Leonard MOCANU ■
Am fost vineri, 5 ianuarie, la Sala Sporturilor ca să văd cum îmi investesc aleșii taxele și impozitele în sportul constănțean, reunit sub sigla CSM. Am văzut echipa locală pierzând în fața campioanei en-titre a voleiului național și mi-am amintit cam cu ce sentimente mergeam la sală acum zece ani să văd o echipă ce scria istorie în Liga Națională, dar mai ales în Liga Campionilor. Și atunci, ca și acum, în echipă regăseam jucători străini iar la “timonă” tot un antrenor străin. Diferența este că cei de atunci chiar aveau valoare, deși unii dintre ei erau trecuți bine de 30 de ani, iar cei de astăzi par a fi exponenții unui sport jucat de plăcere duminică după-amiaza, pe o plajă din Mamaia.
Implicat fiind în acest sport, îmi aduc aminte de anii 1997-1998, când la Școala Sportivă (CȘS nr. 1 Constanța) se plămădea o echipă vicecampioană națională la “Juniori 1”, a cărei componență o pot reda fără probleme din memorie, deși au trecut aproape trei decenii: Răzvan Parpală, Florin Voinea, Ionuț Badea, Dan Marcu, Răzvan Pătrașcu, Petre Pleșea. Cu o singură excepție, toți au jucat ani la rând în prima ligă și pentru loturile naționale, iar unii au ajuns antrenori de valoare. Îmi permit să avansez un pronostic, peste generații: acea echipă 100% constănțeană ar fi învins actualul CSM Constanța, trezită și noaptea, după beție.
Asta este ce am văzut în meciul Constanței cu campioana națională, echipă care și-a menajat unii jucători și a câștigat fără să strălucească. Am urmărit meciul cu sufletul împărțit între orașul de origine și cel de adopție, dar parcă mi-aș fi dorit ca gălățenii (vorba vine, pentru că sunt adunați de pe trei continente și niciunul nu a văzut lumina zilei în orașul de pe Dunăre) să trateze fiecare fază cu seriozitate, poate-poate cei care împart banii pentru sportul de la malul mării vor fi înțeles că aceștia ar trebui cheltuiți pentru a atrage tinerii către sport și nu pentru a hrăni tot felul de venetici care, acum jumătate de secol, nu și-ar fi găsit locul nici în echipa clasei.
Și ca să previn orice replică a celor de la ”butoane” precum că eforturile financiare sunt pentru constănțeni, voi preciza că în tribune nu au fost mai mult de 200 de spectatori, în condițiile în care intrarea fost liberă, iar o parte însemnată a acestora erau sportivi de pe la secțiile de juniori ale orașului. Domnule primar, ne cunoaștem de o viață! Am jucat în aceeași echipă, am fost adversari pe teren, dar niciodată nu am intrat în joc cu gândul că vom pierde, chiar dacă miza era o sticlă cu bere. I-am învățat pe studenții noștri că în orice competiție cu adversarul, cu natura, sau cu viața, pornim cu gândul de a învinge. De ce să fim acum soră de caritate pentru tot felul de neterminați, în loc să susținem cu banii noștri, sănătatea fizică a nației române?
