Dan MIHĂESCU ■
Mă hotărâsem să-l ignor considerând că îi supralicitez importanţa unui troglodit ce în ultimă instanţa s-a dovedit că nu face nici bine dar nici rău, ca apa sfinţită a lui Teodosie, cu care el se purifică zilnic, ca să-i cauzeze bine.
Concluzionasem că un preşedinte atât de leneş şi fripturist n-a mai avut judeţul Constanţa de pe vremea lui Mihăieş şi mă împăcasem cu gândul că nu-i pagubă-n ciuperci să-i plătim salariu ca de ministru încă unui băgător în seamă, patru ani cât îl calificăm la locul de muncă pe post de demnitar, înalt funcţionar public. Până-şi rezolvă ceva probleme: o pleaşcă pentru ginere, alta pentru prietenul lui; rude, cunoscuţi, obligaţii, alea, alea…O deconcentrată, o deconectată, o indulgenţă, un festival, nişte sponsorizări de evenimente în asociere, nu-i bai…blonda de la ADD…chestii, socoteli.
Ziceam că ăsta măcar nu ne deranja prea mult; el cu ale lui, noi cu ale noastre; nu vorbeşte mult că nu are ce zice; doar mai strecoară timid pe siteul Consiliului Judeţean câte un bilet de papagal, scris de alţii pentru naivii care-şi pun speranţa într-o soartă mai bună creată de politicieni.
Îl lăsasem în plata Domnului, cum ziceam, să-şi încaseze lunar renta viageră de la Consiliul Judeţean după ce am înţeles că nepricepându-se la nimic nu poate strica ceva.
Şi totuşi aici eram tare nelămurit cum dracu’ să te străduieşti să intri slujbaş la stat, pentru un salariu de ministru ce-i drept, când tu se presupune că eşti plin de bani din afacerile tale private, conform declaraţiilor de avere şi de interese. Ba mai mult, cum te-ai priceput să faci bani în afacerile private sau cine ţi-a descurcat iţele, când în impostura de acum eşti Tufă de Veneţia? Ştiu, te-a făcut Academia de Stat din Chişinău doctor în Economie, dar la banii tăi puteai să te faci direct academician; de ce ai fost aşa modest?
Văd că la 18 ani a absolvit un liceul industrial de chimie din Iaşi şi a fost repartizat într-un un post onorabil de operator la Fabrica de Antibiotice Iași iar după un an de zile s-a paraşutat lăcătuş mecanic la IUG Basarabi, pe şantierul Canalului Dunăre Marea Neagră – până în 1985. Apoi, dintr-un CV de la Camera Deputaţilor aflu că din 1985 până în 2002 a fost economist la Petromidia, deşi tot aici scrie că abia în 1991, odată cu înscrierea în PAC, partidul elitelor intelectuale ale României, condus de criticul literar Nicolae Manolescu, a ajuns student la Academia de Studii Economice (ASE) Bucureşti, ale cări cursuri le termină abia după cinci ani.
În plan politic a avut suces răsunător; la fel de mare ca în afacerile private, dovadă că în 2005 lumea a căzut pe spate hotărând că e singurul ce poate manageria Oil Terminal SA, companie strategică a statului român. Apoi în 2008 şi-a luat zborul ca deputat şi imediat a pus banii jos, pe masa, pentru 35% din acțiunile firmei ieșene cu capital de stat, Construcții Hidrotehnice SA, “îmbâcsită” de contracte cu statul: pentru lucrări de infrastructură de mediu, regularizări de cursuri de râuri, construire de diguri, baraje, limitare a efectelor inundațiilor, împăduriri, fără număr, pe versanţi alunecoşi; tot ce-i mai bun şi mai bănos.
La Construcții Hidrotehnice SA Iași, lumea îl aştepta ca pe pâinea caldă; nu doar ca acţionar ci şi ca preşedinte director general şi pentru că geniul managementului urla în el şi-a făcut timp să administreze şi International Petroleum Services SRL, că era păcat să nu sfinţească locul şi acolo, pe filieră irakiană – ştii ce zic?
Zău că dacă rămânea doar cu biletele de papagal emise precum bulele papale pe pagina de facebook a CJC uitam de el, până la sfîrşitul zilelor sale de preşedinte. Râdeam în sinea mea, aşa cum fac toţi alfabetizaţii, atunci când îl vedeam proţăpit în prezidii universitare, alături de eminenţe ale ştiinţei, culturii, literaturii, artelor, emiţând gângăvit, în limbă de lemn, banalităţi leniniste gen: “În elaborarea multor acte legislative este necesar să se aibă în vedere necesitatea reglementarilor în viața noastră, dar și în administrația publică locală”.
N-avea decât să-şi plimbe leşul buhăit prin tot judeţul şi să se proţăpească pe marginea oricărei gropi, împingându-şi burta în faţă pentru a-şi da importanţă precum vătaful pe moşie, când inspecta lucrări de reparaţii pe drumurile judeţene. Treaba lui…
Dar a căzut în abatere când m-am trezit că după 17 ani, blonda preşedintelui de la CJC îi succede în peisaj blondei preşedintelui de la Cotroceni; şi tot în portul militar Constanţa şi tot la bordul Navei Şcoală Mircea şi tot într-un eveniment inventat fără rost, doar ca să se îngurguţeze pe sticla televizorului într-un alai de doi miniştri, doi generali, un amiral şi ofiţerime cât cuprinde. Prea multă formă fără fond! Şi dacă tot a ieşit în lume, trogloditul n-a ratat ocazia să tragă şi un bilet de papagal cu ceva pupături pe fundal, gen: “Bricul Mircea face parte din sufletul Constanței, mulți constănțeni îl asimilează ca emblemă a acestui oraș, bineînțeles fiind și o emblemă a României. Dați-mi voie să vă felicit domnule ministru Vasile Dâncu, ne bucurăm foarte mult că sunteți aici în județul Constanța, prezența dumneavoastră înseamnă enorm de mult pentru toți oamenii care astăzi apără tot ceea ce înseamnă România, Europa”. Ceva special, nu-i aşa?
Eheee, tocmai asta mă face să întreb: “A lu’ cine eşti tu Lupule din Podu Iloaiei”?
