Manuel VLĂDUȚ■
Ediția a XVIII-a a Taberei Internaționale de Pictură de la Medgidia, s-a încheiat. Evenimentul prin care Medgidia a existat prin artă, s-a încheiat miercuri 24 august, cu un rafinat vernisaj de pictură, unde artiștii participanți şi-au expus lucrările realizate pe parcursul taberei, opere ce vor intra în patrimoniul cultural al municipiului.
Vernisajul a fost prezentat de către criticul de artă – Alice Dinculescu care, cu profesionalism, naturalețea și dedicarea-i specifică, s-a oprit asupra fiecărui artist în parte, lăsând la final aprecierile publicului prezent să-și spună cuvântul, în fața tablourilor expuse în sala principală a Cercului Militar din Medgidia. Am remarcat pasiunea şi fascinaţia cu care Alice Dinculescu a vorbit despre spaţiul dobrogean și despre Dobrogea – în special, ca despre ținutul ce inspiră și o artă a luminii, a culorilor calde, creaţii ca desprinse din penelul marilor artiști ce-şi exersau creativitatea în ținuturile sudice, provensale, ale Franței.
Am reținut – prin prezența deja tradițională a artiștilor turci, ciprioți sau irakieni, și conexiunea inseparabilă a Dobrogei și a specificului locului, cu Orientul și cultura inconfundabilă a Orientului Mijlociu… Pictori ca Mihriban Mirap, Bahri Genc, Kenan Ozgur (Turcia), Fatimah Afil Jumaah, Faten Farooq Mahmood Al Obaidi (Irak), Feridun Isiman (Cipru de Nord), Adina Dogaru, Daniela Gherghe, Eusebio Spînu, Ioana Lavinia Streinu, Mircea Costea, Mariana Constantinescu, Cristina Alina Costea, Silvia Șoșoiu, Carmen Poenaru (România), au creat în această săptămână, dedicată artei, pentru Medgidia și pentru oamenii săi, lăsându-și amprenta coloristică peste acest spaţiu monoton pe care l-au transformat într-o comuniune vibrantă, cosmopolită greu de egalat în orice parte a lumii civilizate.
Între tablourile expuse, am recunoscut – medgidian fiind – vechea baie turcească (monument istoric lăsat în ruină…) și interiorul moscheii „Abdul Medgid”, realist transpuse pe pânză de Adina Dogaru, din Medgidia.
La Medgidia, târg și oraș muncitoresc odinioară, loc unde nu se întâmplă prea multe evenimente culturale de anvergură ca această tradițională tabără internațională de pictură, sunt oameni însetați de frumos, dovadă fiind numeroșii vizitatori de la vernisajul la care contemplarea metaforei plastice a fost complinită de emoţia transmisă de armonia sunetului vibrat de vioara Amadeea Violin şi harpa .
Nu am putut părăsi evenimentul fără a obţine autograful autoarei, Alice Dinculescu, cu o dedicaţie pentru fiica mea Anca (prezentă la vernisaj), pe recentul volum de proză „Permis de portartă”.
Foto: Manuel Vlăduț
