Acasă Educaţie Ce am fost și ce-am ajuns!

Ce am fost și ce-am ajuns!

6324
4

Brianna VLĂDUȚ■

Școala nu mai e ce a fost odată – este concluzia pe care am tras-o eu, elevă în clasa a X-a la unul dintre liceele de top din Județul Constanța. Am ajuns să fac și eu această afirmație pe care am tot auzit-o în decursul anilor de gimnaziu, imediat cum am susținut Examenul de Evaluare Națională și am intrat la liceu, unde am dat de lucruri la care mă așteptam cel mai puțin: manuale vechi de peste 10 ani, aproape 20 chiar, ce ”și-au făcut majoratul” înaintea mea și profesori total dezinteresați de meseria lor.

Interesant, nu? La asta m-am gândit și eu prima dată când am văzut antichitațile de pe care eu a trebuit să lucrez în clasa a IX-a. Și ca așteptările elevilor să nu cumva să se ridice odată cu schimbarea formei de învățământ, era de așteptat ca manualele să rămână la fel de vechi și franjurite. Nu, nu vă imaginați că vorbesc de manuale cumpărate cu cațiva ani în urma, ci de manuale folosite încă din anul 2005.

Așa se face că am intrat și în clasa a X-a, unde am dat de niște manuale mai groaznice decât cele precedente, dacă asta e posibil. De data asta îmi era și frică să mă ating de aceste ”materiale didactice”. Am și spus că dacă pun mâna pe ele să nu intru în contact cu ceva virus mortal din epoca preistorică și să declanșez o a doua pandemie, ce ar face covidul să pară jucărie de copii pe lângă asta. Și normal că manualele preistorice neputând fi folosite de cadrele didactice, ni s-a ”recomandat”,cu subînțelesul de obligatoriu, să cumpărăm la cel puțin 4 materii culegeri de pe care să lucrăm. Și după, ne întrebăm pe ce se tot duc banii in Septembrie, că în afară de caiete, pixuri și alte rechizite necesare, am ajuns să cumpărăm și culegeri de pe care să lucrăm pentru că structura manualelor nu este actualizată.

Și dacă tot am intrat în subiectul materialelor didactice propun să vorbim puțin si despre „cadrele didactice” din instituțiile de învățământ. Mult spus cadre didactice, pentru că meseria asta a ajuns să fie practicată ori în lipsă de alte profesii sau chiar mai rău, doar pentru bani. Dacă nu avem profesori calificați, cu capul pe umeri și, cel mai important din punctul meu de vedere, care să vrea să își împartă cunoștințele cu elevii și să ne învețe ceva util. Am observat cu timpul că acest fel de cadru didactic a cam dispărut. Să nu mai vorbim de lipsa de profesori de fizică, chimie, biologie etc. Păi mă gandesc la urmatoarele generații cum vor trece peste acești ani, dacă noi o ducem prost acum!

Și îmi aduc aminte cu melancolie, de momentele în care părinții mei mă certau de ce nu am de făcut teme sau când spuneau că învățământul nu mai e ce a fost odată. Acum îi cred și le dau dreptate. Și vina nu o poartă nici elevii, nici profesorii și nici instituțiile de învățământ din România. Vrem învățământ ca afară și profesorii să iși dea interesul? Îmi pare rău, dar nu ține nici de noi elevii și nici de altcineva, ci de „bine organizatul” Minister al Educației la conducerea căreia stă foarte confortabil Doamna Ministru Ligia Deca.

Vreți învățământ ca afară? Faceți să se întâmple, Doamnă Ministru! Rearanjați structura manualelor, scoateți ediții noi, modificați structura bacului si a examenelor, acordați prioritate la angajare tinerilor profesori absolvenți, actualizați învățământul românesc! Sunt sigură că există soluții… doar dacă ne-am și da interesul pentru viitorul țării…

4 COMENTARII

  1. Bun venit Brianna Vlăduț! Bun venit în lumea noastră reală, în România Educată! Apreciez relatarea ta, onestă, cu atât mai mult cu cât vine din partea unei adolescente care chiar trebuie să învețe după manualele acelea învechite, la propriu și la figurat. Programa s-a mai schimbat din 2005, dar cui îi pasă? În mod normal, manualul ar trebui văzut ca un auxiliar, programa contează, ea trebuie urmată, iar aici, creativitatea și dedicația profesorilor își spun cuvântul – diverse tipuri de activități, mai ales interactive care să stimuleze învățarea prin descoperire, adică învățarea autentică. Mă gândesc totuși la copiii care provin din medii dezavantajate, care, foarte posibil, nu au altă carte în casă, în afară de manual … cum stimulezi învățarea și creezi motivație? punându-i pe elevi să atingă mizeriile acelea din pozele tale? unele poate chiar nu mai au toate paginile, că din 2005 … prin câte locuri or fi stat? Locul lor era la stație de topit, în niciun caz pe raftul unei biblioteci. Aruncă-le! nu mai valorează nici 1 leu! Sau, ca să nu superi pe nimeni la sfârșitul anului școlar când trebuie să le predai, predă-le acum, nu pierzi nimic, le găsești pe net, oricum nu mai sunt de actualitate.

    • Mulțumim pentru apreciere și încurajare! Cred că îi voi cumpăra manuale noi pe care, la sfârșitul clasei a X-a, o voi sfătui pe Brianna să le doneze unui coleg mai mic cu un an.
      Ce ar mai fi de spus? Doar să il parafrazez pe „Întâiul Profesor al Țării”: Atât s-a putut…

      • Foarte frumos gestul pe care vă gândiți că-l va face Brianna. Eu m-aș bucura să mai și scrie, aici la Sentinela. Este foarte bine să ascultăm vocea celor care chiar contează.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.