cu aceste probleme și care are și un department special adresat veteranilor si familiilor acestora. Însă aceste probleme pot fi rezolvate cu orice terapeut specializat pe traumă si PTSD, fie că face parte din Institut sau nu.

Pot fi recuperați militarii activi afectați de acest sindrom, fără a afecta activitățile și misiunile lor specifice?

– Cu siguranță da, prin psihoterapie. Există doar două psihoterapii de primă linie recomandate de ghiduri internaționale pentru tratamentul Tulburarii de stres post-traumatic, acestea sunt EMDR (Desensibilizare și Reprocesare prin Mișcări Oculare) și Terapia prin Expunere deci îi sfătuiesc pe cei care sunt în căutarea unui psiholog pentru procesarea unor amintiri traumatice, să se intereseze dacă terapeutul la care vor să meargă are una din aceste două formări. Doar pe cei specializați pe tratamentul traumei, i-aș recomanda ca tip de ajutor în urma traumatizării. Alți terapeuți care nu au formare pe traumă și nu înțeleg acest concept sub toate aspectele sale, nu pot oferi, în consecință, ajutor pentru vindecarea amintirilor traumatice. Recuperarea după o traumă singulară petrecută la o vârstă adultă, poate fi destul de rapidă, uneori într-o singură ședință de EMDR poți procesa amintirea respectivă.

Pentru a veni în întâmpinarea camarazilor veterani care consideră că au nevoie de suport psihologic pentru combaterea acestui sindrom, amintim că  doamna psiholog Maria Magdalena Macarenco este specializată în:

– evaluare psihologică a veteranilor expuși la evenimente traumatice, în vederea identificării unui posibil diagnostic de Tulburare de Stres Post-traumatic;

– intervenție psihoterapeutică pentru remiterea simptomatologiei postraumatice și a altor probleme emoționale dezvoltate în urma expunerii la factori traumatici.

Mulțumim doamnei psiholog pentru interviul acordat și pentru că pe 19 iulie este ziua de naștere a domniei sale, îi urăm pe această cale, un călduros „La Mulți Ani”!

Surse: Maria Magdalena Macarenco – doctorand, psiholog clinician principal

           Lorena Dorina Rămureanu – psiholog.

Foto: Maria Magdalena Macarenco; Manuel Vlăduț, MApN.

Publicitate
Articolul precedentClinica Grand din Eforie Nord-în era digitală a kinetoterapiei şi balneologiei
Articolul următorAmadeus – sau excelența în film

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.