Acasă EDITORIAL Teo spune lucruri trăsnite, iar!

Teo spune lucruri trăsnite, iar!

7356
5
Sursa: Agerpres.ro
Sursa: Agerpres.ro

Narcis GAIDARGIU 

Zilele trecute, că tot e aproape Învierea Domnului Iisus, reînvie în media tema celebrării Paștelui ortodox odată cu catolicii și protestanții.

În comunicatul de presă Patriarhia se pronunță:

Posibilitatea și dorința sărbătoririi Paștelui la aceeași dată în toată lumea creștină au rațiuni și justificări depline, rămânând un ideal absolut dezirabil, așa cum este și firesc, așa cum a fost și dorința constantă a Sfinților Părinți ai Bisericii creștine primare. Soluționarea acestei probleme, care nu este una de natură dogmatică, ci una de unitate inter-bisericească, presupune reînceperea unor consultări între Bisericile Ortodoxe și decizia unui viitor și necesar Sinod pan-ortodox.

Este de menționat că discuții pe această temă s-au purtat frecvent și intens de-a lungul timpului, inclusiv de-a lungul secolului trecut.

Așa cum se știe, Biserica Ortodoxă Română (BOR) a adoptat calendarul îndreptat (corectat) de la data de 1 octombrie 1924. Nu toate Bisericile Ortodoxe au făcut-o însă (Patriarhia Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbă, Biserica Ortodoxă a Georgiei și Biserica Ortodoxă din Macedonia).

Ceea ce ridică, desigur, o întrebare: în ce constă concret valoarea fidelității față de un calendar dovedit științific ca (actualmente) eronat (rămas în urmă cu 13 zile)? Ceea ce constituie și cauza majoră a problemei sărbătoririi Paștelui la o dată diferită în lumea creștină apuseană și răsăriteană.

Rațiunea pentru care Bisericile Creştin Ortodoxe care au adoptat în mod firesc calendarul corectat au decis totuși în 1927 să revină asupra practicii şi sărbătorească în continuare (doar) Paștele împreună cu celelalte Biserici refractare la această îndreptare calendaristică a fost și este încă păstrarea unității ortodoxe în jurul celei mai importante sărbători creștine: Învierea Domnului.

Referindu-se la acest defazaj de la firesc, ÎPS Andrei, Mitropolitul Clujului, a declarant recent: Trebuie să ne aducem aminte că, în 1922, Biserica Ortodoxă Română (BOR) a trecut pe calendarul gregorian și patru ani s-au sărbătorit Paștile după Pascalia nouă. Constatînd că mai toate țările ortodoxe au rămas cu Paștile pe calendarul vechi, pe calendarul iulian, pentru comuniunea cu ceilalți frați ortodocși, a revenit și BOR la calendarul vechi…Necazul este că în 1922, demersul corect al Bisericii Ortodoxe a fost judecat așa cum nu trebuie, și o minoritate, mai ales din Moldova, s-a despărțit de biserică și sunt acum așa numită Biserică Stilistă. Tare greu este să te lupți cu ignoranța”.  

Este vorba despre o foarte veche discuție, ale cărei rădăcini coboară chiar înainte de secolul IV, când a avut loc primul Sinod Ecumenic (Niceea, 325) și care implică în mod normal un acord general.

Criteriile fixate la Sinodul de la Niceea din anul 325 pentru calcularea datei Paștilor sunt următoarele:

1. Paştele se va serba întotdeauna duminica (ziua Învierii Domnului)

2. Această duminică va fi cea imediat următoare lunii pline de după echinocţiul de primăvară (20 martie)

3. Când 14 Nisan (din calendarul iudaic) sau prima lună plină de după echinocţiul de primăvară cade duminica, Paştele creștin va fi serbat în duminica următoare, pentru a nu se serba odată cu Paştele iudaic, dar nici înaintea acestuia”.

Vlădica Tomitanul nu scapă un nou prilej de glorie să se bage în seamă pe sticlele televiziunilor ori pe siteuri și dă din nou cu toiagul cu cap argintat în baltă, punându-se de-a-ndăratelea revenirii la firesc pentru reîntregirea unității creștine.

„Au catolicii Sfântă Lumină? N-au. Alţii? N-au. Toţi se adună la lumina ortodocşilor şi strigă adevărata lumină a ortodocşilor. Dar nu îndrăznesc să vină, că e greu la ortodocşi, că sunt posturi mari, aspre, metanii, rânduieli de slujbă mai lungi. Le place să proclame într-un cuvânt. Dar e greu să ţii rânduiala, căci cere jertfă multă. Totul (n.n. la catolici) este simbol. Au lumină materială, Lumina care coboară la noi e realitatea, nu-i simbol. În sfârşit, nu vreau să-i judec, că nu-i treaba mea, doar îi compătimesc, şi-a lăudat barosanu, ciocanu.

Ce nu ia Teodosie Nesmeritul în seamă sunt cuvintele Sfântului Ioan Scărarul despre mânie, din Filocalia nr. 9: „pacea este de patru ori mai mare decât dreptatea”, reluate în multe ocazii de Arhimandritul Arsenie Papacioc.

Într-o istorie de milenii, presărată cu disensiuni, lupte pentru influență, putere și averi, sunt atari chestiuni sensibile, care e nevoie să fie tratate cu maximă finețe, și de-o parte, și de alta, spre găsirea păcii, a unei căi de echilibru și revenirea la normalitatea cumpănită de însuși Iisus.

Pe Teodosie al nostru îl mână fără zăbavă duhul indisciplinei și răzvrătirii, însoțit de o atitudine provocatoare, așa cum chiar reprezentanții Sinodului BOR au comunicat cu alt prilej.

Cunoscut ca admirator al înduhovnicirii lui Putin și a Patriarhului Kirill al bisericii ortodoxe ruse, anti-vaxxer, liber organizator al celei de-a doua Învieri a lui Iisus după o dată proprie, împărtășind copii cu aceeași linguriță în plină pandemie, ctitor de biserică fără autorizație, judecat pentru fraudare a 1,4 milioane euro din fonduri europene, implicat în scandalul de plagiat al tezelor de doctorat al unor prelați din subordine, dovedit de CNSAS colaborator al securității și câte mai altele, Șpagodosie nu pierde niciun moment prielnic să-și arate dușmănia împotriva ecumenismului, chiar certându-i pe credincioșii ortodocși, să nu intre în lăcașuri de cult ale catolicilor sau ale altor creștini.

Abia intrați în Săptămâna Mare, a patimilor, a curățării spirituale și a smereniei credincioșilor, Tomitanu dă un interviu în care împarte lumea creștină în noi și voi, ai noștri și ai lor.

În loc să propovăduiască faptul că deopotrivă, toţi creştinii indiferent de ritualurile confesionale, ortodocși, catolici, protestanți, împărtășim o sumedenie de aspecte care ne apropie, Teodosie Nesmeritul apasă pe diferențele care s-au vrut să ne separe, de la Marea Schismă din 1054.

Este de reținut că Până la Marea Schismă, Biserica creștină de Răsărit şi cea de Apus sărbătoreau Paştele în aceeași zi.

Trăsni-l-ar Sfântul, că nu dă cu bățul, vrem, nu vrem, ne place au ba, arhiereul exilat la Tomis, asemenea lui Nassone, e deja un personaj pitoresc al tărâmului de la marea cea mare.

Sperăm să-i dea Dumnezeu gândul cel bun, să nu sfințească pe ascuns rachete cu focoase nucleare, ca idolul său de la Kremlin.

Se pare că acest Ghiță contra al ortodoxiei ne va mai distra multă vreme de-acuma, oferindu-ne maxime memorabile împotriva firii și circ pe pâine, căzături de pe cisternă, cu mitra episcopală peste ochi ori rugăciuni să vină ploaia anunțată cu zile înainte la știrile meteo.

Despre povestea în cauză, teologul Cristian Bădiliţă publica în 2021 pe siteul www.barzilaiendan.com textul Defazații istoriei pe care-l redăm mai jos.

Conform calendarului normal (stabilit de astronomii Papei Grigore al XIII-lea, în 1582) astazi e 29 martie 2021. Cred că nimeni, întreg la minte, nu mă poate contrazice. După calendarul „specialilor”, astăzi e…. 19 martie 2021, așadar sîntem ÎNAINTEA echinoxului.

Data Paștelui creștin se calculează în funcție de poziția lunii și de echinox. Ea a fost stabilită la Sinodul de la Niceea, în 325, după calendarul iulian, singurul în vigoare atunci, dar care nu lua in considerare diferența dintre anul lunar și cel solar.

„Specialii” respectă pe tot parcursul anului calendarul normal, gregorian, dar la Paști se întorc brusc la depășitul calendar iulian. Ce s-a fixat la Niceea? Paștele creștin pică în prima duminică după echinox, cu lună plină. Normal, Paștele va fi duminica viitoare.

După calendarul „specialilor” însă luna plină va veni abia peste… o lună. Luna plină pe care am văzut-o cu toții în nopțile trecute, după echinoxul normal, NU A EXISTAT. A fost o… ficțiune.

În plus, Sinodul de la Niceea a promulgat o aberație privitoare la data pascală: dacă Paștile evreilor pică o dată cu Paștele creștin (cum a fost anul acesta), acesta din urmă va fi decalat cu o lună. Evident, occidentalii au eliminat această regulă nedemnă de religia lui Isus Hristos.

„Specialii” respectă…. „tradiția”. Eu sărbătoresc Învierea lui Isus după calendarul normal, alături de creștinii normali. Nu înțeleg de ce greco-catolicii, baptiștii, penticostalii din România acceptă calendarul „specialilor”, știind că e greșit (dacă se va continua, Paștele „specialilor” va ajunge în luna iunie, din cauza decalajului astronomic).

Imensa majoritate a creștinilor planetei se află deja în Săptămâna Mare. Să ne fie gândul luminos! P.S. De 30 de ani repet aceste banalități. Toți sinodalii, cu excepția Cisterneanului, sînt de acord cu ele, dar nimeni nu face absolut nimic. Să nu deranjeze „poporul credincios” din somnul tradițional și mai ales să nu tulbure liniștea evlaviosului Putin.

5 COMENTARII

  1. Foarte pertinent mesajul acestui articol. Felicitări autorului. Iar IPS-ului, multă sănătate chiar daca se bagă că musca-n lapte și deranjează pe mulți.

  2. Mai oameni buni. Lumina sfântă este lumina sfântă care coboară într-o singură zi. Nu cu o săptămână înainte sau după. Iar în săptămâna mare sal batjocoriți pe înalt prea sfinția sa, sa va fie rușine că e om bun și respectat

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.