Mafia Energiei reglementată de legea junglei și codul tăcerii

Narcis GAIDARGIU ■

Acum doi ani, prin luna mai eram suprasaturat de mârlăniile Enel, căruia, deși-i raportam lunar indexul, mă umpluse cu facturi pentru consumul estimat de ei.

Aparte de facturile lunare îmi veneau și facturi de regularizare, dar nu pe luna respectivă sau precedentă, ci pe șase-șapte luni în urmă, ba chiar și pe un an întreg, deși plăteam lunar facturile de consum, astfel că, deși eram la zi cu plățile, mă pomenisem cu sume de plată în plus, rezultate din regularizare. Așa ceva mi se părea normal să pățesc doar cu ANAF unde, ca toți românii bănuiec, nu a fost an de la Dumnezeu în care să nu mă trezesc cu notificare pe SMS de la bănci că mi-au fost blocate conturile pentru impozite restante de 7, 5 sau 15 lei, zic și eu, la care se adaugă penalități de întârziere de 45, 78 dau 110 lei, din anul 2010 – spre exemplu, deși orice om cu șapte clase știe că în România, codul fiscal prevede că după zece ani orice datorie la stat se stinge de drept.

Dar să revin la ENEL S. A.

Ziceam despre cum m-am trezit în grațiile distribuitorului meu de energie, ENEL SA, care mi-a aplicat tratament preferențial. Adică, spre exemplificare:

• Pe 14 noiembrie 2022 am primit factură de regularizare pentru perioada 31.10.2021 – 24.09.2022, adică pentru vreun an în urmă, în valoare de 5.642 lei,
• pe 2 aprilie 2023 mi-au trimis factură de regularizare începând din 25.09.2022 până la 28.03.2023, de 1.612 lei.

Bani plătiți în plus, deși, repet, plăteam facturile lunar, fiind la zi.

Le-am compus o sesizare, iar răspunsul lor a fost năucitor: „aveți și fotografii ale indexelor de pe contor și dovada transmiterii acestora către noi?” Credeau că îmi închid gura. Din nefericire pentru ei, aveam. În fiecare lună, fotografii și dovezi print-screen ale transmiterii.

S-au potolit, dar banii au rămas luați. Ar fi trebuit să revendic în instanță restituirea sumelor încasate necuvenit de ENEL, dar mi-era lehamite de lungul drum prin justiția română și, ca mie, multora. Pe asta conta și firma italienească care se îndestula în România pe spezele figuranților din “corul robilor”.

Cum eram eu așa, sătul de vertingourile și alambicările ENEL România, în 2022 am făcut o solicitare către Engie cu speranța că-mi iau catrafusele și mă mut la un stăpân nou. Nu le ceream preț mai bun, voiam doar să schimb furnizorul în aceleași condiții. Era dreptul meu sau, cel puțin, așa credeam.

După o perioadă incomensurabilă de timp îmi răspund ceva de genul că din cauza volatilității pieței, sunt cam împiedicați și le e rușine să-mi facă o ofertă, că nu-i competitivă. Adică îmi spuneau printre rânduri să stau unde sunt căci concurenții lor au ofertă mai bună. Băi dă-mă dracu’, zic, ce plini de fair-play sunt mafioții ăștia și față de mine, și față de un concurent. Cât pe ce să-mi crape mie obrazul de rușine.

Nu le cerusem decât să schimb furnizorul, nicidecum vreo ofertă și nefiind, nicicum, în poziția de a le dicta vreun preț pe care să nu-l poată onora. De când în țara asta consumatorul final ar putea să stabilească vreun preț la energie? Doar dacă-i vreun megaconsumator strategic. M-am uitat în oglindă, nu eram.

Apăruse pe firmament ANRE cu al său https://posf.ro/. Taaată, zic, uite cum se face dreptate! Schimb furnizorul pe online.

Intru, fac cont, trec prin toate furcile caudine și în plus și pe la Patul lui Procust, că așa-i pe paginile web făcute de autoritățile noastre, oricare ar fi, nu intuiești niciodată pasul următor, de parcă singurul scop este să te încurce și să-ți arate cât ești de mic, de neînsemnat și prost, dacă nu mai are ocazia să ți-o arate la ghișeu.

Înregistrez consumatorul, adresă, serie contor, POD, adică point of delivery pentru românii anglofoni sau nu.

Intru pe comparator oferte, bag consumul de pe ultima factură și suma plătită, orașul, județul, numărul de la pantof, ce număr am pe tricou când joc fotbal cu băieții din cartier, bifez cum vreau să vină factura?, pe online, nu ți-e clar?, că Poșta Română e și aia pe faliment de mulți ani. Ajung la ultimul buton, „cere ofertă”, bang și gata! Apare o fereastră. Zice, „nu avem oferte în condițiile cerute de dumneavoastră”.

Revin la fiecare căsuță și bifez: oricare, oricare, oricare, oricare. Adică, să vă traduc: „dați-mi ce și cum vreți voi, pupa-v-aș tălpile, stau cum spuneți”. Frust, m-am făcut preș pe site-ul ANRE, că altfel nu-mi dădea nicio ofertă.

Găsesc oferta convenabilă, mă duc pe orizontală până la ultimul buton, pe care, surpriză!, văd că scrie „cere ofertă”.

Merg înapoi la tutorialul video, unde, da!, în loc de „cere ofertă”, pe buton scrie „schimbă furnizorul”.

Mă duc și mai îndărăt pe https://posf.ro/ , unde înregistrasem locul de consum și văzusem un alt buton „schimbă furnizorul”. Ha! Dau click pe el, draci, mi-apare o fereastră „funcție dezactivată”.

Nu mă las. Ce mama naibii, se umflă pipota-n mine, doar sunt și eu inginer electrotehnist, cât de cât, acolo? Trimit pe email la https://www.hidroelectrica.ro/, dosarul cu toate actele cerute, știind că ăștia sunt serioși. Aștept două săptămâni, le trimit încă o dată și după alte două săptămâni încă o dată. Toate actele, că eu când m-apuc, nu termin până nu zic ei gata!

Aștept, aștept, aștept, că știu să aștept, sunt obișnuit și, dacă mă grăbesc, tot aia e, nu merge.

După vreo două luni, în care mai trimisesem dosarul de încă două ori prin email, cu tot cu coperți cartonate, dau telefon la “numerele verzi” 021 9834, 021 9861. După vreo câteva zile de apeluri, în care am așteptat legătura între 45 de minute și o oră, ascultând obsesiv melodia și mesajul cum c-aș fi important, adică să nu mă las, că sigur altul mai important ca mine n-au, a patra zi am rezistat o oră jumate și mi-a răspuns o dispeceră din call center.

După ce m-a întrebat cu ce mă poate ajuta, am simțit asta așa, ca o încurajare. Convins că gata, rezolv treaba, îi schițez solicitarea și, zbang, îmi trântește ușa-n nas, că adică Hidroelectrica SA, companie de stat, nu e obligată să răspundă tuturor solicitărilor de furnizare a energiei. O iau la sentiment, îi spun că atât eu în ipostaza de consumator casnic, cât și părinții mei, la două adrese de reședință, deci, suntem clienți Hidroelectrica, avem o tradiție de familie, dar n-am înduplecat-o.

Intru pe pagina https://www.engie.ro/, unde mesajul e numai lapte și miere:

 „Vrei un contract de energie? Este simplu și rapid, în doar 3 pași online! Selectezi oferta și începi contractarea.”

Trimit toate actele completate, semnate și parafate și-aștept o săptămână.

Ce credeți că s-a-ntâmplat? Nimic!

De curând, după ce mi-am lins rănile și m-am recuperat psihic, am zis să trec pe clasic, că modern am văzut cum e.

M-am lăsat de sportul ăsta online, să facă ăștia mai tineri, că-mi zdruncină sănătatea. Merg s-o rezolv offline.

Mă blindez, de pe https://posf.ro/ și de pe https://www.engie.ro/, cu toate formularele puse la dispoziție de cele două entități, le completez, semnez, parafez…

Ahh, nu v-am spus încă, dar nu e târziu nici acum, pentru firmă vroiam să schimb furnizorul, dar v-ați prins, că cititorii noștri sunt înzestrați cu minte ageră.

A doua zi mă prezint la centrul de relații cu clienții al ENGIE din Constanța, de pe str. Vasile Pârvan nr. 16 și iau tichet cu număr de ordine. Am 34 de clienți înaintea mea. După două ore ajung la ghișeul, dicolo de al cărui paravan de plastic mă întâmpină cu un zâmbet schițat „profi”, Mihaela.

N-apuc să scot din mapă primul act, îmi spune că ei nu fac contracte noi pentru firme.

Cum adică, răspund uluit? Dar ce faceți pentru toată lumea prezentă aici, în număr de peste o sută?

Numai schimbări de titular, reînnoiri de contracte etc.

Vă rog, indicați-mi unde scrie că nu faceți contracte noi pentru firme? Toată lumea care este aici știe, este informată? Poate mai sunt și alții ca mine, care-și pierd timpul și așteaptă pentru afacerile lor. Stau de două ore la rând și nu am văzut niciun anunț că nu faceți contracte noi. Aveți un afiș sau pe monitoarele care funcționează în centru există un asemenea anunț?

Este pe siteul ENGIE.

Nu este adevărat, nu aveți un astfel de anunț, ba dimpotrivă, pe site este un sector dedicat firmelor, intitulat „Soluții de business”, care m-a ghidat până la final și v-am trimis solicitare de furnizare gaz și schimbare de furnizor.

Numai puțin, merg să vorbesc cu șefii mei.

După un sfert de oră a revenit. Da, putem să vă primim actele, dar numai dacă vreți să schimbați furnizorul și pentru gaz, și pentru energie electrică.

Probabil că nici dumneavoastră, nici șefii dumneavoastră nu știți că există o prevedere legală, care interzice oricărui comerciant să ofere spre vânzare un produs sau serviciu condiționat de achiziția unui alt produs sau serviciu, iar dumneavoastră exact asta faceți.

În acest caz, nu vă putem primi solicitarea, trebuie și gaz, și energie electrică, așa am primit ordin de la șefii mei.

Dar, de ce acest refuz?, nu mă afla pentru prima dată într-o situație de acest gen gen. Sesizez că este o omertà, un fel de lege a tăcerii convenită între băieții deștepți de pe piața de energie, să nu vă luați clienții unii altora, încălcând astfel dreptul meu de a-mi schimba furnizorul. Practic, sunt condamnat să rămân prizonier unde m-a prins jocul ăsta al dumneavoastră.

Nu am ce să vă fac, așa mi-au spus șefii mei.

Ok, bine, Mihaela! În acest caz, voi face și o cerere de schimbare a furnizorului de energie electrică.

Mi-a întins documentele pe care să le completez pentru energia electrică.

Nu mai aveți timp să le completați, reveniți mâine, dar să știți, mi-au spus șefii mei că chiar dacă depuneți cerere pentru gaz și energie electrică, nu vă garantează că veți fi acceptat să încheiați contractele cu noi.

Bun, având în vedere că astăzi mi-ați pus condiții suplimentare, mâine pot veni să depun documentele fără să mai stau două ore la rând?

Nu, în niciun caz!

Deci, voi relua supliciul, neavând nicio garanție că demersul va avea finalitate.

Da.

Era miercuri. Am revenit a doua zi dimineață. Aveam 73 de persoane înainte, mulți dintre ei oameni în vârstă, care se deplasau cu cadru sau în baston, iar la ghișeu nu auzeau bine sau nu înțelegeau. Primii pe care i-am prins la ghișeu s-au ridicat în medie după jumătate de oră. N-aveam nicio șansă până la sfârșitul programului. Am făcut stânga-mprejur. Am revenit vineri. Am făcut cunoștință cu bonul de ordine. Era lejer, aveam 41 de persoane înainte. Am așteptat preț de-o oră și s-a blocat sistemul informatic. Am mai așteptat 45 de minute și nu se mișca nimic. Am plecat cu un prieten, și el tot așa, prins în capcana ENGIE, să bem o cafea. Am tras de ea două ore. Am revenit, dar sistemul informatic nu-și revenise, iar lumea aștepta împietrită. Am plecat.

Nu mai am curaj să revin, nu mai am baterii pentru asta.

Pe online nu, pe ANRE posf.ro nu, pe offline nu, iată-mă tot la ENEL care între timp a crescut și ăsta mare și s-a măritat cu un grec și și-a schimbat numele de familie în PPC, adică Public Power Corporation, o să facă și pui, probabil, și eu tot prizonier la ei sunt.

Mă simt ca într-o Fâșie Gaza a pieței de energie, în care furnizorii își tranzacționează între ei liste de prizonieri, de aceea și procedura stufoasă și fără garanții de reușită, pentru clienți, a schimbării “stăpânului”. Liste cu clienți, consumuri anuale și calupuri de energie, la schimb tandi pe mandi. Ți-am dat consumatori de 100 MW, îmi dai consumatori de 100 MW.

Acum m-am prins de-a binelea, ăștia au pus-o în privat de-un Consiliu al Concurenței între ei, la mica-nțelegere, iar oficialul Consiliu al Concurenței doarme în post sau activează în complicitate cu furnizorii de pe piața de energie din România și Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE).

O omertà reglementată de legea junglei din piața concurențială în care energia se vinde la prețuri de mercurial.

„Cine n-aude, nu vede şi tace, trăieşte o mie de ani în pace”.