Prof. Petre Badea și Prof. Daniela Badea ■
Un însemnat cercetător în domeniul interrelației dintre om și mediul natural afirma că: „Mișcarea este forma de manifestare a materiei superior organizate în cortex și nu numai”.
Dacă gândim în/din această perpectivă despre actuala conducere locală, în speță a edilului nostru și a sa faimoasă echipă, ar trebui să ne așteptăm la valori semnificative ale gândirii profunde și corect orientate în raport cu trebuințele și dorințele concitadinilor noștri. Dar nu, dacă e să ne referim la „Decizia privind demolarea stadionului Gheorghe Hagi”, în fapt o capodoperă a arhitecturii vremii, solid construit, din piatră dobrogeană” și care a dăinuit până acum 67 de ani, de vremuri vitrege.
Alături de CAZINOU și de alte clădiri reprezentative de patrimoniu – stadionul Gheorghe Hagi este, fără exagerare, un simbol al Constanței și al regiunii Dobrogea.
Este util pentru succinta noastră analiză să ne referim la multifuncționalitatea stadionului actual și a unificității lui în zonă, comparativ cu viitorul proiect care restrânge la fotbal posibilitățile de practicare a mișcării sportive organizate, precum și diminuarea numărului de locuri pentru potențialii spectatori.
Decidenții demolării pe lângă că nu pot gândi ca niște nativi tomitani nici nu pot sau nu vor să empatizeze cu aceștia din rațiuni politicianiste sau a unor interese ilicite de grup. Așa se explică lipsa unei largi consultări a membrilor comunitătii constănțene precum și inexistența unui proiect care să compenseze realele frustrări pe care le vor simți practicanții atletismului din urbea noastră și localitățile limitrofe. Este negată astfel și existența „Școlii de atletism-constănțene”.
Dacă edilii ar fi interesați de părerile cetăţenilor obișnuiți sau a atleților de performanță ar avea motive solide să regâdească inițiativa privind demolarea și în consecință găsirea unei alternative care să fie agreată de majoritatea constănțeană.
Ar fi de interes general ca edilii să cunoască opinia marilor atleți de performanță, unii „Cetățeni de onoare ai Constanței”, precum ILIE FLOROIU!
Dar, politicienii locali au alte preocupări înalte sau mai de grabă subpământene, dacă ne referim la propusa demolare.
Din păcate, nu avem o statistică reală a numărului beneficiarilor: atleți sau cetățeni obișnuiți, care au utilizat instalațiile de atletism ale stadionului, sau au participat la alte evenimente, manifestări cultural-artistice sau sociale dar, referindu-ne la anii de existență ai arenei polivalente putem aprecia că cifrele sunt real semnificative.
Simpla demolare/distrugere, fără a pune ceva în loc, (cel puțin cu aceiași parametrii de capacitate dar și cu menținerea multiplelor utilizări) este contraproductivă și denotă cel puțin un management defectuos la nivelul urbei, dacă nu un act de corupție inițiat de dezvoltatorii imobiliari și acceptat de autorități.
Și-a dat seama vreun adept al demolării de dimensiunea numerică a celor cărora le vor fi retezate aripile și le vor fi interzise libertățile de a crește și a se dezvolta armonios prin practicarea atletismului, desigur că nu ?!
Oare decidenții demolării au ignorat doar pe locuitorii urbei, considerând că au fost de folos numai la alegeri sau și entitățile naționale cum sunt Comitetul Olimpic și Sportiv Român sau F. R. Atletism care introduceau anual în calendarul pregătirilor sportive din timpul verii Stadionul Gheorghe Hagi -f ost 1 Mai?!
În eventualitatea refuzului edililor de a ține seamă de trebuințele și dorințele constănțenilor cred că va fi nevoie de o mobilizare exemplară a constănțenilor, martorii multor acțiuni distructive nejustificate, care să inițieze un protest pașnic împotriva demolării stadionului și dacă vom găsi resursele și voința necesare să alcătuim un lanț uman viu indestructibil, în fața buldozerelor demolatoare.
Stimulăm astfel inițiativa membrilor comunității și luptăm cu inerția.
