Ciocnirea Civilizațiilor așa cum o văd eu

Iulian ISTRATE  ■

Acest articol este un  exercițiu de gândire ce încearcă să realizeze o analiză a politicii externe pornind de la conceptul de Ciocnire a Civilizațiilor elaborat de Samuel Huntington, prin compararea concepțiilor autorilor: John J. Mearsheimer și Robert O. Keohane, cu ajutorul cărora fac o simulare despre cum va arăta lumea de mâine.

Confruntând viziunile unora dintre cei mai influenți gânditori din domeniul relațiilor internaționale din Statele Unite ale Americii, putem ajunge la o mai bună înțelegere asupra dinamicilor din relațiile internaționale.

John J. Mearsheimer și Robert O. Keohane sunt doi teoreticieni importanți în domeniul relațiilor internaționale, fiecare având perspective distincte asupra lumii și a modului în care se desfășoară relațiile internaționale. În acest articol vom prezenta viziunile lor asupra lumii și asupra relațiilor internaționale, precum și felul în care ar putea arăta ziua de mâine în conformitate cu aceste perspective.

Conceptul de „Ciocnirea Civilizațiilor” Samuel Huntington:

Huntington a propus ideea conform căreia principala sursă de conflicte în lumea post-Război Rece nu va mai fi ideologică, ci culturală și religioasă, civilizațiile dominante definind liniile de diviziune. Teoreticianul a argumentat că identitățile culturale și religioase ale oamenilor vor deveni mai importante decât au fost vreodată, conducând la tensiuni și conflicte între diferite civilizații.

            John J. Mearsheimer

Mearsheimer este cunoscut pentru perspectiva sa realistă a relațiilor internaționale, care se concentrează pe ideea că statele sunt actori principali și că se comportă într-un mod predominant rațional, cu scopul de a-și maximiza propria securitate și putere.

Mearsheimer argumentează că aceste dinamici culturale pot fi percepute ca amenințări de către state și că acestea vor căuta să-și întărească poziția de securitate în raport cu civilizațiile percepute ca fiind ostile sau conflictuale (Cazul 11 Septembrie 2001). Totodată, Mearsheimer este cunoscut pentru teoria realismului ofensiv, care  consideră că principalul actor în relațiile internaționale este statul și că statul acționează în rațional pentru a-și maximiza propria securitate și putere. El vede lumea ca fiind o arenă în care statele concurează pentru resurse și influență, iar conflictul este inevitabil din cauza naturii umane și a structurii sistemului internațional. Mearsheimer consideră că puterea militară și securitatea sunt esențiale pentru supraviețuirea și prosperitatea statelor și că alianțele sunt formate în principal pentru a contracara amenințările percepute.   

Robert O. Keohane

Keohane este asociat cu teoria interdependenței complexe și cu liberalismul în relațiile internaționale, care pun un accent mai mare pe cooperare și instituții internaționale. În contextul „Ciocnirii Civilizațiilor„, Keohane ar putea teoretiza că, în ciuda diferențelor culturale și religioase, statele pot găsi modalități de a coopera și de a evita conflictele prin intermediul instituțiilor internaționale și al interdependenței economice.

Acesta ar sugera că, într-o lume caracterizată de interdependență/globalizare, statele pot fi motivate să depășească diferențele culturale și religioase în favoarea colaborării și a construirii de relații mai stabile și mai pașnice. Keohane susține că statele nu acționează exclusiv în mod egoist pentru propria lor securitate și putere, ci pot coopera și pot forma alianțe pentru a obține beneficii comune și pentru a evita conflictele. Keohane pune un accent mai mare pe construirea și consolidarea instituțiilor internaționale, precum Organizația Națiunilor Unite și Tratatul de Non-Proliferare Nucleară, pentru a gestiona și a rezolva disputele și problemele internaționale.

Sa analizăm două lucrări de impact ale lui John J. Mearsheimer și Robert O. Keohane:

 „How States Think?” (2023) de John J. Mearsheimer și „Ideas and Foreign Policy” (1993) de Robert O. Keohane sunt importante în domeniul relațiilor internaționale, însă ele se concentrează pe aspecte diferite ale procesului decizional al statelor și asupra influenței ideilor în politica externă.

„How States Think?„

În această lucrare, Mearsheimer explorează procesul de gândire al statelor în luarea deciziilor de politică externă. Acesta argumentează că statele sunt actori raționali care urmăresc să-și maximizeze propria securitate și putere într-un sistem internațional competitiv. Mearsheimer examinează modul în care factorii precum amenințările de securitate, resursele și interesele naționale influențează procesul decizional al statelor. Lucrarea subliniază importanța realistă a balanței de putere și a strategiilor de securitate în orientarea acțiunilor statelor în afacerile internaționale.

„Ideas and Foreign Policy„

În contrast cu perspectiva realismului lui Mearsheimer, Keohane explorează rolul ideilor și al ideologiilor în formularea și implementarea politicii externe. El argumentează că ideile, cum ar fi liberalismul sau naționalismul, pot influența modul în care statele interpretează interesele lor și acționează în consecință în relațiile internaționale (cum ar fi conflictul Israel – Hamas sau Ucraina – Rusia). Keohane examinează modul în care factori precum identitatea națională, normele sociale și percepțiile politice modelează deciziile de politică externă ale statelor. Lucrarea subliniază importanța interacțiunii între idei și interese materiale în determinarea comportamentului statelor în sfera internațională.

Compararea lucrărilor: Ideas and Foreign Policy vs How States Think?

Mearsheimer se concentrează pe aspectele materiale și strategice ale politicii externe, în timp ce Keohane acordă o atenție mai mare influenței ideilor și a normelor în procesul decizional al statelor. Mearsheimer adoptă o abordare realistă și sceptică cu privire la posibilitatea cooperării și încrederii în relațiile internaționale, în timp ce Keohane vede potențialul pentru schimbare și progres prin intermediul ideilor și al interacțiunilor sociale. Deși există diferențe semnificative în abordările lor, atât Mearsheimer cât și Keohane încearcă să înțeleagă și să explice modul în care statele iau decizii în politica externă, fie că este vorba despre raționalitatea strategică sau influența ideologică.

Cea mai bună soluție în actualul context internațional

Alegerea celei mai potrivite perspective între John J. Mearsheimer și Robert O. Keohane pentru actualul context internațional depinde de interpretarea și analiza specifică a situației globale. Cu toate acestea, putemn oferi o evaluare a posibilelor avantaje și dezavantaje ale fiecărei perspective în contextul actual:

Perspectiva lui John J. Mearsheimer:

Avantaje:

Abordarea realistă oferă o înțelegere clară a modului în care statele se angajează în competiție și asigură securitatea lor într-un sistem internațional caracterizat de anarhie și rivalitate. Relevanța realismului poate fi evidențiată în contextul intensificării tensiunilor geopolitice dintre marile puteri, cum ar fi competiția SUA-China sau conflictele regionale precum cel din Orientul Mijlociu sau războiul din Ucraina.

Dezavantaje:

Realismul poate subestima importanța cooperării internaționale și a diplomației în soluționarea problemelor globale, cum ar fi schimbările climatice sau pandemiile. Perspectiva sa pesimistă asupra posibilității de cooperare și pace internațională ar putea încuraja o atitudine mai belicoasă și împărțirea lumii în sfere de influență.

Perspectiva lui Robert O. Keohane:

Avantaje:

Accentul pus pe cooperare și instituții internaționale poate fi crucial în abordarea problemelor globale urgente, cum ar fi schimbările climatice sau securitatea cibernetică. Relevanța liberalismului poate fi observată în contextul în care statele se confruntă cu provocări transnaționale care necesită soluții colective.

Dezavantaje:

Perspectiva sa optimistă poate subestima conflictele de interese și rivalitățile geopolitice, care pot persista în ciuda eforturilor de cooperare și dialog.

Liberalismul tinde să ignore sau să minimalizeze influența factorilor materiali și strategici în relațiile internaționale, ceea ce ar putea duce la subestimarea amenințărilor reale la adresa securității naționale.

Cum va arăta ziua de mâine în context regional?

Privind spre ziua de mâine pentru Europa Centrală și de Est și luând în considerare perspectivele oferite de John J. Mearsheimer și Robert O. Keohane, putem anticipa modul în care această regiune ar putea să se dezvolte în contextul relațiilor internaționale.

Perspectiva lui John J. Mearsheimer

În lumina viziunii realiste a lui Mearsheimer, ziua de mâine pentru Europa Centrală și de Est ar putea fi marcată de o creștere a tensiunilor geopolitice și de o concurență accentuată între marile puteri. Statele din regiune se confrunta cu amenințări din partea actorilor externi, cum ar fi Rusia sau China, care își extind influența în Europa de Est și își afirmă interesele lor geopolitice. Aceste state trebuie să își intensifice eforturile de consolidare a securității și de întărire a alianțelor cu statele occidentale, inclusiv prin creșterea capacităților lor militare și de apărare.

Perspectiva lui Robert O. Keohane

Din perspectiva lui Keohane, ziua de mâine pentru Europa Centrală și de Est ar trebui să fie una marcată de eforturi de consolidare a cooperării regionale și de promovare a dialogului între statele vecine. Statele din regiune ar putea să caute soluții diplomatice și negocieri în cadrul instituțiilor internaționale pentru a gestiona tensiunile geopolitice și pentru a evita escaladarea conflictelor. Prioritățile în politica externă ar trebui să includă promovarea integrării regionale și economice și consolidarea relațiilor de colaborare cu statele occidentale și cu organizațiile internaționale.

Soluții pentru România în contextul războiului din Ucraina?

Pentru a determina ce perspectivă este cea mai potrivită pentru România, ținând cont de conflictul din Ucraina, este important să analizăm atât factorii de securitate și geopolitici specifici regionali, cât și abordările propuse de John J. Mearsheimer și Robert O. Keohane.

Perspectiva lui John J. Mearsheimer

Mearsheimer pune un accent puternic pe securitatea statală și pe competiția între state într-un sistem internațional anarhic. În ceea ce privește conflictul din Ucraina, Mearsheimer subliniază importanța abordării realiste, care recunoaște rivalitățile geopolitice și amenințările la adresa securității naționale. Dacă ar fi întrebat „Ce trebuie să facă România?” Acesta ar argumenta că România ar trebui să-și consolideze alianțele și să-și întărească capacitățile militare în fața unei posibile amenințări la adresa integrității teritoriale și a securității sale.

Perspectiva lui Robert O. Keohane

Keohane se concentrează pe cooperare și instituții internaționale în soluționarea problemelor globale.

În contextul conflictului din Ucraina, Keohane le-ar sugera oficialilor de la București că România ar trebui să promoveze diplomația și cooperarea regională în vederea gestionării crizei și stabilizării regiunii. Acesta subliniază importanța consolidării relațiilor cu instituțiile internaționale și cu partenerii regionali pentru a contribui la soluționarea conflictului și la promovarea securității colective în Europa de Est.

Evaluarea teoriilor în contextul actual

Având în vedere vecinătatea cu Ucraina și preocupările legate de securitatea regională, perspectiva lui John J. Mearsheimer ar putea fi mai utilă pentru România în acest context. În prelegerile sale aceasta justifică abordările pragmatice și cu un accent mai mare din perspectiva securității, cum ar fi întărirea capacităților militare și consolidarea alianțelor pentru a face față riscurilor și amenințărilor regionale și globale.

Cu toate acestea, asta nu înseamnă că perspectiva lui Robert O. Keohane nu ar trebui să fie luată în considerare. Promovarea cooperării și a diplomației pot fi, de asemenea, esențiale pentru România în eforturile sale de a contribui la rezolvarea conflictului din Ucraina și la promovarea stabilității regionale pe termen lung.

România ar necesita o abordare echilibrată, care combină elemente ale realismului lui Mearsheimer cu accentul pe cooperare al lui Keohane, ar putea fi cea mai adecvată pentru aceasta în contextul conflictului din Ucraina.

Cum ar putea arăta ziua de mâine în lume punând în balanță perspectivele autorilor?

Pentru Mearsheimer, „ziua de mâine”  aduce o continuare a competiției între state pentru resurse și putere, (cu atât mai mult cu cât Statele Unite ale Americii prin oficialii săi a anunțat mutarea centrului de greutate spre Asia) cu potențiale conflicte și războaie în întreaga lume. Acesta vede intensificarea rivalităților între marile puteri (SUA – China) și creșterea instabilității regionale în absența unui echilibru de putere.

În schimb, pentru Keohane, „ziua de mâine” ar trebui să fie marcată de eforturi crescute de cooperare internațională și de consolidare a instituțiilor internaționale pentru a rezolva probleme globale precum schimbările climatice, pandemiile și proliferarea armelor nucleare. Acesta pune un accent mai mare pe dialog și negociere și cooperare internațională în loc de confruntare militară ca soluție pentru a rezolva conflictele internaționale.

Mearsheimer și Keohane oferă perspective diferite asupra lumii și a relațiilor internaționale, avându-l pe Mearsheimer care se concentrează pe competiția și conflictul între state, în timp ce Keohane promovează cooperarea și instituțiile internaționale.

Cum ar putea arăta ziua de mâine pentru România?

Încercăm să punem în balanță perspectivele oferite de John J. Mearsheimer și Robert O. Keohane pentru a anticipa cum ar putea arăta ziua de mâine pentru România, prin această lupă putem evalua potențialele scenarii și priorități în politicile externe ale țării.

Perspectiva lui John J. Mearsheimer

În lumina viziunii realiste a lui Mearsheimer, ziua de mâine pentru România ar putea fi caracterizată de o atenție sporită acordată securității naționale și geopoliticii la nivel regional.

În acest context, România trebuie să intensifice eforturile de consolidare a capacităților sale militare și de securitate, în special în contextul amenințării percepute din partea Rusiei și al instabilității din vecinătatea sa. Prioritățile în politica externă trebuie să includă consolidarea alianțelor și parteneriatelor cu statele occidentale, precum și participarea activă în cadrul organizațiilor internaționale, cum ar fi NATO și UE, pentru a-și asigura poziția și influența în regiune.

Perspectiva lui Robert O. Keohane

Din perspectiva lui Keohane, ziua de mâine pentru România ar trebui fie marcată de eforturi continue de promovare a cooperării și dialogului în regiune. În loc să se concentreze exclusiv pe dimensiunea militară a securității, România ar putea căuta să intensifice diplomația și negocierile pentru a rezolva conflictele și tensiunile regionale.

Prioritățile în politica externă ar putea include promovarea valorilor democratice și a respectului pentru drepturile omului, consolidarea relațiilor de cooperare economică și politică cu statele vecine și participarea activă în proiecte de dezvoltare regională și internațională.

Concluzie

Pornind de la conceptul de „Ciocnirea Civilizațiilor” și punându-i în lumină pe cei doi autori, Mearsheimer și Keohane, demersul poate oferi perspective contrastante asupra modului în care statele și actorii internaționali reacționează la dinamica culturală și religioasă în contextul relațiilor internaționale. Aceste perspective pot varia în funcție de orientarea teoretică a fiecărui autor, fie că este vorba despre realism sau liberalism în relațiile internaționale și, îndeosebi, de factorul politic de la București.

Ziua de mâine pentru România în politica externă trebuie să includă o îmbinare a celor două perspective, cu o abordare echilibrată care să țină cont atât de necesitatea asigurării securității naționale, cât și de importanța promovării cooperării și dialogului în relațiile internaționale. Trebuie ca România să continue să își apere interesele și să își consolideze poziția sa în regiune, dar în același timp să încerce să găsească soluții diplomatice și constructive pentru a contribui la stabilitatea și prosperitatea globală.