Leonard MOCANU ■
Am rămas fidel sportului cu mingea mică, nu numai celui constănțean, și am trăit cu sentimente amestecate primul meci al CSM-ului feminin la Esbjerg, unde am văzut o echipă pentru care fie nu s-a terminat vacanța, fie tocmai a început. Am văzut-o pe cvadrupla primă jucătoare a lumii (de fapt, cred că am văzut fantoma ei), tocmai intrată în perioadă sabatică la echipa națională pentru a se dedica echipei de club, arătând copiilor dornici să se apuce de handbal lista completă a greșelilor tehnice care se pot face în acest sport (și nu doar ”în direct”, ci și ”în reluare”, adică un fel de ”vă arăt” și ”vă explic, descompus pe timpi, să înțelegeți”.
N-aș mai vrea să comentez jocul în sine, pentru că nu a fost joc. Apoi, miercuri, în doar o repriză a meciului de campionat CSM București – HC Dobrogea-Sud, evident la băieți, am avut parte de două revelații.
Prima a fost că onor’ clubul bucureștean (sau primăria, nu se știe) nu a avut 60.000 Euro să înscrie echipa în competiția europeană la care avea dreptul. Unde sunt bucureștenii oripilați de pe social media, care-și exprimau indignarea doar la intenția declarată a primarului de a opri finanțarea echipei feminine? Că sunt mândria Bucureștului, că ne vede lumea etc. Pentru echipa masculină nu se aplică aceleași principii? Înțeleg, nu sunt bani. Păi să mai taie măcar câte ”o bătrână” de la cvadruplă și de la colegele sale și s-ar găsi bani și de înscrierea băieților în competiție.
A doua, mi-a gâdilat sentimentele de român, dar mi le-a și zgâriat, deopotrivă. Am văzut miercuri pe antrenorul Djordje Cirkovic, cu o pleiadă de străini în echipă, vorbind la time-out în limba română, chiar mai bine decât o face Adi Vasile în engleză, la CSM-ul feminin. Dincolo de evaluarea la limbi străine, este de remarcat respectul pe care îl acordă antrenorul sârb țării în care își câștigă pâinea. Interesant e că l-am văzut și pe mult mai titratul Xavier Pascual, venit mai de curând în România, ”rupând-o” pe românește. Oare la cât câștigă, jucătoarele CSM-ului nu pot învăța limba română? măcar vocabularul de bază al profesiei, că nu le-a cerut nimeni să scrie tratate de filozofie sau să știe pe de rost ”Luceafărul”.
Mingea mică e de vină…
