Acasă PAMFLET “Pisica doldora de bani” evacuată din sala de judecată! Pe când și...

“Pisica doldora de bani” evacuată din sala de judecată! Pe când și din teatru?

17538
0

Luigi FRIGIOIU  ■

Viața bate teatru, filmul și întrece orice formă de imaginație artistică. Să luăm un exemplu: managerița pensionară a Teatrului din parc, Daniela Catwomen, ajunsă spre vârsta critică și erotică – 69. A auzit că la “Teatrul pentru copii” se joacă, cu succes, piesa „Pisica doldora de bani și nepoții ei orfani” și încearcă s-o pună în scenă de-adevăratelea. Ceva nepoți are: vreo 30 de pisoi crescuți în incinta teatrului în timp ce artiștii cântă pe scări, pe hol sau pe unde apucă. Orfani sunt, pentru că pe pisica bătrână n-o mai latră nici maidanezii. S-au dus vremurile când împărțea cu Nadia Comăneci patul princiar al lui Nicușor Ceaușescu…

Daniela Catwoman are ceva bani pentru că, pe lângă pensie și salariu de manageriță, se plătește singură ca regizoare, solistă și chiar costumieră! Deși cu contul doldora, și-a zis că nu-i strică o pomanageală de la subalternii-artiști care-și rup picioarele și își infestează plămânii în mizeria numită Teatrul Național.

M-am intersectat cu ea pe la Lupoaică. Am urmat-o, credeam că face o cântare prin zonă, vreo manea, o romanță ceva. Că tot se apropie Festivalul de profil “Crizantema” din Târgoviște, unde e nelipsită în rolul crizantemei ofilite și îndolitate. Doar la Tîrgoviște a fost luat la țintă cel mai ciuruit fiu al “boborului” Nea Nicu, ipoteticul tată-socru.

Doamna Daniela a intrat pe ușa înaltă a unei clădiri vechi și impunătoare. Eu după ea. Pe hol, am zărit un grup de artiști. I-am întrebat în ce spectacol joacă. „Suntem balerini dar n-avem poantele la noi”, mi-au zis. “Nici o problemă, știu eu o grămadă de glume. În tinerețe, am fost vecin cu Jean Constantin” i-am încurajat. “Unchiule, aici nu e sală de spectacol, e sală de judecată”, m-au lămurit dansatorii. Am aflat și motivul procesului: Catwomen solicită angajaților 50.000 euroi ca daune morale! Înțeleg, s-a scumpit mâncarea de pisici dar cu banii ăștia, probabil, vrea, să-și cumpere un Pet Shop…

Doamna Daniela a intrat într-o încăpere, eu după ea. Înăuntru, o domniță în halat negru părea șefă de sală: avea un ciocan de bătut șnițele și lovea cu el în masă. M-a luat la întrebări ca la anchetă: “Cine sunteți și ce vreți?” Am recunoscut tot: “Sunt fanul sopranei Daniela. N-am mai auzit-o de mult. Când am zărit-o, m-am ținut după ea, am crezut că face o cântare. Recunosc și regret fapta.” Șefa de sala, categorică: „E Judecătorie, aici nimeni nu cântă”. I-am explicat că ne mai cântăm între noi pe la SRI, DNA, DIICOT și alte organe dar a zis că n-o interesează. Am insistat: “Totuși, se spune că doamna soprană fredonează des Aria calomniei (de Rossini)”. Judecătoarea mi-a tăiat-o scurt: “Aici eu stabilesc încadrările juridice, nu Rossini, Puccini, Bucini, sau alt magistrat”.

Deodată, un strigăt a spart liniștea: “E de la presă. Să părăsească sala!” M-am uitat în jur, n-am văzut pe nimeni. “Cine e, fantoma lui Nicușor Ceaușescu?” am întrebat, speriat. De sub o masă a apărut o creatură minionă, în negru. Semăna cu văduva Piticului Colorado de la circ dar era avocata sopranei. Care soprană prinsese curaj și falsa operistic și pițigăiat: “Afarăăă! Afară, cu ziariștii din sală!”. Judecătoare a ridicat din umeri. Am vrut să ies glorios ca maestrul Pavarotti în “Nessun dorma”, aria din Turandot (de Puccini), și să clamez: “All’alba vincero!”. Am renunțat dar n-am fost departe de adevăr: procesul s-a prelungit spre miezul nopții…

Pe hol, o femeie cu un cățel haios în brațe, parcă era Bubico din schița lui Caragiale. N-am avut de lucru și am mârâit la el. Bubico a început să latre și nu s-a mai oprit. Avea o voce agresivă de contra-tenor, cam în stilul lui Ouatu, fostul iubit al Angelei Gheorghiu. S-a supărat rău pe mine, Bubico ăsta, nu ne-am mai înțeles om cu persoană. Dar circul mare s-a petrecut în sala de judecată: auzind lătrăturile, Daniela Catwomen a făcut un atac de isterie. Parcă lovită de turbăciune, a miorlăit, a mieunat, a vrut să se cațăre pe pereți ca să se prindă de lustră. Se credea în musicalul „Crazy Cats”. Degeaba o trăgea de picioare avocata, doamna Colorado. După ce a atenționat-o de câteva ori, judecătoarea a fost nevoită s-o evacueze din sală definitiv. Vorba ceea: “Ce ție nu-ți place, altuia nu face…”

Pe stradă, își căuta în agenda telefonului numărul lui Medelin Voicu, ajuns secretar prin Ministerul Culturii, cel care o ține ilegal în funcție de mulți ani. “Voievodul țiganilor” (de Strauss) nu i-a răspuns semn că e momentul să pregătească aria finală: “Addio del passato!”

Auro-Lacul Lebedelor cu prim-solista Coca Ina

Acum, la Teatru, începe stagiunea de toamnă. Ca să fie “pisica doldora de bani”, ca-n piesă, Catwomen ar putea amplasa o Cutie a Milei în hol. Tot e “tovarășă” cu PreaÎnaltul și a angajat un sobor de popi în locul profesioniștilor din teatru.

Ar fi util și un drug-test. Pentru că aici se pregătește, în premieră mondială, un spectacol fabulos. E vorba de „AuroLacul Lebedelor”! În rolul tuturor lebedelor jumulite, doamna Monica care-i place fofârlica. Iar (auro)Lacul va fi interpretat de (c)academician-profesor-doctor docent, maestrul HoraChe. Invitată permanentă în toate reprezentațiile, năucitoarea prim-solistă Coca Ina!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.