Paloma PETRESCU ■
Offf! Cum ne mai încurcă limba asta română! Întâi a fost Ministrul Roşu Marian Pop zis „Genunche” apoi, nu ştiu dacă vă mai amintiți de Anisie „Pepsiglas”? Ministra Galbenă a Educației care ne asigura în perioada crizei pandemice că elevii vor fi în siguranță în clase pentru că se instalează „pepsiglas” pe băncuțe pare că exală în continuare în instituţie prin toţi porii Ligiei Deca căci Ministresa Kăkănie de Kotroceni a comis-o și ea mai ieri, cu enunţul pseudosofic „Semnalele pe care noi le avem este că semnalul în toate școlile se dă pentru revenirea la cursuri”. Oare exprimarea agramată este un criteriu pentru numirea în funcția de ministru? Dar dincolo de gafa aceasta, am urmărit cu interes briefingul de presă de la Guvern din 12.06.2023, în care s-au oferit argumente pentru care greva profesorilor a încetat, în favoarea interesului superior al copilului, mult vehiculat de ministresă Ce să mai spun despre dreptul constituțional la educație …nerespectat și el în multe forme și contexte.
„Am marea plăcere să fiu astăzi în fața dumneavoastră, pentru că asistăm la o victorie a tuturor celor care au susținut educația, în ultimele săptămâni, în ultimele luni, dar, aș spune eu, și o dovadă că importanța educației în societate este recunoscută din ce în ce mai mult”, spune doamna ministru.
Victorie? A cui? Poate doar a guvernului care i-a lăsat pe profesori să se manifeste în grevă, astfel că salariul aferent lunii mai s-a redus cu 30%, bani din care se pot plăti salariile aferente lunii iunie 2023. Dar elevii? Și ei intră în categoria victorioșilor? Unii dintre ei, din motive obiective sau nu, aveau note mici și exista posibilitatea să și le îmbunătățească în perioada de recapitulare și evaluare finală, înainte de încheierea anului școlar. Unii chiar au făcut eforturi, dar ce să vezi? Nu s-au mai făcut ore, deci nu au mai avut șansa să fructifice efortul depus.
Unde este motivația pentru învățare? Cui îi pasă?
Mă aștept ca numărul corigenților să fie totuși foarte mic la finalul acestui an școlar, să se pună în cataloage așa zisele note din caietul profesorului, astfel încât să nu se stârnească revolta părinților, nu? Doar au susținut greva profesorilor și le-au purtat de grijă elevilor, după cum spune doamna ministru.
Care este lecția pe care o predau profesorii în această situație? Ce vor învăța elevii? Vă spun eu: „las’ că merge și așa”!
„Avem toate elementele de care avem nevoie, avem susținerea societății, avem un pachet nou de legi care aduc reforme importante, avem o finanțare fără precedent, finanțare care, pe lângă investițiile în infrastructură, care sunt extrem de importante, pune respectul pentru profesia didactică și pentru oamenii școlii în centrul procesului de a creiona educația așa cum au nevoie copiii țării”.
Avem toate elementele, doamnă ministru?
Să vedem:
- Pachetul de legi nu aduce reforme importante, ci doar schimbări, dintre care, unele sunt abramburite, altele dovedesc că echitatea este încă un vis nerealizabil în România. Scuze! Abramburica este alt personaj încurcă lume. Dar da, este greu de ales între „tuta absolută” și „abramburica”? Mai bine niciuna, evident!
- Finanțare fără precedent? Nu aș zice că e adevărat, dar să analizăm: în Comunicatul ME, referitor la bugetul alocat educației pentru 2023 se afirmă că acesta reprezintă 3,2% din PIB.
Conform aceluiași document, Cheltuielile de personal sunt 23.000 milioane de lei.
Un calcul simplu pornind de la sumele vehiculate în briefingul de presă ne arată că bugetul educației in 2023 va putea ajunge, după rectificare, la maxim 4%, dacă se acordă majorarea salarială cu 25%, adică sintagma „finanțare fără precedent” nu se prea susține. În 2008 bugetul alocat educației a fost de 4,24% din PIB. În 2008!!!
„De asemenea, tot astăzi a fost adoptat un al doilea act normativ, Ordonanța de urgență privind acordarea de prime pentru cariera didactică pentru personalul didactic și didactic auxiliar, dar și pentru acordarea primelor vizavi de cariera profesională pentru personalul nedidactic. Prima de carieră didactică înseamnă o primă de 1.500 lei net, din care aproximativ 30% sunt sumă forfetară, adică la dispoziția cadrului didactic sau didactic auxiliar, restul banilor, 70%, în acest moment, putând fi folosiți pentru cursuri de pregătire profesională, echipamente IT, cărți de specialitate și alte categorii de cheltuieli care sprijină calitatea în învățământ”.
Ei, și aici este strecurată o minciunică, pentru că, se pare, că de fapt, se folosesc bani din bugetul Fondului Social European (FSE), previzionați în PNRR, nu din inițiativa guvernului.
Una peste alta, cine a câștigat ceva? Poate doar liderii de sindicat, dar nu! Pentru că și ei luați în tărbacă de sindicalişti; aceia care plătesc lunar cotizație de 0,5% din salariu. (screenshot atașat).
Eu cred că toată lumea a pierdut câte ceva: bani, drept la educație, deontologie profesională …
Și ce dacă există două ordonanțe de urgență? Nu știți? Există posibilități de a nu se pune în practică prevederile ei, doar se cunoaște mecanismul prorogării termenelor, și apoi ordonanța de urgență trebuie să fie promovată în parlament pentru a fi aprobată ca lege în 90 de zile, dacă nu se aprobă, devine neaplicabilă. Încă din 2006 Bugetul educației, ar trebui să fie de 6% din PIB, prin lege și? Ce? Cel mai mare buget alocat a fost, cum spuneam mai sus de 4,24% in 2008.
Sigur profesorii merită salarii mai mari, dar cred că o grilă de salarizare așezată pe criterii de studii și calitate a prestației sunt mai corecte și ar fi mai stimulatoare decât cele care pun accent pe vechimea în învățământ. Să fii mai vechi, nu neapărat atrage implicit și „ești mai bun”.
Dacă se pensionează actualii lideri ai federațiilor sindicale poate vor avea profesorii parte de lideri cu gândire de mileniul III, care să găsească alte forme de protest, în care nu vor fi afectați copiii, folosiți în acest tip de protest ca masă de sacrificiu, iar viitorul lor educațional, o monedă de schimb.
Am auzit la un post TV o afirmație dureroasă și deloc în registrul deontologiei profesionale, a unui membru de sindicat nemulțumit că s-a suspendat/întrerupt greva, pentru că „acum puterea stătea în pixul nostru de a nu încheia mediile pe baza notelor din caietele noastre” (n.r. caietele profesorilor).
Ce vetust sunt și eu, care credeam că „în centrul procesului de a creiona educația” este elevul, iar în jurul său, părinții, școala și profesorii, ca a doua sa familie. Ce să vezi, pentru vizionarii României educate, acum în centru sunt profesia didactică și oamenii școlii.
La Art. 8. – Legea 1/2011 a educației naționale:
„Pentru finanţarea educaţiei naţionale se alocă anual din bugetul de stat şi din bugetele autorităţilor publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv. Suplimentar, unităţile şi instituţiile de învăţământ pot obţine şi utiliza autonom venituri proprii. Pentru activitatea de cercetare ştiinţifică se alocă anual, de la bugetul de stat, minimum 1% din produsul intern brut al anului respectiv.” Cât despre cercetare în domeniul educației, cine are nevoie de ea?
S-a făcut rocada jokerilor, se balansează mecanismele la guvern, se ung cremonele pe la ușile ministerelor … Dar nu cu noi ați discutat, nu noi v-am promis, cu cine ați negociat? Acum e la apărare, mergeți acolo. Aștept prorogările, gen „nu au fost prevăzute în bugetul de stat pe 202…?, în bugete ale fondurilor speciale, nici la capitolul credite de angajament și nici la credite bugetare, așteptăm rectificarea bugetară de la finalul anului.” Hai, v-am pupat pe portofel, cu respect, nu altfel!