Luigi FRIGIOIU ■
Parafrazez celebrul film “N-a dansat decât o vară”, primul film suedez câștigător al premiului “Ursul de aur” la Festivalul Berlin. Pentru că, acum, cam atât durează un concediu de vară…
E miezul lui iulie și mi-a intrat pe card prima leafă de profesor la ciclul preuniversitar, mărită după celebra grevă. Motive serioase să dau o raită prin Mamaia cu ochii după o terasă cu muzică „live” unde se poate degusta un șpriț subțire, demisec, alb, rece, de-vară, cum ne place să-l alintăm.
Puținii turiști sunt așteptați de bătrâna Mamaie cu brațele deschise. Cu brațele de macarale, evident. De fapt, un sejur în stațiunea devenită cartier de blocuri înghesuite echivalează cu cursul scurt de instruire pentru constructorul ucenic. Dar efervescenţa de pe schele pigmentată câteodată şi de câte un tradiţional “cade, dă-te mă că-cade”, îţi poţi da seama care dintre dezvoltatori şi-a “normalizat” relaţia cu Primăria, având în vedere că legea interzice de vreo 15 ani desfăşurarea lucrărilor de edificare în staţiunile de pe litoral, pe timpul sezonului estival.
Vântul îți aduce în freză nisipul de pe plajă. Din direcția opusă, primești cimentul altor lucrări începute și lăsate de izbeliște, până la “normalizarea” relaţiei cu Primăria. Când plouă, ajungi în cameră cu mortarul gata preparat în toate orificiile. Dacă ai mistrie și cancioc, faci mici reparații la baia apartamentului. Ca să te lauzi că, în concediu, îmbini plăcutul cu utilul.
Am luat-o de la Hotel Perla și, tot căutând muzică adevărată, era să ajung în Năvodari. Oriunde, aceleași refrene, de parcă toate terasele aveau un singur CD: Andra, Adda, Amna, Ami, Andia, Aaaa și iar de la capăt.
Într-o boxă, Connect-R nu reușea, deloc, să o convingă pe Raluka, deși insista: “Hai, lasă-mă să te a-ting, ting, ting!”. Înfierbântați, un grup de modoveni, amorsați deja din Satul de Vacanță, îi făceau galerie: “Atinje-o ghini, Conectere! Conecteaz-o, ăi, că treci vara! Pi buni? I-haaa!”
Doar după Hotel Rex, am găsit un afiș: la terasa-restaurant “Glamour by the sea” urma să vină “Direcția 5”. Alături, la “Harlequin by the sea”, avea program simpaticul Mircea Cazan. Cum Mirciulică e de-al nostru, îl pot asculta tot anul. Am ales să-mi clătesc urechile și, mai ales, ochii cu Alina Crișan-Alinka, solista Direcției 5. Inspirată mișcarea liderului Marian Ionescu. Până de curând, trupa avea fani multe doamne și domnișoare. Cu Alina lângă Cristi Enache, solistul etern, Direcția 5 și-a câștigat numeroși admiratori și în rândul masculilor.
Nu mai văzusem, demult, români fericiți în vacanță. Semn că turiștii vor să se distreze elegant și civilizat, în ciuda prețurilor piperate. S-a dansat, s-a cântat, s-au cerut bisuri. Toți clienții s-au bucurat ca pe vremuri când litoralul era presărat, de la un cap la altul, cu formații și soliști din toate genurile. Contractele se făceau pentru întreg sezonul estival, prin ARIA (Agenţia Română de Impresariat Artistic). Concertau seară de seară, din iunie până în septembrie. Puteai asculta, gratuit, toate numele noastre grele ba, chiar, formații bune din țările socialiste cum ar fi Famillie Silly sau Phonolog (Germania de Est). Ringurile de dans erau arhipline cu turiști de toate vârstele.
Apogeul s-a realizat în Costinești, unde, vară de vară, evoluau Compact și Cargo la Terasa Tineretului, Holograf la Forum și Iris la Perla. Adică, crema rockului românesc!
Acum, după cântare, cei de la Direcția 5 au luat-o în direcția A2, spre București. Au cântat, în Mamaia, doar, o seară pe vară. Dacă vrei să-i mai asculți e altă distracție. Cu alți bani, desigur… După închidere, ieșind din Glamour, auzeam cum, la Harlequin, Mircea Cazan își încheia recitalul cu „Eu vara nu dorm, nu am somn!”. După care și el și-a strâns catrafusele și s-a dus să se culce. Cam “Aia e!” cum ar zice, când nimerește ținta, pistolarul nostru zâmbăreț.
M-ați facut sa plâng. Dar, vă dau si eu un sfat, nu care cumva să veniți in Constanța. Nu că nu aveți unde dansa, nu aveți nici pe unde merge, dacă cumva vreți să ajungetj la Cazinou, să ascultați muzică de cafe concert. Mă rog, asta se canta când eram eu tânără.
M-ați facut sa plâng. Dar, vă dau si eu un sfat, nu care cumva să veniți in Constanța. Nu că nu aveți unde dansa, nu aveți nici pe unde merge, dacă cumva vreți să ajungeti la cazinou, să ascultați muzică de cafe concert. Mă rog, asta se canta când eram eu tânără.