Acasă Cronica O carte unică pentru constănțeni, în primul rând

O carte unică pentru constănțeni, în primul rând

2963
1

Marina CUȘA  ■

Nu de mult, în aula Bibliotecii Județene ,,I. N. Roman”, graficianul, poetul, specialistul recunoscut universal în haiga Ion Codrescu a oferit constănțenilor Epistole către Ovidiu, apărută la prestigioasa editură Eikon. Redactată în română și engleză, cartea conține scrisori imaginare către marele poet latin, compuse la cererea artistului constănțean de scriitori, latiniști, artiști plastici din diferite colțuri ale lumii.

După cum mărturisea Ion Codrescu la amintita lansare, “Ovidiu” a reprezentat pentru el una  din ,,întâlnirile vieții”, începând cu ora de clasă la care profesoara de desen le-a cerut să realizeze o compoziție inspirată de un text ovidian, însoțind-o și de o scrisoare, și până la momentul acestui volum, care include pe lângă textele literare lucrări grafice excepționale purtând semnătura editorului ei general. Jocurile de alb și negru, decorurile tomitane și marine, siluetele în togă romană, forța poetică a epigrafelor adâncesc în ecou semnificațiile mitului ovidian și amplifică poezia sobră a lucrării, certificând încă o dată înzestrarea specială a lui Ion Codrescu pentru această formă a plasticii.

Epistole către Ovidiu, am numit-o o carte unică din mai multe motive.

Desigur că va fi evidentă pentru oricine valoarea informațională asupra destinului celui pe care Augustus l-a relegat la Tomis pentru ,,carmina et error” – poezie și o greșeală, asupra căreia s-a speculat intens de-a lungul veacurilor. Contextul roman al vieții celui care colporta pentru posteritate mitologia greco-latină în Metamorfoze se recompune din mai multe scrisori ale contributorilor volumului, cu o bogăție a detaliilor sociale și ale moravurilor ce captează la maximum interesul.

Dacă unii epistolieri aleg o abordare mai afectivă, mărturisind Poetului ce a însemnat pentru ei întâlnirea cu scrisul său, în procesul propriei formări intelectuale și sufletești, sau pur și simplu sentimentele pe care le au pentru marele dispărut, alții transformă scrisoarea într-un pretext pentru un eseu de mare complexitate. A se vedea, de pildă, textul lui Isao Ito, despre contribuția lui Ovidiu la apariția temei iubirii romantice (pasiune), în care literatul trece în revistă înțelesul iubirii la grecii antici, la romani, până la apariția iubirii curtenești și reflexia ei în lirica

trubadurilor, infuzată cu acest tip de iubire de literatura arabă; eseistul continuă cu analiza tipurilor de iubire din spațiul cultural japonez, sprijinindu-și afirmațiile pe culegerea de poezie medievală Man’yoshu (sec.5-8) și concluzionând că iubirea romantică japoneză este influențată de viziunea budistă a naturii și a înflorit ca ,,mono-no-ahare” (durerea existenței, a trecerii universale). Astfel de eseuri incluse în Epistole către Ovidiu traduc foarte bine pe înțelesul cititorilor români noțiunea engleză de ,,scholar”, spirit doct, de formație înalt-academică, abilitat să domine foarte de sus o cantitate impresionantă de cunoștințe prin abnegația de o viață pentru studiu.

Amintesc drept un aspect particular al cărții Epistole către Ovidiu ineditul unghiurilor din care este privit poetul latin. Mai mulți literați subliniază aportul lui la modernizarea viziunii despre iubire și femeie, dar îl găsim pe cel în cauză și ca anticipator al artiștilor – victime ale terorii politice din secolul XX, dată fiind condiția artei ca formă superioară de libertate, și ca precursor al teoriilor actuale despre fluiditatea de gen sau ca promotor, prin spiritul poeziei sale, nu tehnic, al artei cinematografiei. Neașteptat, surprinzător, însă preopinenții își construiesc solid argumentațiile.

Aș mai vrea să atrag atenția asupra valorii antologice a multor pagini din acest volum, din punctul de vedere al artei literare – cu mențiunea că mă limitez, inerent, la textele scrise în limba română. Anunț astfel deliciul pe care-l vor procura compozițiile lui Ovidiu Dunăreanu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, Gabriela Creția, Cătălina Popescu, Ruxandra Cesereanu, Cristina Bogdan. Din toate scrisorile din volum se conturează însă iubirea pioasă a cărturarilor de azi pentru cel care a scris Metamorfozele, Arta iubirii, Amoruri, Eroine, Faste, Triste, Pontice și față de care au o relație profund intelectuală și sufletească. Ultimele două culegeri amintite, rod al deceniului trăit de Marele Exilat pe malul neprimitor al Pontului Euxin, sunt văzute de mai mulți contributori ai cărții drept punctul de vârf al creației sale, iar exilul – șansa acordată de destin pentru a se salva din mediocritatea unei vieți hedoniste și a urca pe culmile poeziei (v. Doina Jela și Radu Vancu).

Epistole către Ovidiu ipostaziază un omagiu înalt adus unei figuri emblematice a culturilor universală și română. Poet al exilului, metamorfozei și iubirii, Ovidiu îi emoționează încă pe cititorii de azi, chiar dacă vorbim de un cerc în continuă restrângere. Pentru noi, este  poetul care ne-a pus țara pe harta culturală și lirică a lumii. Iar pentru constănțeni este un spirit tutelar, un  simbol al trecutului și un document de noblețe.

Întregul volum editat de Ion Codrescu ne face să ne gândim că scepticismul modern și postmodern cu privire la artă, ca simplă formă a ludicului, e neîntemeiat și că cei vechi aveau dreptate: ,,Exegi monumentum aere perennius…”

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.