Luigi FRIGIOIU ■
Motto: Nu mi-am servit țara decât cu armele mele: pana, vioara și bagheta. (G. Enescu)
Nu ne știm istoria, uităm înaintașii și geniile poporului român. Iar țara care nu-și recunoaște valorile trecutului nu are viitor. Din păcate, pentru prea mulți tineri, Enescu e, în primul rând, o figură pe bancnota de 5 lei și apoi un ilustru muzician. Sigur, există Festivalul George Enescu, dar nu mai avem timp și răbdare să ascultăm marea muzică. Pentru mulți, Enescu înseamnă, doar, Rapsodiile Române și eventual, opera Oedip.
Ce pretenție să avem de la simplii cetățeni, atunci când Diva din Adjud, soprana Angela Gheorghiu, a declarat: “În România, istoria culturală e alcătuită din false legende. Din oameni despre care se spune că sunt mari, dar ei nu sunt aşa. În 30 ani, nu am descoperit nici o sală importantă în care George Enescu să fi cântat.”
Sigur, doamna Angela are alte preferințe. Cum ar fi contra-tenorul Cezar Ouatu, fostul ei iubit, pe care îl considera la fel de mare ca Pavarotti, Domingo și Carreras. Dar, gusturile nu se discută…
În ce-l privește pe George Enescu, o informăm că a concertat și la Constanța, ultima oară în 1923. Amănuntul l-am aflat de la violonistul Daniel Mihai care, la împlinirea a 100 ani de la ultimul concert la malul mării al genialului muzician, a susținut spectacolul “Rediscovering George Enescu and other composers”.
Inițiativa excepțională e un act de curaj profesional, înfăptuit cu măiestrie interpretativă. Constănțean de-al nostru, tânăr și talentat, Daniel Mihai e un fanatic al pasiunii sale: muzica. Pe scenă, cântă cu înflăcărare și vibrează odată cu corzile viorii și firele arcușului. A absolvit Colegiul de Artă Regina Maria, Universitatea Națională de Muzică și are studii doctorale. Joi, 14 septembrie, la Centrul Cultural Jean Constantin, el ne-a ajutat să-l redescoperim pe George Enescu – compozitor, dirijor, violonist, pianist și profesor – o superbă întrupare a geniului muzical românesc.
În demersul artistic, Daniel Mihai a fost acompaniat de către Charles S.L. Parker, un celebru compozitor și pianist. Ne-am convins încă o dată: contrariile se atrag. În costum de culoare închisă, violonistul a fost sobru, concentrat, dispus la un efort interpretativ intens. Timp de două ore a cântat, succesiv, la două viori valoroase, cu vechime de peste 100 ani.
În replică, mai vârsticul și relaxatul pianist, Charles Parker, cu pălărie de paie, plete dalbe și înveșmântat în culori deschise, părea, mai degrabă, un turist în vacanță pe litoral. Dar, așa cum spun francezii: “les grands esprits se rencontrent”. Între cei doi soliști s-a realizat un magnetism total, o simbioză perfectă, ce a dat naștere unui concert unic, de neuitat, în care am ascultat:
-G. Enescu – Adagio pour violon et piano d’apres Suite dans le style ancienne, opus 3
-G. Enescu – Aubade pour violon et piano
-G.Enescu – Pastorale et Nocturne pour violon et piano
-Mihail J Barbu – Jeunesse opus 3 pour violon et piano
-Mircea Chiriac – Serenadă pentru vioară și pian
-G. Enescu – Baladă pentru vioară și pian
-G. Enescu – Quatre airs dans le genre roumain pour violon seul
-Vladimir Cosma – Concerto de Berlin
-Liana Alexandra – Song whithout words for violin and piano
-Ioan Dobrinescu – Gypsy’s Love for violin and piano, primă audiție
-Bela Bartok – Roumanian Folk Dances pentru vioară și pian
-Charles S.L. Parker – Five views of Sunset for Violin and Pian, primă audiție în România
-Șerban Nechifor – Transylvanian Bluegrass, for violin end piano.
Cei prezenți în sala Centrului „Jean Constantin” au aplaudat îndelung regalul muzical prezentat pe scenă. A urmat un bis de vis: celebra piesă “Valurile Dunării” de Iosif Ivanovici. La ieșire, spectatorii, încă, pluteau în ritm de vals. Nu pentru mult timp, însă. Odată ajunși pe strada Cuza Vodă, aflată în reabilitare nelimitată, ne-am trezit la cruda realitate. Cei norocoși, am intrat în pământ, doar, până la glezne. Ghinioniștii s-au împotmolit definitiv în craterele lucrărilor de “mobilitate urbană”.
În final, aș vrea să subliniez ideea amară cu care violonistul Daniel Mihai a încheiat concertul: “Dacă autoritățile nu sprijină actul artistic, în Constanța, cultura moare!” Ne aude cineva?
