Manuel VLĂDUȚ ■
Motto: „Nu contează cine votează. Contează cine numără voturile.” – I. V. Stalin
Ca orice an electoral și 2024 va debuta cu promisiunile bombastice ale politicienilor înscriși în cursa pentru putere, de a aduce marea izbăvire a națiunii române. În culisele partidelor politice se pregătesc alianțe, strategii, programe de guvernare, liste cu promisiuni, se împart deja funcții și demnități, totul pe spezele votanților care nu se știe încă, cât de consistent vor participa la scrutinele electorale ce urmează.
Dezamăgit de politicile dezastruoase ale guvernelor ce s-au perindat la putere în ultimii ani, electoratul român va ști să sancționeze pe măsură clasa politică ce conduce destinele României, fie probabil prin îndepărtarea jalnicei alianțe socialist-liberale girate de ternul președinte Iohannis, fie printr-o absență masivă de la vot, așa cum ne-am obișnuit la ultimele scrutine electorale.
Absența la vot, nu este – bineînțeles – o soluție într-o societate democratică, dar bătaia de joc perpetuă de care au avut parte alegătorii români din partea clasei politice, chiar și atunci când voința lor liber exprimată era atât de evidentă, probabil că tot spre această opțiune va duce. Iată exemplul referendumului din 2009, prin care s-a cerut reducerea numărului de membri ai celor două camere legislative, de la 471 la 300 de parlamentari.
Inițiat la 24 septembrie 2009 de președintele de atunci al României – Traian Băsescu, pe final de mandat, motivând printre altele eficientizarea Parlamentului și reducerea cheltuielilor de funcționare a aparatului de stat, referendumul cerea nu numai reducerea numărului de parlamentari, ci și înființarea unui Parlament Unicameral. Scrutinul a adus atunci la urne 50,95% (8 milioane de români) din totalul de alegători, iar rezultatul a fost că 77,78% dintre alegători s-au pronunțat pentru un Parlament Unicameral, iar 88,84% s-au pronunțat pentru un număr mai mic de parlamentari.
Voința populară clar exprimată astfel, nici nu a fost băgată în seamă de atotputernicii vremii… Sub pretextul “consultativ” al scrutinului, rezultatul referendumului nu a fost niciodată pus în practică! Nici măcar Hotărârea nr. 37 din 26 noiembrie 2009 a Curții Constituționale Române, adoptată cu majoritate de voturi care a confirmat rezultatele referendumului, nu a mai contat… Hotărârea – care ar fi trebuit să fie prezentată într-o ședință comună a Camerei Deputaților și Senatului, ea fiind definitivă și general obligatorie, nu a mai fost prezentată niciodată!
“Curat – murdar!” – cum ar fi spus Nenea Iancu, cel autoexilat din scârbă absolută față de eternul politician român…
Subiectul referendumului furat, sabotat în fapt, în cel mai sfidător mod de către clasa noastră politică, a mai fost adus în atenția publicului larg, prin trei proiecte legislative, repinse toate de membrii Parlamentului. Unele partide ca PMP și USR, și-au făcut din acest subiect un adevărat obiectiv inclus în programul lor de guvernare, promisiune electoral neîndeplinită vreodată și care va fi prezentată în continuare în viitoarea campanie electorală.
Tema „celor 300” va fi reluată cu siguranță de mulți politicieni, în acest an electoral! Să nu vă îndoiți că nu vor face și vor promite orice, pentru a câștiga puterea sau măcar un loc călduț în Parlament, locul unde cei mai mulți se vor pierde în anonimatul politic, veșnici consumatori ai bugetului din ce în ce în ce mai mare de la an la an, simpli ridicători de mânuță la cheremul șefilor de partid, în timp ce gloata electorală este îngenuncheată de taxe și impozite cu adevărat nesimțite…
Această clasă politică românească, formată în mare parte din lipitori și mincinoși sugători de bani publici, privilegii arogante și vacanțe fără număr, va scuipa din nou peste voturile românilor, peste hotărâri ale Curții Constituționale, și acum ca și atunci, veșnic în cursa lor nebună după profituri personale sau de haită, veșnic cu promisiuni mieroase pe buze, până se vor fi văzut cu sacii în căruță…
Voturile sunt și acum, ca și atunci în mâna noastră, prieteni! Dar oare vor conta? Și referendumul din 2009 a fost un act de voință populară validat pe deplin; deciziile noastre de atunci nu au fost puse în operă niciodată! Și nici nu cred că vor mai fi puse vreodată!
