Dan MIHĂESCU ■
Motto: Să ne punem pe treabă și să încetăm să demonstrăm lucruri pentru că e singurul mod de a face viața suportabilă. Voltaire (Candid)
Bogdan Huțucă, liderul liberalilor din județul Constanța, președintele Comisiei de Buget Finanțe din Camera Deputaților, este Candid. El nu e prietenul meu, e doar un cunoscut. El e politician din tinerețe, eu ziarist dintotdeauna. N-am stat niciodată la o masă de restaurant împreună, nu ne-am făcut vizite de familie, nu m-am întâlnit niciodată cu el în afara biroului său, orice funcție ar fi ocupat, așa cum era și cu Ovidiu Cupșa. Pe acest Candid însă îl stimez și-l apreciez ca singurul parlamentar pe care-l cunosc, ce și-a luat munca în serios și-și face treaba de toți banii.
Din când în când îl mai apelez, atunci când se înfierbântă treburile pe la București, ori ca să-mi deslușească te miri ce cancanuri și culmea, fără să fie din categoria politicienilor plini de importanță și cocoșați de misiune, extrem de rar mi-a răspuns la telefon, din prima. Sun din nou, și primesc câte un mesaj politicos că-i: în ședință la partid, ori că-i în plen, că-i în comisie, că-i la vot, că-i în discuție cu pensionarii ori cu operatorii din turism. Revin, nu-mi iese, o las mai pe seară, sun pe la 20.00, mesaj: Scuze. Sunt la Ministerul Finanțelor. Uneori, dimineața, o iau de la capăt și sun încrezător cam pe la 09.00. Candid al meu o ține “gaia-mațu” cu mesajele: Scuze ședință la Comisie”. Acuma chiar m-am enervat; mă, du-te de aici cu vrăjeala ta! Îi răspund și eu la mesaj…”Hai, fii serios! La ora 08.50 nu lucrează nimeni în parlament. Spune-mi ce-i cu denumirea asta de căcat, Blocul Democratic?”. Și ce să vezi, Candid se rupe din treaba lui și ofensat îmi replică: “Mi se suie sângele în cap pentru aprecierea de mai sus. Eu sunt dintre cei care muncesc, iar pentru a mă încadra în program am ședinte pregătitoare de la 08.30. Nu cunosc subiectul”. Sincer, a fost prima și singura dată când m-am rușinat de atitudinea mea într-o conversație cu un politician, român sau de altă naționalitate … și în 43 de ani de profesie am cunoscut mult prea mulți.
Altă dată, cum a fost cazul acum două zile, am luat-o de la capăt cu un mesaj trimis la ora 17.50: “Ai dat publicității azi un decalog al reformei fiscale propusă de guvern?”. Răspunsul vine scurt: “Ședința MFP”. Mă gândesc să-l prind înainte de a se băga la somn așa că-l sun la 20.05 și iar îmi scrie… “Sunt în ședință la partid”.
A doua zi, dis-de-dimineață îl sun. Niciun răspuns. Îi scriu mesaje cam din 15 în 15 minute la care nu primesc răspuns: “Vorbim?”,” Te comporți urât!”, “Foarte urât”, “Interpretez ca desconsiderare atitudinea ta!” și la 09.23, mă apelează Candid. “Scuză-mă, sunt de azi dimineață în discuții, cu ce pot să te ajut?”. Îl întreb despre un decalog scris de el și preluat de câteva publicații, pe care și-l postase pe pagina sa de Facebook sub titlul “It’s the economy, stupid” sau un ghid despre cum a dezamorsat PNL bombele fiscale din proiectul de măsuri anunțat de Guvern. Vădit exaltat pe subiect, Candid îmi răspunde cu o glorioasă emfază de parcă ar fi salvat-o din robie pe a sa Cunégonde: A, da, dar trebuie să recitesc cele 10 puncte enumerate ca să văd ce-a mai rămas din ele după cea mai recentă negociere și reajustare…!
Îi citesc, la telefon, ceea ce postase el pe Facebook joi, 21 septembrie:
“1. Ești convingător și argumentezi, cu cifre, că orice creștere macro-fiscală de taxe și impozite va lovi puternic în economie, în venituri, în rata de colectare. Nu te atingi de TVA, nu te atingi de cota unică.
2. Vii cu alternative. Creștem taxele pe anumite sectoare, numai dacă scădem în contrapondere cheltuielile publice, inutile, nu investițiile, spre exemplu renunți la 25% din funcțiile de secretar de stat și la 50% din numărul consilierilor de cabinete din administrație.
3. Te opui creșterii TVA-ului. TVA-ul rămâne 19% și inclusiv 5% pentru categoriile actuale reduse.
4. Protejezi, cu orice preț, cota unică de impozitare. Nu știu alții cum sunt, dar România când a introdus cota unică de impozitare în 2005 a dublat rata de creștere a economiei, de la an la an.
5. Respecți profesiile liberale și te opui inepției de a aplica CASS la valoarea veniturilor. Dacă un cabinet de medicină sau unul juridic câștigă mai mulți bani, nu trebuie să îi pedepsești. În mod corect trebuie să își plătească asigurări de sănătate și sociale, dar la cuantumul unor plafoane fixe, comparabile cu o asigurare de pe piață.
6. Respingi plafonul de 30% profitabilitate pentru microîntreprinderi. Ar fi un plafon anti-creștere și pro-evaziune sau ”optimizare” fiscală.
7. Ești responsabil și îi faci și pe ceilalți să înțeleagă că voucherele de vacanță trebuie folosite în țară în primul rând și că trebuie să fie virate celor cu venituri mai mici, nu tuturor.
8. Nu cedezi presiunilor și menții impozitul pe dividende la 8%. Respingi ”sugestiile” de a crește sau chiar dubla acest impozit.
9. Plusezi și oferi facilități fiscale pentru investiții directe de minim 50 de milioane de euro.
10. Păstrezi regulile actuale de sponsorizare. Statul nu are capacitatea de a oferi servicii sociale și prestații sociale tot timpul, pentru toți. Pentru restul există societatea civilă. Haideți să nu îi încurcăm.
Ghidul complet ar avea cel puțin 100 de itemi. Pentru claritate, prefer să mă limitez, pentru moment la cei 10. Dacă nu reușim să restabilim echilibrul bugetar, riscăm să pierdem miliarde din PNRR și chiar să suspendăm fondurile europene. Nu vrem asta. Dacă nu suntem atenți cu acest pachet, riscăm să afectăm direct creșterea economică. Eu unul sunt convins că nu ne aflăm într-o aporie. Soluțiile există”.
“A, da, este corect. Păi în urma negocierilor am salvat și nu mai crește TVA, rămâne cota unică de impozitare, le-a ieșit din cap inepția de a aplica CASS la valoarea veniturilor și condițiile de sponsorizare pentru ONG-uri rămân neschimbate…în mare…”, îmi răspunde senin Candid al meu, convins că l-a biruit în luptă dreaptă pe Marele Inchizitor și că El Dorado prinde contur la orizont.
Doar că, ce să vezi, pe când Candid se înflăcăra vorbindu-mi de succesul negocierilor cu partenerii de coaliție, în urma cărora a reușit să protejeze multe dintre principiile fiscale și economice liberale ce nu vor dispărea, presa de specialitate titra: ”Incendiu” în Măsurile fiscale, pentru ONG-uri: impozitul minim împiedică marile companii să-și poată deduce sponsorizările.
Între altele l-am mai întrebat și de ce continuă să se decredibilizeze, el și ai lui, în asocierea cu Marele Inchizitor? Și tot așa Candid, mi-a răspuns: ”Sunt două posibilități; să rămânem în coaliție și să ne apărăm principiile din cercul puterii sau să ieșim de la guvernare și să rămână PSD să facă ce vrea și ce știe mai bine, fără nicio cenzură”. L-am înțeles și i-am dat dreptate. În fond asta este pura esență a lui Candid, filosofia optimismului de genul „tot răul spre bine”, un fel de manie în a insista că totul este bine când nu este deloc așa.
“Și o să mergeți așa, în cârdășia asta și la alegeri, pe liste comune?”, am insistat eu. “Deocamdată nu discutăm asta!”, mi-a tăiat-o sec Candid, scuzându-se că nu mai poate continua discuția căci ajunsese la o întâlnire de lucru cu reprezentanții unor sindicate.
Eu mă bucur că pe lumea asta mai există măcar un singur exemplar uman al cărui cod de conduită se bazează pe crezul că toți semenii lucrează spre binele comun, fiecare după priceperea lui, pentru a ține departe „plictiseala, viciul și necesitățile”, fidel principiului: „Adevărata înțelepciune e să ne cultivăm grădina”.
