Călin MARINESCU ■
Am aflat despre interesul Guvernului României pentru achiziționarea de la Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare a acțiunilor societății Danube Logistics SRL societate care cu sprijinul băncii a realizat toate investițiile din Portul Giurgiulești.
Totul a început pe 18 august 1991, cu puciul conservatorilor ruși împotriva lui Gorbaciov, acțiune care a generat reacția promptă de autoapărare a firavei democrații din partea lui Boris Yeltsîn, la vremea aceea președintele Sovietului Suprem al RSFS Ruse (cea mai mare republică a URSS). Energicul Yeltsîn a mobilizat armata și a deschis focul cu tancurile asupra clădirii Dumei de Stat unde se baricadaseră comuniștii revanșarzi și reacționari acțiune ce a dus în final la eliberarea lui Gorbaciov, prăbușirea Uniunii Sovietice și declararea independentei a 12 repubilci desprinse din defuncta URSS.
Totul s-a desfășurat rapid, în 26 decembrie 1991. Prin Declarația de la Alma Atta a fost denunțată întreaga legislație care ținea legate de Moscova cele 12 republici independente, atestând Declaratile de independent ale fiecăreia în parte.
Republica Moldova, recunoscută în istorie ca teritoriul românesc de peste Prut cu numele de Basarabia, și-a declarat independența la 27. 08. 1991, fiind mărginită la vest de râul Prut și la sud de Ucraina.
În acei ani robinetul bunăstării moldovenilor se deschidea și se închidea exclusiv de la Moscova, întreaga economie fiind controlată de ruși și singurele unități economice importante erau plasate la est de râul Nistru pe teritoriul autoproclamatei republici autonome Transnistria, într-o zona cu populație rusofonă. În fapt acesta era rezultatul politicii de de stat de rusificare a tuturor republicilor componente ale Uniunii Sovietice (URSS), politică gândită și moștenită de la Imperiul Țarist și continuată în cel mai barbar mod de comuniști.
România a manifestat o politică de apropiere și de susținere necondiționată a Republicii Moldova și ar fi multe de scris despre acțiunile de ajutorare din perioada postrevoluționară, ale guvernelor noastre.
La vremea aceea, în cadrul comisiilor mixte frații de peste Prut au solicitat ajutorul României pentru crearea unui compartiment naval la Ministerul Transporturilor al Republicii Moldova. Venind în sprijinul cereriii vecinilor noștri, autoritățile române au acordat asistență pentru crearea unui asemenea serviciu la Ministerul Transporturilor din Republica Moldova unde am detașat personal calificat pentru a creea instituțional o astfel de direcție cu întregul cadru legislativaferent și o structură organizatorică funcțională.
Primul șef al acestei noi direcții, grefată pe Ministerul Transporturilor din Republica Moldova, a fost căpitanul de cursă lungă Alius Marinescu, detașat de la CNM NAVROM SA Constanța, care a și fost învestit cu titlul de Secretat de Stat. Astfel, cu ajutorul departamentului similar din Ministerul Transporturilor din România a participat la realizarea legislației necesare pentru buna funcționare a activității navale sub pavilion moldovenesc.
Societatea românească Navrom Constanta a închiriat în Contract de Bare boat autorităților maritime moldovene doua nave de 4800 tone respectiv Solca și Sovata și a donat un ponton de mare capacitate la vărsarea râului Prut în Dunăre ceea ce s-a constituit în primul port fluvial al Republicii Moldova, aflat pe raza localității Giurgiulești. Aici Republica Moldova dispune de ieșire la oceanul planetar prin intermediul fluviului Dunărea, țărmul cu o deschidere de 900 de metri la apă asigurând și o adâncime de până la 12 metri în contextul confluenței cu Prutul.
Contextul în care am pus bazele, împreună cu Traian Băsescu – pe vremea aceea ministru, a primului port naval pe teritoriul moldovenesc, din istorie, era generat de interesul fraților noștri de sânge și grai de a participa la împărțirea flotei defunctei URSS. Fostele nave sovietice urmau să fie împărțită între republicile independente rezultate din destrămarea imperiului roșu.
Bineînțeles, Federația Rusă și-a oprit partea leului iar Republica Moldova nu a primit nici o nava, rămânând doar cu exploatarea celor doua cargouri închiriate de la Navrom Constanta.
Astăzi Republica Moldova oferă un pavilion de complezență, având înregistrate sub pavilion propriu peste 170 de nave, majoritatea cu armatori arabi sau turci. În anul 1999 în urma unei înțelegeri cu Ucraina s-a făcut un schim de terirorii între un drum aflat în nord est cedat de Republica Moldova și o fâșie de 450 de metri de teren la est de Prut, pe malul Dunării la kilometrul 133,8, cedată de Ucraina și astfel Republica Moldova a dobândit acces la Dunărea Maritimă.
Începând din anul 2004, compania Danube Logistic SRL, controlată de societatea olandeză Danube Logistics Holding BV a Băncii Europene de Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), a început investiți pentru construirea facilităților portuare necesare pentru poarta maritimă a Republicii Moldova.
Deschis operațional în 2006 Portul Maritim Giurgiulești poate primi la operare nave la dimesiunile maxime acceptate de Canalul Sulina, în facilitățile sale pentru mărfuri vrac, mărfuri generale și mărfuri lichide dar și în terminalul de pasageri special amenajat.
Dacă în 2009 Portul Giurgiulești a operat 78 de mii de tone mărfuri din toate categoriile, în anul 2021 volumul de mărfuri manipulate a crescut la 1.400. 000 tone mărfuri de toate categoriile dar și un număr important de pasageri.
În prezent, războiul declanșat de Federația Rusă împotrivă Ucrainei a dus la creșterea volumului de mărfuri manipulate dar a scăzut drastic numărul de pasageri.
Eu unul sunt mândru că prin inițiativa ce am avut-o în 1991, pe când eram Secretar de Stat la Departamentul Transporturilor Navale (DTN), alături de Traian Băsescu – ministrul Transporturilor, și prin acțiunile noastre ulterioare, am facilitat edificarea în Republica Moldova a activităților în domeniul naval.
