Luigi FRIGIOIU ■
Teatrul arde, Baba se piaptănă…pentru pețitori, soborul de preoți fredonează “Veșnica pomenire!”
În urma precizărilor venite la redacție dinspre cea mai mare compania de regională de Apă și Canal din România și din sud-estul european, al cărui nume ni s-a atras atenția să nu-l mai scriem căci l-am asociat eronat neplăcute-i relatări, dar și de la directorul companiei Termoficare Constanța, mă simt obligat să-mi fac “mea culpa”.
În articolul “Lacul lebedelor din baia populară” am afirmat că Felix Stroe e una și aceeași persoană cu “Grasul de la RAJA”, la care făcea referire liderul AUR, George Simion. Greșeală din eroare, minciună în falș, din două motive:
1. Felix Stroe nu mai e deloc gras. E subțirel și sprintenel, parcă tras prin inelul montat odată cu operația de micșorare a burdihanului. Dacă Maestrul Danovski l-ar fi văzut cum țopăie la chermezele PSD-iste, sigur l-ar fi cooptat în Ansamblul său cu poante. Mai ales că Jupân Felix e foarte glumeț, izvor nesecat de umor (mereu) involuntar.
2. Felix Stroe nu mai e director general la cea mai mare compania de regională de Apă și Canal din România și din sud-estul european din 2020 când, în loc să intre în pământ de rușine că a pierdut toate alegerile, la rând, a intrat în Parlament ca senator. E adevărat, a rămas un om de încredere în loc, ing. Presură, nume parcă predestinat (exprimă urările consumatorilor cu presiune mică și facturi mari).
Dacă vă întrebați ce caută grațioasele lebede, din povestea noastră, pe apele tulburi de la compania de apă, facem un mic istoric. La sfârșitul anilor ‘70, după pensionarea de la Opera Română, marele coregraf Oleg Danovski își dorea să creeze o trupă de balet cu repertoriu independent. A găsit înțelegere la Constanța și așa a luat naștere Ansamblul de alet clasic și contemporan, în cadrul Teatrului de revistă Fantasio. Aici, Maestrul urma să monteze “Lacul” și alte capodopere din repertoriul internațional. Tinerele sale lebede și-au făcut culcușuri în cuiburile (apartamentele) primite de la autoritățile comuniste ale vremii. Premierele aveau loc la Casa de Cultură.
Probleme au fost cu spațiul pentru repetiții pentru că scena de la Fantasio o ocupa trupa de dans a secției de revistă coregrafiată de alt nume mare, Cornel Patrichi. Liderii locali ai PCR nu se omorau cu cultura. dar aveau bunăvoință, și-au zis: dacă balerinele vor să pară lebede, să le dăm un spațiu umed corespunzător. Ca urmare, le-au repartizat un etaj cu ateliere, cabine și sală de studiu coregrafic, în sediu fostei Băi populare, clădirea ce de peste zece ani aparține RAJA SA. Sediul a fost alocat cu o chirie simbolică și titlu de provizorat, ce se menține și azi, după mai bine de 40 ani, cu o mică diferență. După ce compania de apă a preluat în proprietate spațiul fostei băi populare contractul de închiriere cu Teatrul Național de Operă și Balet Oleg Danovski (TNOB), în cadrul căruia funcționează Compania de Balet Clasic și Contemporan ce a dat chiar numele instituției de cutură, și-a încetat efectul de drept. Noul proprietar, compania de apă, a acceptat să încheie un contract de comadat pentru spațiile puse la dispoziția balerinilor și să le suporte cheltuielile curente de întreținere. Pentru gospodărirea, igienizarea și salubrizarea spațiilor de repetiție ale Companiei de balet ar fi trebuit, însă, să aloce bugetul necesar TNOB, a cărui manageriță pare că s-a lovit de o adevărată trilemă în această problemă. Nu știe cum să reacționeaze mai bine: să nu vadă, să nu audă sau să nu vorbească despre…
Desigur, RAJA SA, proprietarul clădirii care a asigurat ani la rând generosul mecenat pentru balerinii ai TNOB, n-are nici un amestec în mizeria spațiului unde se pregătesc artiștii. Toată vina aparține conducerii Teatrului Danovski. Se pare de câțiva ani managerița DV, acum ajunsă la vnerabila vârstă de 68 de ani, nu se stresează cu igiena corporală, curățenia ori disconfortul olfactiv când candesc grupurilor sanitare, spațiilor de depozitare a echipamentelor și chiar a sălii de dans. Ea nu mai simte nimic și e imună la miros, că altfel ar fi angajat serviciu de curășenie și întreținere. Și dacă tot am atins subiectul și dacă e început de martie, am ales – Baba D!
Recunosc oficial: nu sunt gerontofil dar Baba D e a mea. Nu Dochia, ci una la fel de importantă. Mai cunoscută decât Baba Novac și Baba AlHassan de la FCSB, la un loc. Un fenomen! Deși are aprope 69, în timp ce teatrul, devenit adăpost pentru pisici, se prăbușește la propriu și la figurat peste ea.
Ansablul de balet, practic, nu mai există. Așa-zisul coregraf e un fel de AuroLacul lebedelor: depedent și de domnișoara CocaIna și de propria băbăciune (coregrafă pasionată de felurite exhibiții). Lui nu i-a rămas decât să fredoneze: “Aoleu ce să mă fac Doamne, eu? / iar se mărită Mona mea / nu știu Doamne ce-i cu ea…” Marea realizare a manageriței DV rămâne alungarea artiștilor profesioniști. În locul lor a angajat un sobor de preoți, sutaniști de-ai lui Teo. Dacă tot a falimentat teatrul, măcar să-i facă o slujbă de îngropăciune memorabilă. Amin!
