Acasă Educaţie Chiar din prima zi de școală…

Chiar din prima zi de școală…

1153
0

Paloma PETRESCU ■

Anul școlar 2022 – 2023 începe mai devreme decât oricând. Asta nu este rău, cu condiția ca primele două săptămâni să fie destinate reacomodării, cunoașterii elevilor și desigur a profesorilor, împărtăşirii experiențelor de peste vară, a reușitelor la concursurile care s-au desfășurat în vacanță, observarea schimbărilor atitudinale, dacă sunt, identificarea intereselor și a așteptărilor de la ei înșiși, a stabilirii prin negociere a disciplinelor opționale ce vor fi studiate, evaluării inițiale cu scop reglator, etc.

Așa se întâmplă în multe țări și mi-ar plăcea maxim ca și la noi să fie la fel, în loc de a intra direct în predare și teme, dar… sunt siguri profesorii din România că sunt pregătiți în privința armonizării planurilor cadru și a programelor școlare cu structura modulară a anului școlar? Planificările pe care le întocmesc nu sunt doar înșiruiri de date/capitole/lecții. În noua viziune a structurii anului școlar cred că o atenție sporită trebuie să se acorde organizării învățării astfel încât să nu se finalizeze intervalul de timp denumit impropriu „modul” la mijlocul unei teme care se studiază pe parcursul mai multor lecții.

O zi încărcată de emoții pentru copii, elevi, profesori și părinți. Emoții pozitive și negative, depinde!

Vă îndemn să gândiți pozitiv cu toții, elevi, profesori, părinți; să lăsați emoția revederii și a noului început să vă învăluie; nu vă gândiți azi la provocările cu care vă veți întâlni de mâine. Cum care provocări? Cele pe care vi le aduce noua legislație pe care trebuie să o respectați și încă nu o cunoașteți.

De azi a intrat în vigoare noul Regulament cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, aprobat prin Ordinul de ministru nr. 4183/04 iulie 2022. Da, a fost publicat puțin înainte de lansarea în dezbatere a noului proiect de lege privind învățământul preuniversitar. Dibace mișcare! Se face referire și la „module”, dar nu, nu este vorba despre modulele care au înlocuit semestrele/trimestrele anului școlar, ci despre altele – „module de specialitate”, disciplinele de învățământ/modulele la care predarea se face individual sau pe grupe de elevi. Nu știm ce se face în grupe sau cu grupele de elevi, dar ar trebui să știm ce se face „pe grupe”. Voi știți?

Dibace mișcare? Da, eu am convingerea că prin acest nou regulament se intenționează ca o parte din prevederile viitoarei legi să fie aplicate înainte de promulgarea legii – un șiretlic ieftin!

De foarte multe ori, mai precis de 96 de ori sintagma „conform prevederilor legale” sau „conform legii”, fără ca acestea să fie clar indicate.

Ideea este că voi, cu toții, trebuie să respectați noul ROFUIP, în timp ce el va fi completat cu prevederile legale, adică din mers.

Am auzit un ministeriabil spunând că proiectul legii învățământului preuniversitar își propune să dea „autonomie profesorului”. Bine, dar nu ar fi fost firesc ca profesorii să afle și ei că au libertăți și au dreptul să facă învățarea aşa cum vor, cum cred ei că e mai bine? Există riscul firesc ca unii dintre profesori să nu știe cum să folosească autonomia, sau să o judece și să o aplice din perspectiva proprie, a confortului personal. Sper că nu! Dar dacă da?

Eu nu prea am amintiri despre prima zi de școală, cu emoțiile ei, dar două totuși mi-au revenit și vi le împărtășesc.

Sursa: Ziarul Unirea
  1. Prima mea zi de liceu

Am plecat din timp de acasă, apretată, îmbrăcată cu sarafanul cel bleumarin (știți voi!), cu codițe cu fundițe. Am luat autobuzul nr. 8 de Poarta 1 a Portului Constanţa până la Liceul Industrial nr. 5 (Liceul Teoretic Decebal – de azi). Era o clădire nouă, frumoasă, luminoasă, foarte departe de casă, dar eu am ales și mi-a ieșit!

Curtea școlii era plină ochi, nu cunoșteam pe nimeni, cel puțin în primele minute așa am crezut.

După ceremonia de deschidere și cuvântul directorului, diriginții și-au strigat elevii, pe rând. A venit și rândul clasei a IX-a B, clasa mea. Diriginta, excelent profesor și pedagog am constatat pe parcursul celor patru ani de liceu, model al carierei mele, ne-a adunat; am urmat-o pe un hol  care mi s-a părut atunci imens, la etajul I. Ajunși la ușa clasei a cerut fetelor să aștepte afară și a poftit înăuntru doar băieții. Eram în număr egal, fete și băieți. Emoția necunoscutului m-a atins, dar s-a deschis ușa și am auzit „ poftiți înăuntru și alegeți-vă locul”. În fiecare bancă era deja un băiat, iar eu tocmai am văzut o față cunoscută, un fost coleg din clasa a III-a, dar foarte în spatele clasei așa că…până m-am mobilizat s-au ocupat toate locurile și mi-a fost „dedicat” locul din banca I de lângă ușă, lângă un lungan de doi metri! El s-a așezat lângă ușă, deci eu am avut de ales locul dinspre interiorul clasei. Mai târziu am aflat că era sportiv, făcea performanță, handbalist care mai apoi a ajuns un nume în echipa de aur a României; mi-a fost și a rămas prieten apropiat.

Cu nostalgie și emoție îmi amintesc acea zi din care, până la ultima zi de liceu, fiecare dintre fete avea grijă de ținuta colegului de bancă, nodul de la cravată, nasturele de la cămașă…Eu am primit de la colegi un scăunel ca să mă cațăr până la cravata lui Mircea.

Prima zi contează mult și e bine să nu o lăsați să treacă fără să înregistrați ce se întâmplă în jur; vă vor marca aceste momente în fiecare zi de școală, poate chiar și viața profesională, așa cum a fost în cazul meu.

 Am devenit profesor și m-am întrebat de multe ori „Ce ar fi spus? Cum ar fi spus diriginta? Cum ar fi procedat?”,  şi în multe situații soluțiile mi-au au venit de la amintirile din clasa mea, amintirile cu profesorii mei, cărora le port o imensă recunoștință, unora in memoriam.

  • Prima mea zi la catedră
Sursa: Muzeul Naţional de Istroie a României

Am avut emoții mari, nu eram pregătită să devin profesor, credeam că voi fi cercetător chimist, dar… academiciana al cărei nume nu îl scriu, dar știți voi, a hotărât că nu e nevoie de cercetători, deci, toată promoția a intrat în învățământ. Nu mulți au și rămas, unii au plecat din țară. Mie mi-a plăcut să fiu profesor, aveam ceva calități personale, se pare, dar nu eram pregătită suficient.

Deci prima zi de școală în care eu am schimbat locul – din bancă, la catedră!

Am luat catalogul din rastel și am plecat cu pași hotărâți spre laboratorul de chimie unde mă așteptau elevii unei clase a XI-a care rămăsese fără diriginte, iar eu, ca profesor titular, aveam prioritate. M-am oprit în fața intrării, am tras aer în piept și…am bătut la ușă!!! Laboranta, care mă privea din ușa cabinetului de preparare mi-a spus: „Hai intră că nu te aud și oricum …ce aștepți să vezi dacă te primesc sau nu?”

Asta a fost! Prima mea întâlnire cu elevii, în calitate de profesor.

Altor generații de elevi le-am povestit și ne-am amuzat împreună.

Să aveți, azi, fiecare dintre voi, dragi copii și elevi, măcar o clipă pe care să o păstrați ca pe o busolă care să vă conducă în viața de școlar, în carieră, oricare va fi ea, doar să fie aleasă de voi.

Dragi profesori, să aveți azi la voi, în buzunarul de la piept, lângă inimă, siguranța că știți ce și cum alegeți să faceți pentru ca elevilor voștri să le placă la școală, să vină cu drag și să vă însenineze fiecare zi din acest an școlar.

Iar voi dragi părinți, voi să aveți încredere în profesorii copiilor voștri și în copiii voștri, să nu vă doriți ca fiul, fiica voastră, să aibă note mai mari decât ale vecinului, colegului, ci să fie în competiție doar cu sine; să-și dorească și să îi placă să învețe.

Să aveți cu toţi un an școlar bun, cu bucurii și realizări!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.