Prof. dr. Adrian ILIE – istoric ■
●10 mai – Ziua Independenței de Stat a României, zi de sărbătoare legală; o campanie de presă inițiată de Gazeta Sentinela.
Anul acesta se împlinesc 146 de ani de la obținerea cu sacrificii deosebite a independenței de stat a României. Independența a fost acel act care a descătușat poporul român de legăturile seculare pe care le aveam cu Imperiul Otoman.
Domnitorii români au dat dovadă de curaj și s-au opus expansiunii Imperiului Otoman. Alteori nu au avut acest curaj sau s-au dovedit a fi neputincioși, încercând să se supună dar fără prea mari pierderi. Au încheiat capitulații, plătind tribut sultanului, dar păstrând statutul de autonomie al țărilor lor. Țările Române nu au fost transformate niciodată în provincii otomane pentru că românii au dat dovadă de curaj, diplomație și și-au urmărit interesele.
Secolul al XIX-lea a reprezentat secolul națiunilor, al formării lor, fără a ține cont de interesele marilor puteri, de principiul legitimității dinastice sau de respectarea unor tratate sau convenții.
În cadrul revoluțiilor din 1848-1849 se punea pentru prima data problema formării unor state naționale. Liderii politici în frunte cu ilustrul Nicolae Bălcescu, au conștientizat rolul națiunii române în formarea statului national român.
În anul 1859 aspirațiile de veacuri ale românilor căpătau contur, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ( 1859-1866). Un domn venit parcă de nicăieri pentru a aprinde flacăra românească și a o duce mai departe. Nu a fost ușor pentru el. Nu avea experiență politică aproape deloc, dar avea un fler deosbit în a anticipa lucrurile, fiind un domnitor preocupat de soarta celor mulți. Reformele adoptate în vremea sa au pus bazele statului român modern și l-au pregătit pentru etapele următoare ale evoluției sale. Cuza inaugura o adevărată epocă luminoasă, așa cum Mutsu Hito o impunea în Țara Soarelui Răsare ( Era Meiji).
Înlăturarea lui Cuza nu a oprit aspirațiile românilor de a avea un stat unitar, dar până la îndeplinirea acelui deziderat trebuia obținută independența de stat a României. Pentru a obține acest lucru era nevoie de o oportunitate, de un eveniment care să fie de ajutor. Acel eveniment s-a ivit odată cu revoltele din Bosnia, Herțegovina și Bulgaria din 1876, precum și de declanșarea unui nou conflict între Rusia și Turcia. Cea din urmă era consideratăomul bolnav al Europei, în timp ce Rusia se erija în apărătoarea statelor creștine din Balcani, având interese ascunse față de această parte a Europei. Românii trebuiau să profite de acest nou conflict pentru a tranșa definitiv situația sa față de stăpânirea otomană. Rusia avea alte planuri și nu va solicita ajutorul României decât la câteva luni de la tranzitarea trupelor sale pe teritoriul României ( conform convenției bilaterale de la 4 aprilie 1877).
Cu toate acestea România va declanșa ostilitățile cu puterea suzerană, prin bombardamente reciproce în zona fluviului ( încă din 12 aprilie 1877), iar la 9 mai 1877, prin glasul lui Mihail Kogălniceanu, România își declara independența.
Discursul magistral rostit în Parlament avea să rămână în memoria contemporanilor săi și transmis peste generații până astăzi: ” În stare de război, cu legăturile rupte ce suntem? Suntem independenți, suntem o națiune de sine stătătoare. Am ajuns la scopul urmărit nu de azi, ci pot zice de secole. Nu am nici cea mai mica îndoială și frică de a declara în fața reprezentanței naționale că noi suntem o națiune liberă și independentă. Noua noastră condițiune cu definirea independenței trebuie să fie acceptată de Europa […]”.
Independența avea să fie câstigată pe câmpul de luptă în confruntări precum: Vidin, Opanez, Smârdan și Plevna. Va fi recunoscută de marile puteri prin Tratatul de la San Ștefano și în cadrul Congresului de la Berlin, ambele fiind organizate în 1878. După 1878, cu independența reunoscută, România va încerca să se modernizeze, să se dezvolte și să lupte pentru desăvârșirea unității naționale.
● 9 sau 10 mai ?
Tot mai mult ne punem întrebarea dacă ziua independenței este 9 mai sau 10 mai 1877, mai cu seamă după adoptarea legii nr.189 din 8 iulie 2021. Unii consideră discursul lui Mihail Kogălniceanu ca fiind hotărâtor pentru declarația de independență, care a fost susținut în plenul Parlamentului. A doua zi, pe 10 mai , a fost sărbătorit evenimentul printr-o slujbă religioasă la Mitropolia din capitală, aducându-i-se laude lui Carol I pentru întreaga implicare și susținere a ideii. De asemenea, în Senat ( Corp Ponderator) era votată proclamația de independent față de Imperiul Otoman, iar Carol I proclama solemn independența.
Carol I a dorit să se declare independența pe 10 mai, dar evenimentele s-au precipitat și aceasta a fost proclamată pe 9 mai 1877. Monarhul dorea să lege acest eveniment de data de 10 mai-Ziua monarhiei în România- pentru a arăta astfel rolul monarhiei în obținerea acesteia. Nu s-a putut realiza acest lucru, dar nimeni nu a negat rolul lui Carol I și al monarhiei în înfăptuirea acestui obiectiv major al neamului românesc, cu excepția comuniștilor. Dacă aceștia nu erau de acord cu data de 10 mai, din motive lesne de bănuit, aceptau fără tăgadă data de 9 mai, dorind parcă să minimalizeze rolul monarhiei în obținerea independenței.
Constantin Țurcanu.
Ar putea să fie această zi de 10 mai ziua națională a Românei așa cum a fost până la venirea comuniștilor la putere? Orice este posibil. Să nu uităm că și peste ocean, fostele colonii britanice, și-au proclamat independența la 4 iulie 1776, înainte de a tranșa disputa cu coroana britanică, data aceasta devenind ziua națională a Statelor Unite ale Americii.
Prin urmare, Ziua independenței-Zi națională în S.U.A.Și în cazul nostru s-ar putea întâmpla acest lucru, dar numai istoria, trecerea timpului și o inițiativă asumată în acest sens, poate rezolva acest aspect.
Foto: www.unitischimbam.ro , www.wikimwdia.org , www.cersipamantromanesc.wordpress.com, www.historia.ro
Felicitări. Un articol bine structurat, mai ales din punct de vedere istoric. Pe viitor poate prezentați mai multe astfel de articole.
Nu pot decât să vă felicit dom’ profesor pentru minunata expunere
Ma bucur că celebrăm „Ziua Independenței”….dar mai avem oare această independență? Mai putem sa ne identificăm cu valorile noastre naționale?
Unde ești tu Țepeș Doamne,
Ca punând mâna pe ei
…………………………….
Scumpă doamnă,
La ce „Circoteca” este in ziua de astăzi ar fi trebuit să recitați din „Cățeluș cu părul creț”. Știm cu toții cum fură 🦆 din coteț, dovedit fiind actul de sustragere a bunului, iar DNA-ul nu ia nici o măsură.
Ce fumați mai fraților miercurea la prima ora. Un articol foarte inspirat care ajuta tinerii din ziua de astăzi să realizeze eforturile pe care aceasta minunata țărișoara le-a făcut de-a lungul timpului. Este drept am avut conducători mai competenți sau mai puțin competenți de-a lungul timpului, însă datoria noastră că români, cetățeni ai acestei țări este sa fie uniți și să tragem in continuare pentru independenta, suveranitate și păstrarea valorile culturale care ne definesc.
Exact asta aveam nevoie, inca o zi de la stat plătită pe cârca pulimii…dacă mergi pe strada și întrebi 100 de indivizi nu vei primi un răspuns cu ce zi este astăzi și ce sărbătorim (dacă mai sărbătorim). Dar dacă se poate de ziua copilului de ce nu și ziua independentei, poate și ziua aderării la UE sau NATO că tot ii preaslăvim și pe ei. Sau mai bine, sa cerem o zi liberă și pentru ziua în care se sărbătorește LGBTQ, că și ei au drepturi. Eu propun ziua minorităților sa fie libera se se buciure și frații noștrii de culoare alb închis ( sa fiu politicaly corect) sau ziua maghiarilor sa fie zi liberă (dacă mai trăia Vadim sigur propunea el sa fie zi liberă) și să mai dam o zi și pentru frații ucraineni că oricum sunt și ei o droaie acum Ce ziceți domnule profesor? Facem o petiție și pentru zilele astea?