Călin MARINESCU ■
Aflăm cu surprindere, în ultimele zile, despre una dintre realizările de seama ale Guvernului nostru și anume lipsa din execuția bugetară a 20 miliarde lei, după primele trei luni ale anului, sumă importantă având în vedere veniturile prevăzute în Legea Bugetului de Stat pentru 2023, de 275 miliarde lei, fonduri din care trebuie acoperite cheltuielile de 597 miliarde lei, bine înțeles împreună cu împrumuturi de peste 322 miliarde lei.
Întreaga clasă politică se arată foarte inflamată și sunt propuse fel de fel de măsuri, care mai de care mai năstruşnice, pentru reducerea cheltuielilor bugetare, adică așa cum se zice, cheltuirea cu responsabilitate a banului public.
Oare cameleonicii politicieni dâmboviţeni nu și-au pus nici o întrebare de unde or să vină banii, când au votat Legea Bugetului cu un deficit cu 30% mai mare decât încasările previzionate?
Oare din experiența anilor trecuți nu s-a reținut că niciodată încasările prevăzute nu se realizează, ceea ce duce evident la o creștere a deficitului?
Asistăm în prezent la o campanie ciudată prin care se clamează recuperarea celor 20 de miliarde de lei dar fără a se reduce veniturile bugetarilor, eventual înghețarea acestora, fără a se mări taxele și fără a se restructura uriașul aparat birocratic care, guvern după guvern, a crescut mai repede decât Prâslea cel Voinic, acela cu merele de aur, zic.
Apropo, îngețarea salariilor bugetarilor mă duce cu gândul că există ideea majorării acestora chiar în cazul deficitului semnificativ acceptat de Legea Bugetului.
Este cunoscut că una dintre cele mai mari cheltuieli suportate de buget o reprezintă salariile aparatului birocratic central și local, împănat până la limita nesuportabilitații cu lipitori de afișe travestiți în oameni politici, sau neamuri mai mult sau mai puțin apropiate, fără să uităm și toate subvențiile cu iz electoral care ucid cheful de muncă al multora dintre conaționalii noștri.
Cu toate declarațiile și măsurile aplicate cu jumătate de măsură nu s-a reușit stăvilirea înmulțirii posturilor din administrație, adecvate sinecuri, de cele mai multe ori nemeritate.
Vârful neputinței îl costitue recordul de 200 de Secretari de Stat care au fiecare câte un Cabinet bine garnisit cu Secretare, Șefi de cabinet și Consilieri, toții plătiți, evident, pe măsura importanței rangului ministerial. Este evident că dezmăţul cursei pentru a se crea posturi întru mulțumirea celor trei partide + grupul parlamentar al minorităţilor naţionale ce compun arcul puterii guvernamentale, a generat colosalul jaf bugetar, fără precedent.
Pe de altă parte, au crescut nemăsurat cheltuielile instituțiilor centrale și locale, dotarea cu mașini reprezentative, aparatură electronică de ultimă oră, mobilier sofisticat, achiziţii ce au dus la cheltuirea unor sume exorbitante, nejustificate față de deficitul mare și constant al bugetului.
De cele mai multe ori, o data cu schimbarea puterii politice noii locatari ai fotoliilor ministeriale cât și membrii cabinetelor, inclusiv Secretarii de stat au beneficiat de o upgradare a mediului de lucru, cât și a mijloacelor de transport.
Sub presiunea aripilor populiste din partidele aflate la putere s-au acordat din ce în mai multe sume de bani fară acoperire în munca sub diferite titluri, fară discernământ și în grabă, subsidii de care au beneficiat și cei care aveau realmente nevoie dar și mulți care ar fi trebuit să își câștige pâinea de toate zilele prin muncă cinstită.
Cum-necum, s-a ajuns la aceeaşi situație disperată ca în 2008 când prim-ministrul Emil Boc a moștenit visteria goală după dezmațul bugetar al Guvarnului Tăriceanu, care după cum declara Vosganian – ministrul Finanţelor Publice de la vremea respectivă, nu era să lase banii pe mâna succesorului, în condițiile profundei crize economice mondiale care și în prezent stârnește frisoane unor economiști responsabili.
Relevant este mesajul transmis în spaţiul public, la vremea respectivă de către Traian Băsescu, care a arătat cum întreaga birocrație bugetară supraponderala stă cocoţată în spatele economiei subponderale pe care o sufocă. “Ca să fiu plastic – este o imagine care-mi vine în minte acum: statul arată aşa, ca un om foarte gras care s-a căţărat în spatele unuia foarte slab și subţirel, care este economia românească şi care a fost singura care a reacţionat corect la criză”, a declarat Preşedintele republicii, în 2010.
Este clar că în prezent nu ne aflăm într-o criză care să justifice situația actuală creată numai din cauza unor politici economice păguboase şi o cheltuire nechibzuită a banului public.
Deşi liderul PSD, Marcel Ciolacu, cel intrat la încălzire pentru preluarea funcţiei de prim-ministru, declară senin că se vă proceda la restructurarea aparatului birocratic, că se vă face ceea ce nu s-a reușit până acum, mi se pare foarte puțin probabil să existe o corelaţie factuală între necesitate, declaraţii şi acţiune politică, în condițiile în care ne așteaptă un an electoral cu patru serii de alegeri. Eu cred că presiunea partidelor vă modera această inițiativă, de altfel foarte necesară, dar mâncătoare de voturi.
Va fi cât se poate de dificil ca cele trei partide din arcul puterii să cedeze din pozițiile pe care le-au obținut la negocierile inițiale fără a crea o furtună între membrii acestora.
Dar, pentru noi cei mulți, care ne căștigam pâinea muncind pe tărâmul economiei reale, previzionez o perioadă foarte grea, cu presiuni permanente pentru creșterea taxelor, aplicarea de amenzi și alte astfel de șicane.
Nu degeaba mai ieri, preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), Lucian Heiuș, declara candid că un astfel de deficit face bine economiei, ne vă obliga să fim mai responsabili în aplicarea legii pentru a recupera restanțele.
Evident că recuperarea restanțelor, atât cât se va putea, vă fi pe spatele celor mulți iar aleșii noștri vor avea grijă să își asigure în continuare un trai liniștit și comod.
Cea ce nu se va putea recupera vă duce la creșterea către infinit a sumelor pe care statul le împrumută cu costuri semnificative și cu îndatorarea următoarelor generații.
Nu degeaba se zice: “Ştii ce face românul când n-are bani să-şi cumpere de mâncare? Schimbă nişte euro!” Iar Guvernul, despre care vorbim, este românesc 100%!
