Dan MIHĂESCU ■
Iată, este întru totul adevărat şi vorba din popor se adevereşte în sensul că ”Nu aduce anul ce aduce ceasul!” De data asta ceasul rău a făcut ca amicul Ionel Gherase, vrednic techirghiolean, umblător în ale istoriei, culturii şi tradiţiilor locului, să ceară ajutor public pe Facebook în identificarea unei piese de tezaur din patrimonial local, desigur.
“Poate să-mi spună cineva pe cine reprezintă această statuie? Precizez că se află în curtea Grădinii Botanice din Techirghiol, lângă iaz”, scria pe 22 iunie 2023, în pagina sa de socializare, Nelu, postând şi o fotografie pentru identificare.
Las telefonul deoparte, sar ca ars la calculatorul de pe birou şi dă-i căutare. Scroll pe Google, cercetare comparativă în arhive, poze, texte, descrieri literare, analize factuale, chiar şi vreo două apeluri pe la istorici patentaţi, cam tot ce poţi să faci de acasă cu o conexiune la internet şi GSM.
Fac cercetare criminalistică pe fotografie de unde sorb cu aviditate toate informaţiile oferite de detalii. Citesc şi interpretez fitece semn transformând totul în mandala unui veritabil chiromant.
Asta e! După datini, după port, frate eu zic că-i Mihai Întâiul în uniformă de amiral, potrivit purcoiului de lasagne vărsate din abundenţă pe manşetele vestonului militar, a presupusei decoraţii sovietice Ordinul Pobeda, cât tot pectoralul stâng şi aşa zisului baston de mareşal din mîna dreaptă. Leg strania vedenie albă ca stafia, de plasarea în preajma unei statui feminine, tot aşa, cu chip anonim, dar despre care în conştiinţa localnicilor este încetăţenit că ar fi Regina Maria.
Mă verific cu amicul Marian Moşneagu, comandor (rez) dr., istoric, fost Şef al Serviciului Istoric al Armatei. “He, he, he, iată ce le-a dat nătărăilor în cap să-i batjocorească… Păcat de regina Maria, că e un simbol de demnitate şi patriotism, iar Mişu…merită, dă-l încolo nu-i bai. Pe el l-au măscărit aşa că, uite şi tu, i-au pus grade fără număr pe manşete. L-au făcut la 19 ani amiral al Marinei Militare şi pentru că se considera mai cu moţ şi-a croit propriile însemne de grad adăugându-şi o tresă în plus pe mânecă. Aşa-i când primeşti de-a gata totul inclusiv grade, titluri şi onoruri nemeritate. Aveau să demonstreze asta, ulterior, Ceauşeştii. El e dă-l încolo, bine i-au făcut, ăsta merită”, a pus mărturie Marian, pentru chiciul din Grădina Botanică Techirghiol.
Bustul lui Mişu, cum îl alintă hâtru comandorul Moşneagu, completează galeria hidoşeniilor caricaturale inspirate parcă din Mupets Show, turnate din ghipscarton vopsit cu clorcauciuc alb de firma care a câştigat în 2014 licitaţia pentru construirea din fonduri europene a obiectivului turistic Grădina Botanică. În vecinătate tronează, aşa cum am zis, o altă arătare lividă poreclită Regina Maria, fără nicio trăsătură definitorie sau distinctivă care să te trimită cu gândul la deţinătoarea de drept a numelui şi rangului dinastic.
Ciudat este că despre tărăşenia cu mumiile astea amplasate cu mare pompă în cel mai pro dinastic oraş românesc nu şi-a dat seama nimeni, deşi atât actualul primar, Iulian Soceanu e pe mână cu fostul, Adrian Stan, în susţinerea solicitării falangei regalităţii naţionale, Alianța Națională pentru Restaurarea Monarhiei (ANRM), de a boteza un cartier din localitate cu numele abdicatului care şi-a primit şi statuie din ghipscarton în Grădina Botanică. Cică Mişu, care a devenit cetăţean de onoare şi a primit şi cheia oraşului merită mai mult decât un teren de casă sau o stradă a lui, merită chiar un cartier rezidenţial.
Între timp, descopăr că identitatea fantomelor de doi bani, realizate probabil de artişti făuritori de monumente funerare ieftine, este dezvăluită pe siteul statiuneatechirghiol.ro chiar de către primarul în exerciţiu, Iulian Soceanu, care scrie: “În zona parcului dendrologic a fost amenajată și o tablă pentru un joc de maxi șah și au fost amplasate două replici ale unor statui reprezentând-o pe Regina Maria și pe Regele Mihai I. Grădina Botanică Techirghiol este proiectată și construită având ca model de referință pe cea de la Balcic și ocupă o suprafață de aproape 56.000 de metri pătrați, iar noi ne dorim să includem acest obiectiv cultural în tururile de agrement ale agențiilor turistice, pe litoralul românesc”. Întregul edificiu a fost realizat cu un deranj financiar de cca. 900.000 de euro, din fonduri europene. Desigur banii au inclus şi artisticăriile chicioase din ghipscarton.
Şi pentru ca penibilul să fie complet, de dată mai recentă, tot aici, membrii unei organizaţii ce probabil s-au ruşinat cu contribuţia lor, s-au debarasat anonim de o dodoloaţă acvilă turnată în beton, cu aripile evazate ocrotitor peste naţia română, peste monarhie sau Techirgiol. Cine ştie?
