Acasă Cetăţeanul supărat N-are nimeni chef de o țeavă la Năvodari?

N-are nimeni chef de o țeavă la Năvodari?

9546
0

Dan MIHĂESCU  ■

Un amic mi-a propus duminică să-mi însenineze ziua ce se prefigura ploioasă și m-a scos la o plimbare cu mașina acolo unde cică “Soarele sărută Marea”, pe meschina esplanadă a stațiunii Năvodari, ca să-mi deslușesc înțelesurile proverbului “Dacă n-ai cap, vai de banii europeni”, în accepțiunea tristului primar Nae Matei ot “Novodari”, cel care a proiectat  grandioasa avenida după chipul și asemănarea sa. Ne-am hurducat noi, ce ne-am hurducat, fentând gropi, băltoace înnoroite și strungi, provocate de coloanele de autoturisme parcate pe dreapta, pentru a ceda prioritatea mașinilor ce forțau circulația din sens opus, până când am tras pe dreapta pentru a admira haotica arhitectură fără noimă a blocurilor răsărite ca niște buboaie purulente din nisipul fostei sălbatice plaje, ce estropiază natura marină mai ceva decât turnurile de condens și coșurile de fum ale vecinei Rafinării Petromidia.

Și pentru că întotdeauna m-am revendicat un inadaptabil de teapa lui Ștefan Gheorghidiu, eliberat în lume de Camil Petrescu pentru a fi “Dintre cei care totdeauna descoperă firele de păr în mâncare”, aflat la fața locului cu splendida rămășiță de plajă sub picioare și briza rece înnobilată de asprele miasme marine ochii mi-au strălucit când privirea s-a oprit, în zare, pe o ditamai bașoldina de conductă din polipropilenă cu diametru de 100 cm, ce părea un magraon marin eșuat în bătaia valurilor. Mă apropii cu băgare de seamă și descopăr că nu-i niciun accident al naturii ci o altă nemernicie înfăptuită de mâna omului. E o ditamai țeava ce străpunge ca un foraj dinspre zona construcțiilor, pe sub amărâtul de bulevard al Soarelui, și se târăște apoi îngropată sub nisip până în buza mării. Dar  nu ca s-o sărute, așa cum își imagina romanticul pușcăriaș Nae Matei, ci ca să deflueze niscai ape reziduale, uzate sau pluviale.

Fac câteva poze și i le trimit pe WhatsApp colegei și amicei Steluța Popescu, funcționar conștiincios al statului, persoană integră, directorul Comisariatului Gărzii de Mediu Constanța, care mi răspunde: “Baga si niste vorbe dulci😃”. “Nu, că nu cunosc ce-i cu țeava aia de la Năvodari de pe plajă”, insist eu discret. “Tu o cunoști?”. “Daca e mai spre capat, este o conducta de pluvial orasului de unde  rasare soarele”, îmi dă Șefa Gărzii de Mediu cu tifla.” Oricum, nu cred că este conformă dar aștept o declarație de la tine”, insist eu. “Normal ea nu ar trebui sa se vada”. “Păi și pluvialul așa se varsă? Atât de aproape de limita apei?”. “Ar trebui sa intrebi la Apele Romane”. “Ajugem și acolo! Este în dreptul Hotelului Noe, între vechiul Camping și Tabăra de Copii Năvodari”. “Da, acolo este. Au mai fost si alti curiosi si am redirect la ABADL, sa isi spuna punctul de vedere si sa ia masuri”, mă pune colega Steluța cu botul pe labe, pe mine cânele de pază al democrației chiar și într-o după-amiază de duminică, 12 decembrie. Dar pentru că este o doamnă, o colegă din anii studenției și organ al statului, paralel sau nu, îi dau și eu replica finală, pe ton optimist: “Mulțumesc. În sfârșit am aflat și eu cum sunt. Sunt curios. Acuma dacă m-am lămurit e perfect! Când mai afllu persoane cu identitate nedefinită o să-i orientez către Garda de Mediu Constanța să fie etichetați!”. Iar insitența mea își face efectul căci Steluța îmi mărturisește confidențial, în cele din urmă: ” Sa stii ca si eu m am oprit  si am mers pana la mare sa vad ce e cu minunea aia🤣”. Ce să mai zic…?

Reiau jocul mesajelor, de la capăt, cu prietenul Hristu Uzun, directorul Adminsitrației Bazinale de Apă Dobrogea-Litoral.  Neptun trece peste momentul nepotrivit când îl sâcâi cu WhatsApp-ul răpindu-l din mijlocul unei mese în familie, se uită la poze și-mi răspunde pe înțeles, fără să se ascundă de cuvinte. “Da domnule, sunt niște nesimțiți care au tras ilegal o conductă și cu siguranță au deversat apă uzată în mare de la un șantier de construcții de peste drum. Mâine o să-i ardem să-i usture unde-s mai sensibili și evident o să urmărim evoluția demontării conductei. O să vedeți că nu sunt doar vorbe.”

Până una alta eu îl cred pe Chitu Uzun. Și o cred și pe Steluța că s-a uitat și ea la țeavă, ca și mine, dar nu la fel de proactivă – cum se zice acum pe europenește.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.