Aurel FLEISCHMANN ■
Un articol din negura vremii apărut în Adevărul din 1935, m-a făcut atent la un alt aspect de un mercantilism crud, inuman al societății românești interbelice, societate de mulți văzută ca o continuare a unei „Belle Epoque”, epoca glorificată ca aparținând unei Românii mărețe, glorioase, plină de strălucire, fără să o cunoască însă în amănunt.
Pentru a înțelege articolul de mai jos ar trebui să știți că drama relatată a fost cauzată de „Legea căsătoriilor militare” valabilă din 3 martie 1900. Această lege stipula două condițîi pentru doritoarele de mariaj cu ofițeri ai Armatei Regale, „certificatul de moralitate” și zestrea.
În primul rând era vorba de o declarație semnată de cinci persoane care o cunoșteau pe pretendenta la căsătorie și asigurau prin semnătură moralitatea și reputația acesteia în societate. Zestrea reprezenta un cont de banca sau alte bunuri care asigurau o dobânda anuală de cel puțin 2.500 de lei. Acestea se prezentau comandantului care la îndeplinirea condițiilor îi înmâna ofițerului „autorizația de căsătorie”. Ofițerii care se căsătoreau fără această autorizație ajungeau în fața Consiliului de Război. Este vorba despre acest articol:
° ° °
EMOȚIONANTA DRAMĂ DIN CONSTANȚA
Un ofițer își împușcă logodnica apoi se sinucide.
Aseară s-a petrecut în orașul nostru o impresionantă dramă, ale cărei victime au fost un ofițer şi o artistă.
Sublocot. Aurelian Antonescu, din regimentul de tracțiune mecanică din Bucureşti , a închiriat ieri o cameră la etajul al doilea al imobilului din str. Mihail Kogălniceanu, nr. 28. El a spus gazdei că nu-şi va aduce decât o parte din bagaje, dar că peste câteva zile fratele său va veni cu restul. În acelaşi timp, a anunțat-o că logodnica sa va veni să-l vadă.
La amiază domnişoara Valerica Bereşteanu, artistă din trupa d-lui Fotino, care juca de o lună la Casino, a venit la sublocot . Antonescu în vizită. După puțin timp, ambii au plecat la restaurantul Veneţia de unde s-au întors la ora 3 după amiază și sau încuiat în camera ofițerului.
DRAMA
La ora 6 jumătate proprietăreasa a auzit două detunături ce veneau din camera sublocotenentului. În acelaşI timp s-au auzit şi gemete grozave. Zgomotoul detunăturilor au alarmat pe ceilalți chiriaşi din casă, care au reuşit să spargă uşa. Pe podea zăcea sublocot. Antonescu, care ținea revolverul în mână şi artista Valerica Bereşteanu. Cum printre locatari se afla și dr.Torosian, el le-a cercetat îndată pe victime. Sublocotenentul era mort, iar artista mai respira.
Autoritățile, anunţate, au sosit numaidecât la fața locului. La prima anchetă s-a găsit pe masă o scrisoare adresată fratelui artistei. În scrisoare sinucigaşii roagă să fie inmormântati împreună şi în acelaşi timp fratelui i se anunţă că întreaga garderobă a sublocotenentului este lăsată lui. Scrisoarea este scrisă şi semnată de sublocot. Antonescu. Pe plic s-au găsit o însemnare prin care sinucigaşii arată că vinovat de această dramă este un maior din Bucuresti, al cărui nume nu este dat.
CE A STABILIT ANCHETA
Ancheta a stabilit că victimele erau logodite. Ambele au verighete în degete cu numele lor încrustate. Sublocot. Antonescu a împuscat întâi pe logodnica sa și apoi şi-a tras un glonte de revolver în cap.
Probabil că organele militare s-au împotrivit să permită ofițerului să se căsătorească cu actrița care nu avea dota cerută de lege. Aşa se explică această impresionanta dramă. Familiile celor doi nenorociți tineri au fost imediat anunțate.
MOARTEA VALERIEI BEREŞTEANU
Artista Valerica Bereşteanu a fost transportată numaidecât la spitalul Comunal, dar cu toate îngrijirile date şi-a dat sfârşitul după trei ore de groaznice chinuri.
Ambele cadavre au câte un glonte în craniu, trase cu revolverul, pe care Antonescu il mai avea in mână, cand s-a descoperit drama. Cercetările se fac de către organele civile împreună cu cele militare.
Această dramă pasională a produs o vie impresie în toată populația, mai ales că artista este cunoscută de public, jucând de o lună la casinou. În semn de doliu, trupa n-a jucat aseară.
Adevărul, 14 august 1935
