Manuel VLĂDUȚ■
Avem un inamic comun, perfid și tenace, înfipt adânc în inima Europei. Iar acesta se numește Austria, un stat cameleonic, cu pretenții de democrație occidentală, dar cu năravuri imperiale rămase din timpul Austro-Ungariei. Căci ce altceva poate fi această Austrie care profitând de arma dreptului de veto, sfidează o Europă întreagă și mai ales România, mințind cu nerușinare pentru a ține țara care i-a dat aproape totul – la poarta Uniunii Europene, în timp ce mimează neutralitatea militară (nefiind membră NATO) și pozează în victima insecurității provocate de migrație, făcând în același timp jocul Rusiei – partenerul ei tradițional de afaceri, intrigi și spionaj?
● “Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești”.
Poate că nu ar trebui să răscolim trecutul, dar în asemenea condiții provocate de atitudinea cinică și răuvoitoare a Austriei față de intrarea României în Schengen, nu putem să nu ne amintim câteva momente din lunga istorie comună a Principatelor Române și României cu Imperiul Habsburgic – zis și Austro-Ungaria. Și mă opresc doar asupra unor momente cheie, pentru a evidenția o dată în plus, caracterul mizerabil al austriecilor care au condus acest Imperiu al Răului, doar pentru binele propriu și în detrimentul total al națiunilor subjugate sau așa-zis partenere.
Se știe foarte bine astăzi, că moartea lui Mihai Viteazul la Câmpia Turzii se datorează împăratului habsburg Rudolf al II-lea – prin mâna sa ucigașă, George Basta – general al armatei imperiale austriece; căci unificatorul celor trei Țări Române – Muntenia, Ardealul și Moldova, nu putea rămâne în viață punând în pericol Imperiul, prin înființarea unui stat românesc puternic, în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, în fond – nimic altceva decât o Dacie reînviată!
La 1683 – pe timpul asediului turcesc asupra Vienei, Șerban Cantacuzino – domn al Țării Românești și vasal al otomanilor – prin natura împrejurărilor, și-a adus un aport considerabil la despresurarea Vienei și eșecul asediului acestora, aport recunoscut de austrieci prin ridicarea domnitorului valah la rangul de Conte al Sfântului Imperiu Roman. .
Cine oare a ordonat apoi, la 1785 ruperea în bucăți, pe roată, a lui Horea și Cloșca într-un mod barbar și cu o cruzime fără limite, care a îngrozit Europa acelor vremuri? Nimeni altul decât împăratul habsburg Iosif al II-lea, prin interpușii săi din „Comisia aulică cezaro-regală”.
Iar în 1918 – după prăbușirea Imperiului Austro-Ungar la încheierea Primului Război Mondial, cine a salvat Viena și implicit Austria, de la bolșevizare, dacă nu militarii români din armata austro-ungară, aflați la ordinele lui Iuliu Maniu?
Și în sfârșit, dar nu în ultimul rând, câte sute de ani au supt austriecii bogățiile Transilvaniei și în special aurul Munților Apuseni? Câte palate și averi colosale s-au construit în Austria cu aurul și resursele naturale ale românilor?
Dar să revenim la faptele zilelor noastre: oare ce “i-a mânat în luptă” pe politicienii austrieci, pentru a ajunge aproape de un conflict diplomatic deschis cu partea română, prin acțiunile lor fățișe și ostile statului român? Am văzut cu toți lătratul sacadat și cu dinții strânși al premierului austriac care repeta ca o placă de vinil zgâriată, că Austria are 75.000 de migranți neînregistrați, deși știe foarte bine (cu documente puse la dispoziție chiar de Comisia Europeană) că nu prin România au ajuns aceștia în țara lui! Invocând o problemă de securitate și nu una politică în relația cu România, acest cățel cu stăpân și pedigree imperial îndoielnic, nu realizează probabil că ajunge să creeze o reală problemă de securitate între cele două state, care poate degenera în ceva mult mai grav. Uită se pare de asemenea, că afacerile austriece din România ultimilor 30 de ani au susținut masiv economia Austriei și că, până la urmă, aceste afaceri sunt la noi în curte – din care pot fi dați oricând afară cu un șut mai mult sau mai puțin elegant, dacă aleșii României decid (sau nu) asta!
Uitând că inclusiv interesele lor bancare sau economice de la Marea Neagră pot fi oricând lovite de o decizie politică românească bine țintită, acești austrieci hrăpăreți și fără scrupule, se lasă împinși probabil (iar faptele o vor dovedi curând…) de alte interese mult mai ascunse, cum ar fi monopolul absolut asupra gazelor românești de la Marea Neagră. Lăsând la o parte pierderile economice pe care Austria le poate suferi în viitor din cauza politicii sale găunoase, nu în ultimul rând, ea va pierde cu siguranță inclusiv influența și popularitatea pe care le are în rândul românilor.
● Acțiunile Austriei împotriva României, parte a războiului hibrid purtat de Rusia în Europa?
Dar asta nu e totul! Cum orice bubă care se sparge, emană și alte materii urât mirositoare, iată că ies acum la suprafață și dedesubturi care arată clar ingerințele Rusiei în politica austriacă, dealtfel demult infiltrată de spioni și capitalism rusesc, făcând din Austria o adevărată placă turnantă a spionajului și intereselor rusești în Europa, ca o consecință a războiului hibrid purtat de perfida Rusie, prin orice mijloace. Austria, singura ţară care se opune aderării României la Schengen, este unul dintre statele UE apropiate de Moscova, relaţie care durează de decenii şi care este generată, în mare parte, de dependența de gazele rusești.
Și nu ar fi de mirare, ținând cont de relația specială a unor înalți demnitari austrieci, cu prea-măritul Putin, care a fost un mare invitat de onoare la nunta ministrului de externe austriac, Karin Kneissl.
Cancelarul austriac Karl Nehammer a fost primul lider occidental care a mers la Moscova, la solicitarea lui, după invazia rusă din Ucraina, având o întâlnire cu Vladimir Putin. Din postura de stat neutru militar (neutralitate declarată la 1955, nu este membru NATO), Austria negocia, potrivit cancelarului, coridoare umanitare în Ucraina şi cerea încetarea războiului, nota CNN pe 11 aprilie. Chiar şi în noul context de securitate, Austria a fost printre statele care s-au opus vehement sancţiunilor asupra importurilor de gaze ruseşti. La câteva zile de la vizita la Moscova, cancelarul austriac cerea UE să caute sancţiuni care să afecteze Rusia, nu ţările blocului comunitar, invocând aborări similare ale Germaniei și Ungariei. Nu în ultimul rând, Austria a fost printre statele reticente cu privire la măsurile de limitare a circulaţiei ruşilor, potrivit www.adevarul.ro .
Este de amintit și că votul din Consiliul JAI este unul politic şi nu priveşte îndeplinirea unor condiţii pentru aderarea la Schegen. Ţinerea pe tuşă a României ar avea consecinţe grave la nivel intern, fiind de natură a schimba atitudinea românilor faţă de alianţele internaţionale, precum şi în plan european, stârnind disensiuni în UE, fapte ce se înscriu în modul de operare al Kremlinului.
● Ce ar fi de făcut în urma votului negativ al Austriei pentru intrarea în Schengen?
Suntem noi în măsură să ne luăm soarta în propriile mâini, prin niște decizii radicale la vârful statului român?
Cum ar fi ca România și Bulgaria să deschidă granițele migranților, în drumul lor spre inima Occidentului? Sau cum ar fi să emită devotatul nostru guvern o OUG prin care să mărească substanțial redevențele cuvenite statului român, pentru gazele și petrolul exploatate de OMV-Petrom? Sau să interzică exportul de lemn brut și cherestea românească pentru 20 de ani și să supraimpoziteze numeroasele firme austriece de pe teritoriul României?
Soluții sunt și pentru obrazul fin și nobil al austriecilor ruso-democrați, multe și mai mult sau mai puțin radicale! Dar asta depinde numai și numai de Statuia de la Cotroceni și de “capabilul” guvern PSDL… Care, dacă eșuează lamentabil în fața acestei provocări, trebuie musai, demiși în bloc, dacă nu iese din scenă de bună voie și nesilit de nimeni!
Pentru că intrarea României în Schengen, intrare amânată de nu mai puțin de 11 ani, a depins și depinde în proporție de 99% de guvernele care s-au perindat la conducerea țării, iar dacă este să găsim acum un vinovat, acel vinovat nu este doar Austria sau altă țară care s-a opus aderării noastre la această selectă „Ligă Fără Frontiere”, ci însuși guvernul român, în frunte cu „Stejarul Necuvântător” al țării – chiriașul de la Cotroceni, ale căror demersuri diplomatice cu adevărat favorabile interesului național al României au fost ca și inexistente. Și care acum, în al 24 ceas, spre a-și acoperi neputința și incompetența, arată cu degetul DOAR spre perfida Austrie!
Cât despre vina Uniunii Europene pentru această execuție nemeritată a României, iată și o altfel de părere avizată, a jurnalistului Mihai Pîlșu, căreia mă alătur fără rezerve: „UE nu moare dacă România și Bulgaria nu sunt primite acum în spațiul Schengen – din cauza Austriei. Din această șaradă pusă la cale de Guvernul Austriei, rezultă cât de nociv este dreptul de VETO! ONU a devenit o asociație statală politică fără substanță din cauza dreptului de VETO a unui grup restrâns de state – organizate politic diametral conflictual. Dreptul de Veto încalcă principiul fundamental al democrației – toată lumea este egală! UE, ca să cosmetizeze ideea de Veto denaturată de ONU, a dat dreptul ca toate statele membre să aibe drept de Veto. Astfel, dreptul de Veto nu este altceva decât un instrument de ȘANTAJ, de Terorism Democratic – în mâna unor grupuri de interese care conduc un stat.”
Sursa foto: Facebook, republicworld.com
