Acasă VREM O ŢARĂ CA AFARĂ ! Cu HIDROELECTRICA, pe Apa Sâmbetei

Cu HIDROELECTRICA, pe Apa Sâmbetei

3814
0

Leonard MOCANU ■

Zice o vorbă din popor că la pomul lăudat să nu te duci cu sacul. Cui nu i s-a întâmplat să fie ademeneit de o reclamă sau de performanțele unui autoturism? A mers la dealer, acesta i-a împuiat capul cu toate avantajele din lume, pentru ca, apoi, după ce a plătit, să înceapă distracția: muncitorul care trebuia să lipească autocolantele pe caroserie are febră, trenul care trebuia să livreze mașina a făcut pană și câte și mai câte. Doar ai plătit, nu? Mai vorbim de tratamentul din perioada de garanție și (mai ales) de post garanție? Nu e cazul.

Cumpărați produsele noastre, sunt cele mai bune! Da, și se strică imediat ce ai ajuns acasă cu ele. Pentru retur? Justificări și parajustificări, ambalaje originale, iarăși alte aventuri.

Vrei să faci un credit? Banca noastră îți stă la dispoziție. Cele mai avantajoase condiții, cele mai mici dobânzi, refinanțări și mângâieri pe creștet. Dacă apare ceva, ți se arată cu superioritate clauzele scrise cu litere mici, așa că taci, înjuri în gând și plătești.

Asigurați-vă casa și mașina la noi! Dăm de toate, facem orice. Ai plătit? Bine! Încearcă să beneficiezi de drepturile tale! În caz de furt din locuință, bunurile de valoare nu intră sub umbrela asigurării, în caz de deteriorare a unor bunuri, chiar dacă aceasta este evidentă, mergi de ia negație de la producător că nu se mai poate repara.

Mergeți cu noi în excursie peste hotare! Suntem cei mai cei. Ai plătit? Ce dacă compania low cost a anulat zborul? Ce dacă noi am scris că hotelul e de n-șpe stele iar tu stai într-o magherniță? Ce dacă turul ghidat e ghidat într-o limbă imposibil de înțeles? Ce dacă ai plătit o căruță de bani pe o masă festivă sau pe o opțională? Nu poți să stai precum sardelele în conservă, să urli ca să te auzi cu vecinul sau să inhalezi fum de țigară într-un restaurant de nefumători? Ba da.

Pleacă din România cel mai mare furnizor de electricitate. Vine altul, tot străin. Mutați-vă la noi! Avem cele mai mici prețuri, suntem companie românească, păstrăm banii în țară. De acord, dar pentru cine îi păstrați?

Cu ceva timp în urmă, am făcut manevra de ”portare” pentru furnizarea energiei electrice de la un furnizor care și-a anunțat ieșirea de pe piața noastră, spre altul cu capital 100% românesc, de stat, producător exclusiv de energie ”verde”. Am aplicat ca omul normal, conform indicațiilor de pe pagina de net, așteptând în prealabil ca firma respectivă să-și rezolve problemele de înscriere on-line, justificate de avalanșa de cereri. Nu mare mi-a fost mirarea când am primit propunerea de contract în câteva ore, iar acesta a intrat în vigoare în trei zile, dintre care două nelucrătoare.

Încurajat de seriozitatea acestei companii românești, am trecut la pasul următor: am aplicat, tot conform indicațiilor, pentru a obține calitatea de prosumator, fiind posesorul unei instalații fotovoltaice în funcțiune, certificată de distribuitor. De această dată, nu am mai beneficiat de aceeași viteză de reacție din partea partenerului. Nu tu email de răspuns, nu tu proiect de contract, nimic. Am apelat la serviciul de relații cu clienții și, după jumătate de oră de audiat muzică simfonică la telefonul mobil întreruptă de asigurări periodice că apelul este important pentru ei, o operatoare m-a lămurit că cererea se va rezolva în termenul legal, adică 30 de zile.

M-am pus pe citit și am dat de ordinul ANRE 115 din 2022, unde, la Art. 4(1), scrie clar că furnizorul trebuie să transmită solicitantului ÎN TERMEN DE ZECE ZILE LUCRĂTOARE propunerea de contract. Am socotit AMR-ul, ca în armată, iar în a noua zi i-am somat cu un email prin care îi notificam despre iminenta expirare a termenului. Răspuns? ZERO. La finalul celei de-a zecea zile, am reluat procesul de contactare a unui operator din call-center. De data aceasta, mi-a spus că nu poate sta de vorbă cu mine, pentru că nu sunt titularul contractului. Am pasat telefonul ”titularei” de nevasă-mea și am ascultat pe speaker explicațiile: ”Am schimbat softul, s-a aglomerat registratura electronică, iar cererile sunt rezolvate ”ASAP”, în ordinea înregistrării”…

M-am întrebat și mă întreb ca prostul: cum e posibil ca o cerere de transfer să fie rezolvată în câteva ore, iar una de prosumator în nici 12 zile? Cât la sută din totalul celor care s-au transferat la Compania Naţională Hidroelectrica S. A, căci despre ea este vorba, sunt și potențiali prosumatori, de s-a blocat softul? Asta pentru că nu poți fi în relație de prosumator decât cu furnizorul de energie electrică, deci totalul prosumatorilor este (mult) mai mic. Și dacă m-am tot întrebat, o fac în continuare: cine beneficiază de cei aproximativ 250 Kwh pe care instalația mea i-a ”pompat” în rețea, de la depunerea solicitării, până în prezent? Am convingerea că majoritatea celor din managementul Hidroelectrica au beneficiat de programul guvernamental ”casa verde” (eu mi-am achiziționat instalația din fonduri proprii) și că nici nu au așteptat trei săptămâni să li se trimită contractul de prosumator. Garantat l-au găsit pe birou, în dosar cu funduliță, gata de semnat.

Deci, o dată în plus, ai plătit, ia-ți adio de la avantajele promise. Acestea, vorba fabulei, nu sunt pentru căței.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.