Acasă Cronica Șoapte – o punte între ficțiune și realitate (2)

Șoapte – o punte între ficțiune și realitate (2)

702
0

Paul SICHIGEA

În partea a doua a acestei serii continuăm cu costumațiile actorilor, locațiile și ideile regizorale. De asemenea, discutăm și despre simboluri și aprofundăm ideea de film Neo-Noir.

Filmul este valabil la linkul https://streamerse.net/event/soapte

ATENȚIE! SPOILER!

  • 3. COSTUMAȚII ȘI IDEI REGIZORALE

Pentru secțiunea de costumație, garderoba lui Valentin a fost gândită pentru a fi una tipică unui tânăr student, dar unde predomină non-culoarea. De cele mai multe ori, negrul este cel care acaparează scenele în care apare Valentin, urmând secvențe special create ale comisarului care este de asemenea îmbrăcat în negru. Gorun poartă mai mereu sacou, pantaloni de stofă și cămăși închise la culoare, fapt ce denotă eleganța și intelectul unui expert criminalist. De asemenea, Alexandru Comșa poartă același tip de haine, însă în acest caz predomină albul și culorile aprinse, fapt ce indică lipsa obsesiei pentru prinderea făptașului. Comșa, prin comportamentul și îmbrăcămintea sa, se diferențiază de Gorun, fiind indicele unei persoane care nu pune munca pe primul plan.

Diferența de culori dintre costumele celor doi comisari în Șoapte

Mihaela Rusu și Silvia Runceanu, cele două tinere din film, sunt îmbrăcate în haine mereu tinerești, de diferite culori, în funcție de starea predominantă a fiecărui moment din film. Silvia poartă într-o secvență haine închise la culoare, spre deosebire de Mihaela care poartă o haină colorată, acest lucru indicând seriozitatea aparte a Silviei din această secvență – totodată elementul caracteristic al personajului.

Non-culoarea Silviei Runceanu (stânga) indică motivul personajului în această scenă

Personajele sunt construite cu mare atenție ca fiecare să aibă de partea lui un ajutor, dar și un opozant pe măsură. Valentin Lupu, personajul principal, o are ca erou pe Mihaela Rusu, fata de care este îndrăgostit, el dorind în realitate să treacă peste natura sa întunecată cu ajutorul ei. Însă, opozantul acestor gânduri umane este Eugen. Personajul, clădit cu foarte multe detalii în scenariu, este întruchiparea bolii lui Valentin, cel care dă semne de schizofrenie și psihopatie. Eugen este doar o vedenie a lui Valentin, însă acest personaj are cea mai mare influență asupra lui pe parcursul filmului. Într-un final, Vali va reuși să îl înlăture din viața sa pe acest malefic element, însă crimele comise între timp vor atârna prea greu, iar soarta sa va fi deja pecetluită.

De cealaltă parte, Victor Gorun, un celebru comisar șef din cadrul secției de criminalistică a capitalei, o are ca erou pe Cristina, concubina sa mult mai tânără, fostă studentă a lui. Cristina este elementul care îi oferă comisarului un sentiment de liniște în viața sa tumultoasă, însă elementul negativ este reprezentat de Valentin Lupu. De asemenea, comisarul Alexandru Comșa, un ofițer tânăr care își dorește o carieră fructuoasă, este și el pe urmele ciminalului. Deși Comșa nu este nici pe departe malefic precum Eugen, este personajul care “îl împinge” pe comisarul șef spre o soartă nu tocmai plăcută.

Așadar, putem spune că Mihaela este egalul Cristinei, precum îi este Eugen lui Alexandru. Mihaela, la rândul ei, o are ca punct de sprijin pe Silvia Runceanu, o altă studentă, colegă și cu Valentin. Silvia este elementul realist al filmului, fiind singurul personaj care este conștient de potența malefică a protagonistului. Cunoscându-l îndeaproape pe Valentin, Silvia încearcă de mai multe ori să o alerteze pe Mihaela în legătură cu acest om, nereușind să o facă pe aceasta să renunțe la ideea de a începe o relație cu el. Deși Valentin ne este prezentat încă de la începtul filmului ca fiind cel îndrăgostit de tânără, acest lucru dând impresia că sentimentul nu este reciproc, aflăm destul de repede că și Mihaela îl îndrăgește și îl admiră pentru intelectul său ieșit din comun.

Sidonia Doica în rolul Mihaelei Rusu

Cei doi încep o relație în prima jumătate a filmului, iar Silvia părăsește rapid prim-planul, nefiind de acord cu acest lucru. Astfel, din dorința de a duce o viață normală, putem spune că Valentin o scoate pe Silvia din viața Mihaelei. De cealaltă parte, Cristina asistă neputincioasă la episoadele de furie și extremă concentrare ale lui Gorun. Astfel, Cristina întruchipează toate aspectele și caracteristicile Mihaelei dar și ale Silviei, cele două personaje aflate în cealalta tabără. Acest lucru a fost realizat deoarece nu era nevoie de un alt personaj în viața lui Gorun, el având-o ca sprijin doar pe Cristina.

Florina Stănculeț în rolul Cristinei

Într-o societate dominată de consumerism, în care nu mulți pot descoperi cu atenție ce se întâmplă în jurul lor, nepăsarea și delăsarea conduc la adevărate tragedii. Valentin va pierde lupta cu comisarul, pierzându-și într-un final și viața. De asemenea, aflăm că ulterior le ucisese și pe Mihaela și pe Silvia într-un episod de furie. În cealaltă tabără, Gorun o va pierde pe Cristina, aceasta părăsindu-l din cauza obsesiei sale pentru a prinde făptașul. Obsesia este cea care distruge destinele tuturor personajelor din “Șoapte”, aluzie asupra faptului ca nu privim cu adevărat spre ce este mai important în viața noastră. Valentin a ales totuși calea spre crimă, pierzându-și astfel dragostea vieții sale, iar Gorun a ales calea spre succes în carieră, fiind privat astfel de persoana care îi aducea singura sursă de liniște și pace.

  • 4. LOCAȚII ȘI SIMBOLURI

Pentru locuința lui Valentin Lupu, student la Filosofie, a fost desemnată o garsonieră utilată modern. Ideea de garsonieră indică faptul că protagonistul nu este localnic, ci venit din altă parte a țării. Dulapul de haine a fost decorat cu oglinzi de-a lungul încăperii principale pentru a produce reflexia personajelor Valentin și Eugen – dualitatea caracterului.

Reflexie în garsonieră

Pentru Comisarul Șef, Victor Gorun, a fost selectată o vilă spațioasă și luxoasă. Acest lucru indică stilul de viață al veteranului polițist, în concordanță cu meseria și salariul său. Eleganța locațiilor pentru personajele cheie din Neo-Noir reprezintă, de asemenea, un element primordial în dezvoltarea scenariului de acest tip. Totodată, acest lucru vine cu un aport major din punct de vedere estetic, completând costumele, selectate și ele cu mare atenție, create de regulă de nume mari din domeniu.

Locuința lui Victor Gorun

Ca ornament putem zări un bust sculptat al lui Debecal – care indică conservatorismul personajului. De asemenea, emblematice pentru Gorun sunt și o lumânare aprinsă, așezată special lângă o sticlă de băutură (în scena de final), fapt care indică o posibilă cauză a morții personajului și acționează și ca o legătură subtilă dintre religie, ori tradiție și viciu.

În colțul din stânga-jos se poate observa un indiciu asupra posibilei morți a lui Gorun

În cazul Mihaelei Rusu, personaj de mare importanță în “Șoapte”, s-a ales un apartament aflat la mansardă, locuință modernă, cu diferite ornamente și iluminată potrivit pentru a indica tinerețea personajului. Acest lucru este în contrast aproape total cu întunecimea din locuința lui Vali, indice evident al diferenței caracterelor celor doi. Totodată, acest lucru, împreună cu spațiul mai mare și ornamentele adăugate în plus, acționează ca o relatare subtilă a faptului că Mihaela provine dintr-o familie cu o situație materială mult mai bună decât cea a lui Valentin.

În scena din apartamentul Mihaelei s-a folosit aceeași tehnică precum în locuința lui Vali – reflexia în oglindă a personajului cu importanță mai mare pentru a indica în acest caz, o posibilă schimbare subtilă în evoluția sa. Silvia Runceanu, cea mai bună amică a Mihaelei, o atenționează asupra faptului că Valentin are un comportament dubios și posibil periculos, iar Mihaela își ascunde pe moment pasiunea pentru tânăr, ea apărând în cadru printr-o reflexie în oglindă, marimea ei fiind redusă considerabil, precum curajul ei.

Silvia Runceanu în prim-plan, Mihaela Rusu în plan secund. Reflexie în oglindă

Pentru scena crimei, cea în care Valentin ucide o tânără, a fost selectată o locație izolată, singura sursă de lumină provenind din așezarea specială a unui reflector pentru a lumina fața și mâinile criminalului în momentul crimei propriu-zise. Vegetația este bogată, iar verdele predomină câteva secunde, până la întunecimea care semnalează natura scenei. Verdele din următoarele cadre indică legătura tuturor personajelor cu natura, laitmotiv al filmului.

Scena crimei, minutul 12
Publicitate
Articolul precedentÎn ce culori visăm calificarea la ”mondiale”?
Articolul următor7 septembrie 1940 – cedarea Cadrilaterului

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.