Dan MIHĂESCU ■
Nici nu s-au împlinit bine 33 de ani de când conflictul interetnic dintre unguri şi români de la Târgu Mureş care a motivat crearea pe repede înainte a noii instituţii cu misiunea de a veghea apărarea Constituţiei – SRI- că iată, în preajma comemorării dramaticului eveniment pare că cineva freacă amnarul de cremene pe Bega, acolo unde tot cu ajutor multietnic a izbucnit şi scânteia Revoluţiei Române în decembrie 1989.
La începutul celei de-a 11-a săptămâni din acest an, pe nepusă masă, când ne împărţeam îngrijorarea între noua criză mondială ce pare să înceapă din America, un nou faliment răsunător pe piaţa asigurărilor anunţat în avans de Marcel Ciolacu şi mişmaşurile Guvernului şi ale Preşedinţiei, care umflă nota de plată a bugetului naţional cu noi posturi de demnitari, plătite gras şi cu extravagantele sejururi externe de stat ale Marelui Singuratic de la Cotroceni, în municipiul de pe Bega pare să fi îmugurit o nouă felonie cu valenţe etnice.
Cum s-a dat în fapt? Nu se ştie cum dar, în urma audienţei acordate de prefectul judeţului Timiş, Mihai Ritivoiu, unor cetăţeni cu ADN arab, vieţaşi în Timisoara, în presă s-a scurs informaţia că reprezentantului guvernului i s- adus la cunoştinţă, printre altele, şi începerea demersurilor pentru recunoașterea oficială în România a minorităţii etnice arabe, după cum a declarat acesta, telefonic, pentru Sentinela.
“Eu le-am spus, la rândul meu că un astfel de demers nu poate să fie făcut către mine printr-o revendicare verbală şi că este în atribuţiile guvernului şi parlamentului, instituţii cu care trebuie să comunice în scris”, a mai precizat prefectul de Timiş.
Astfel, cei doi prezumtivi petenţi ai prefectului Mihai Ritivoiu, Ziad Al Massalmeh – cunoscut ca preşedinte al Ligii Siria Liberă şi egipteanul Alim Sawfan, autointitulat imam al unei moschei din Timişoara, s-au văzut îndreptăţiţi să declare ziarului Adevărul că revendică un drept constitutional.
“Dorim ca noi, arabii, să fim recunoscuți ca minoritate națională în România. Avem multe argumente. În primul rând, noi suntem cetățeni români cu drepturi depline. Trăim în România de foarte mulți ani. Eu, de exemplu, trăiesc aici de 41 de ani. Am colegi care sunt în România din anii ‘60, alții sunt aici din anii ‘70. Formăm o pătură socială puternică, suntem implicați în viața socială și economică a țării. E nevoie de un act normativ sau de un proiect de lege prin Parlament ca noi să fim recunoscuți ca minoritate (…) Timişoara este unul din centrele importante ale arabilor din România. În tot județul Timiș, conform cifrelor neoficiale, aproximativ 10.000 de islamici. Cei mai mulţi provin din Palestina şi Siria, dar sunt şi din Irak, Libia, Egipt, Maroc şi Tunisia. În ultima perioadă au început să vină muncitori arabi din Asia îndepărtată, din Sri Lanka sau Bangladesh (…) Este un proiect foarte amplu și de interes național. Dorim ca noi, arabii, să fim recunoscuți ca minoritate națională în România. Avem multe argumente. În primul rând, noi suntem cetățeni români cu drepturi depline. Trăim în România de foarte mulți ani. Eu, de exemplu, trăiesc aici de 41 de ani. Am colegi care sunt în România din anii ‘60, alții sunt aici din anii ‘70. Formăm o pătură socială puternică, suntem implicați în viața socială și economică a țării. E nevoie de un act normativ sau de un proiect de lege prin Parlament ca noi să fim recunoscuți ca minoritate (…) Conform Constituției României, statul recunoaște și garantează persoanelor aparținând minorităților naționale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase. De asemenea, statul român are datoria de a lua măsuri pentru ca minoritățile, numite și grupuri etnice, să-și dezvolte cultura, limba, religia, tradițiile și obiceiurile. Avem obligații, dar trebuie să avem și drepturi (…) Suntem mulți, iar asta va dovedi ultimul Recensământ. În județul Timiș, avem în jur de 3.000 de familii de arabi, fiecare cu doi-trei copii. Suntem în jur de 10.000 de persoane. Majoritatea, în jur de 85 % au cetățenie română”, insistă Al Massalmeh.
Acum, cine le-o fi dat drumul pe scena publică celor doi cocliţi să-şi recite poezia, aşteptând vreo reacţie naţionalistă, ca răspuns, atunci când i-a învăţat să citeze din Constituţie ca din Corn, a uitat să citească din legea supremă a României, Art 3 (4)
Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.
Cu alte cuvinte minorităţile naţionale de pe teritoriul României sunt cele existente la data constituirii şi declarării statului naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil, conform Art. 1 din Constituţie şi orice alt demers de creare artificială a unei noi minorităţi naţionale ar intra în conflict cu susmenţionatul Art 3 (4).
La rândul său, Organizația Națiunilor Unite (ONU) definește conceptul de minoritate etnică ca „grupul de cetățeni ai unui stat, care constituie o minoritate numerică și împărtășesc caracteristici etnice, religioase sau lingvistice care diferă de cele ale majorității populației, între aceștia existând un sentiment de solidaritate motivată din punct de vedere implicit de o voință colectivă de a supraviețui și al căror scop este acela de a obține egalitatea cu majoritatea atât din punct de vedere factual, cât și legal”. În context, termenul de minoritate națională se referă la un grup etnic care este în inferioritate numerică în cadrul unui anumit stat independent.
Şi în acest caz, lucrurile sunt limpezi căci nu se poate solicita recunoaşterea unei minorităţi naţionale care nu este definită ca naţiune, neexistând o naţiune arabă ci doar o rasă arabă.
Conform Wikipedia, arabii sunt popoare din grupa etniilor semitice care locuiesc în țările din lumea arabă. Arabii sunt de religie musulmană (majoritatea suniți, iar o parte însemnată, în Siria, Liban, Irak și Yemen, șiiți) și creștină (copții din Egipt, maroniții din Siria, Liban și Iordania etc.).
Pe teritoriul ţării noastre, recensământul otoman din 1850 raportează 145 de arabi (0,9%) ţrăitori în Dobrogea, însă numărul lor a scăzut simțitor după această dată. În 1861, geograful francez Guillaume Lejean menționa faptul că în timpul călătoriei sale prin Peninsula Balcanică așezarea Arab-Köi era deja abandonată, restul așezărilor bucurându-se însă de o oarecare prosperitate. În 1878 Dobrogea este divizată între România și Bulgaria, iar noua frontieră străbătea spațiul locuit de arabi. După această dată, așzările arabe încep să decadă, iar o parte din populație emigrează către Imperiul Otoman. Câteva decenii mai târziu, în 1913, antropologul elvețian Eugène Pittard menționează că aceste colonii s-au dizolvat și reușește să mai găsească în zonă doar o rămășiță de 14 arabi, toți bărbați. În urma analizelor antropologice, Pittard a concluzionat că o parte a acestora aveau influențe rasiale negroide și pune această situație în legătură cu faptul că populația arabă din jurul Mării Roșii prezintă deseori influențe rasiale negroide, ca o consecință a comerțului cu sclavi africani practicat aici în trecut și a asimilării acestora de către populația arabă majoritară. Pittard concluzionează că este foarte posibil ca o parte a arabilor dobrogeni să aibă strămoși orginari din această zonă. Ulterior, ultimii arabi dobrogeni au fost asimilați de populația musulmană conlocuitoare.
Dar primăvara arabă de pe malul Begăi n-a rămas fără ecou din partea Cultului Musulman din România, Muftiul Muurat Iusuf, care-şi declară îngrijorarea faţă de demersurile publice iniţiate la Timişoara, atrăgând atenţia că instituţiile statului nu reacţionează corespunzător.
“Este regretabil că prin apariția în spațiul public a unor informații denaturate precum cele din ultimele zile populația este indusă în eroare, afectând grav imaginea comunității musulmane tradiționale din România, parte a modelului multicultural și interconfesional specific țării noastre , punând în pericol climatul de stabilitate, liniște și securitate al României și al poporului român. Atragem atenția public asupra acestor derapaje și facem apel la autoritățile statului să ne sprijine și să ia măsurile care se impun astfel încât legislația sa fie respectată , iar populația să se simtă în continuare în siguranță și protejată în acest spatiu Carpato – Danubiano – Pontic. De asemenea, atragem atenția tuturor credincioșilor musulmani, indiferent de etnie, că libertatea de exprimare, libertatea religioasă, drepturile pe care minoritățile naționale le au prin Constituție și valorile democratice la care ne raportăm și de care noi ne bucurăm astăzi în România pot fi puse în pericol dacă nu gestionăm responsabil astfel de situații vulnerabile”, se arată într-un comunicat de presă al Muftiatului Cultului Musulman din România.
Imamul Muurat Iusuf dezminte şi informaţia legată de numărul populaţiei musulmane din judeţul Timiş.
“Un prim aspect pe care dorim să îl corectăm în legăturcă cu afirmațiile domnului Alim Sawfan este numărul credincioșilor musulmani din județul Timiș: vorbim despre 918 musulmani, potrivit cifrelor oficiale din ultimul Recensământ al populației și locuințelor din 2022, și nu de 10.000, așa cum declară domnul Alim Sawfan. Un alt aspect pe care trebuie să îl lămurim este faptul că până în prezent, de la cei 918 credincioși musulmani din județul Timiș, Muftiatul Cultului Musulman din România nu a primit nicio solicitare de a face demersuri în vederea construirii unui lăcaș de cult oficial, autorizat de statul român.
Un alt aspect îngrijorător pentru noi este în ce calitate prestează servicii religioase în Timișoara domnul Alim Sawfan, având în vedere că în evidențele instituției noastre dânsul nu figurează cu o diplomă recunoscută de statul român care să îi dea dreptul să desfășoare astfel de activități. În cazul în care o autoritate publică din România i-a recunoscut, totuși, diploma de studii, este imperios necesar să fie făcut public acest aspect, iar entitatea în cauză să își asume public acest fapt.
În ceea ce privește așa zisele lăcașuri de cult musulmane în care se prestează servicii religioase , dorim să se verifice câte dintre aceste construcții au, prin autorizație de construire, statut de moschee / geamie, câte au autorizații de funcționare și avize de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență ca lăcașe de cult și, nu în ultimul rând, câți dintre cei care prestează servicii religioase în aceste spații au studiile recunoscute de către instituțiile abilitate din România.
Reiterăm faptul că singura instituție oficială căreia trebuie să i se adreseze și al cărei statut trebuie să îl respecte orice credincios musulman din România, indiferent de etnie, este Muftiatul Cultului Musulman, în caz contrar, orice demers asemenea celui propagat în ultimele zile în spațiul public putând fi catalogat drept o sfidare și chiar o încălcare a legilor țării”, a concluzionat Muftiul Iusuf.
