Aurel FLEISCHMANN ■
Credeați că prețurile la Constanța sau la Mamaia au crescut sezonul acesta exorbitant?
Fals!
Prețurile la Constanța cresc „cumplit” în fiecare sezon, de peste o sută de ani. Ne-o spune George Ranetti sub pseudonimul Tarascon (cel care mai semnează și cu Contele de Tekirghiol, Jorj D’Amblagy, Kiriak Napadarjan, etc.) în publicația să umoristică Furnica, din 16 iulie 1920, într-o pitorească descriere a așezării cu flair oriental.
„S’a dus… …la Constanţa mai de vreme, pentruca alţii să nu vie’n gloată să’i turbure apa mării la Mamaia. Va face băi liniştit, în tovărăşia nisipului încins de soare pe care va sta întins, supravegheat de sus, depe terasă, de unicul chelnăr al „buvetei”.
E mare lucru, în acest sezon de scumpete cumplită, să ai maximum de confort cu minimum de cheltueală! Căci la Constanţa, în luna Iulie, oraşul are aspectul unei mahalale turceşti, din Constantinopol — atît de multe şi pestriţe limbi auzi sbîrnîindu’ţi pela urechi!
Fiecare aşteaptă cu ochii sgăiţi vaporul; nu vaporaşul care-i va căra la plaje — enormul pachiderm plutitor, plin cu mărfuri de peste nouă mări şi nouă ţări, vaporul din basme care-i va pricopsi în câteva ore. Toţi misiţii orientului s’au abătut, cu gura căscată, asupra „perlei mărei Negre”, gata s’o înghită.
Biata Constanţă!
Unde’s timpurile cînd soldaţii roşiori dela cazarma vecină veneau să’şi scalde caii în mare, pe locul unde acum se găseşte marele hotel Carol, iar turcii colindau străzile, perechi cîte unul la o ureche de coş plin cu pepeni, urlînd de dimineaţă pînă seara: „Arbuuz !… Arbuuuz”!
Iar dacă vr’un amator, scoţînd pe fereastră capul ciufulit de somn, îi opria ca să’i întrebe în limba lor:
— Caşi para, bre?
Ei răspundeau în cor — dar cor, nu cum a fost cel dela răposata Opera Romînă plecată ‘n Ardeal să prindă voce:
— Beşi para, banabac.
Cinci bani un pepene! Care cerşetor mai întinde azi mîna pentru cinci parale?
S’a dus la Constanţa şi-şi face singur „menajul în casă”, ajutat de-a slujnică fugită din Bucureşti după pricopseală. Ouă, peşte şi friptură la grătar, stropite c’o cafea „gingirlie” Ia una din cafenelele depe piaţa Ovidiu—iată’i „menu”-ul zilnic.
A stat cinci săptămîni şi tot nu s’ar fi îndurat să plece dacă un prieten rămas să’i păzească boarfele, nu-i ar fi scris din Bucureşti să vie urgent, d-nul ministru Trancu-Iaşi avînd nevoe imediată de luminile lui în vederea alcătuirei unui proect de lege asupra „împroprietărirei chiriaşilor”.
° ° °
În imagine vânzător de pepeni (turc) în cartierul Coiciu, din Constanța, anul 2017.
