Emil ȚÎRCOMNICU ■
Documente excepționale din arhiva Societății de Cultură Macedo-Română fac lumină!
Alexe Avramide, de pe urma căruia Municipiul Tulcea a moștenit conacul eponim din centrul vechi, construit la sfârșitul secolului al XIX-lea ce găzduiește „Casa colecțiilor de artă„, s-a născut supus al Imperiului Otoman, în orașul Permet din Albania, întocmai lui Apostol Arsache, fost ministru de externe al României, populația creștină-ortodoxă din acea regiune istorică fiind aromână.
Alexe era fiul lui Avram Avramidi și al Reghiei A. Avramidi, români macedoneni sau cuțovlahi, cum însuși nota, supuși otomani din regiunea Permet, vilaietul Ianina. Orașul Ianina (azi în Grecia) se află la o depărtare de 102 km de Permet, de aceea este greșit a se indica Ianina ca oraș de baștină al lui Alexe Avramide, așa cum apare în diferite publicații.
Permet (notat în trecut și Premet) este un oraș situat pe malul stâng al râului Vjosë. În jurul său există și astăzi localități cu populație aromână. În trecut, regiunea cu populație aromână a fost prezentată în hărți realizate de Nicu N.A. Popp, Leon T. Boga, Theodor Capidan, Vasile Diamandi ș.a., care au indicat, mai mult sau mai puțin exact, în prima parte a secolului trecut, numărul de aromâni din localitățile de pe o parte și pe alta a râului Voiusa, care aveau legătură cu Permetul.
L.T. Boga, spre exemplu, în studiul Românii din Macedonia, Epir, Tesalia, Albania, Bulgaria și Serbia (note etnografice și statistice), publicat în anul 1913, la paginile 14-16, indica locuitorii aromâni din următoarele localități: Badeloni (365 persoane), Bagma (170), Breioni (340), Budari (490), Buhali (425), Chelariști (350), Chelesesi (230), Cosina (710), Cosova (145), Costreți (380), Cutalia (280), Frașari (1350), Lioptica (340), Lupsca (140), Miceani (185), Premeti (375), Raptica (155), Tramiște (120), Zavaliani (50).
În „Lumina. Revista Românilor din Imperiul Otoman”, apărută la Bitolia, Anul II, nr. 4, P. Civica, în articolul Românii din cazaua Premeti, la pagina 114, indica numărul acestora: Badeloni (40 familii), Bagina (15), Belan (26), Brejoni (35), Buali (30), Budari (10), Cheleseși (20), Cosina (80), Cossova (40), Cutari (30), Lioptica (o localitate de vară unde se strângeau aromânii cu oile), Permet (40), Raptica (15), Suropoli (25). Totalul familiilor din cazaua Premeti era socotit la 800, ceea ce reprezenta peste 5000 de suflete.
Constantin Burileanu, care a parcurs zona cu aceste localități, prezenta următoarea statistică cu numărul familiilor aromâne, în cartea I Romeni di Albania, 1912, pagina 392: Permet (30-50), Cosina (45), Otova (30), Varibobi (10), Cutali (7), Budari (22), Biceani (15-20), Chilaliște (15), Badeloni (20-25), Lubsca (10), Tramiște (5), Frașeri (150), Miceani (30), Zaveleni (15), Goroșieni (25), Costreți (5), Bivisdea (20), Vla (20), Tersca (20), Postena (20).
Mai pe larg, despre aromânii din regiunea Permet, se poate citi în lucrarea realizată de Emil Țîrcomnicu, Nistor Bardu, Cătălin Alexa, Pano Bakalli, „Lecturi vizuale” etnologice la aromânii din Albania. Permët și Kolonjë, Editura Etnologică, 2023, p. 10-154.
Originea acestor aromâni din Përmet este legată atât de orașele din regiunea Pindului, Samarina și Nevesca, care au dat negustori și meșteșugari, cât și de satele din jurul localității Frașari și din regiunile învecinate, Dangli și Colonia.
„Aromânii din Albania se mai găseau odată în număr mare în ținuturile Dangli și Colonia. Aci centru principal era Frașeri. Păstorii aromâni din aceste ținuturi, trăind subt continuă amenințare din partea populațiunilor albaneze din împrejurimi, și-au părăsit cei mai mulți locurile, răspândindu-se cu turmele peste întreaga Albanie. Astăzi, din vechile așezări în această regiune ca și din acelea de pe povârnișurile munților Radoni n-au mai rămas decât Frașeri, cu majoritatea populațiunii albaneze, după aceea Zavaliani, Zarcani, Micom și alte sătulețe cu o populațiune mixtă, compusă din Albanezi și foarte puțini Aromâni. Toți acești Aromâni care s-au ocupat și se ocupă încă până astăzi cu păstoritul sub formă nomadă, sunt cunoscuți ca Fărșeroți, după numele centrului din acest ținut Frașeri… În spre sud de Frașeri, se găsește orașul Premeti, cu mai multe sate precum: Cutari, așezat la o oră depărtare de Premeti, Budari și Cosina, toate așezate pe șoseaua care duce de la Premeti la Berat. Ceva mai înspre apus de Premeti avem Buali, Brejoni, Raptica și altele, în care se găsesc de la 10 la 30 de familii românești de fiecare sat; numai Cosina are 50 de familii” (Th. Capidan, Românii nomazi. Studiu din viața românilor balcanici, în „Dacoromania. Buletinul Muzeului Limbii Române”, Cluj, 1927, pag. 243-244).
Revenind la Alexe Avramide, acesta s-a stabilit de timpuriu, la o vârstă fragedă, în orașul Tulcea, în anul 1873, conform documentului pe care îl prezentăm.
S-a născut probabil în anul 1855 (după piatra funerară) sau 1857 (după actul de căsătorie), nota Ligia Dima, în articolul File din istoria orașului Tulcea: Familia Avramide, în „Analele Dobrogei”, serie nouă, X-XIII, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, 2009-2012, p. 132.
Neavând venituri, a prestat diferite munci, până la căsătoria cu fata unui hangiu, Elvira Șnaidt, de religie catolică, descendentă a unei familii care originare din Karlovac, actuala Croație, și se bănuiește că așa a avut acces la resurse financiare. A devenit un proprietar, comerciant și industriaș important în orașul Tulcea, deținând terenuri rurale și urbane, și o fabrică de cherestea.
Începând cu anul 1903, Alexe Avramide a fost membru în consiliul comunal al orașului Tulcea.
În anul 1911, pentru meritele sale aduse comunității, Alexe Avramide a primit de la Regele Carol I decorația „Coroana României în grad de comandor” (vezi ziarul „Conservatorul”, Anul XL, nr. 121, 5 iunie 1911, p. 2).
Alexe Avramide, fiind în orașul Tulcea, în Dobrogea, înainte de 1878, de alipirea Dobrogei la România, avea cetățenia română. În acest sens, am găsit această știre în ziarul „România muncitoare”, un număr din anul 1912.
În continuare prezentăm două documente din anul 1911, care atestă faptul că Alexe Avramide își asuma originea macedoromână. Sunt, după știința noastră, singurele documente prin care acesta își asumă originea etnică, de-a lungul vremii atribuindu-i-se diverse origini, el fiind inițial supus otoman, după cum s-a legitimat
„Societatea de Cultură Macedo-Română (antet)
Nr. 248/ 911
13 iunie 1911
Dosar nr. 1, Fila litera A
Domnule Președinte,
Subsemnatul Alexe Avramide, de profesiune negustor, comerciant, industriaș, de naționalitate Român Macedonean, născut în comuna Permeti, județul (vilaetul) Ianina, domiciliat azi în comuna Tulcea, strada Mircea Vodă nr …, conform art. 5 și 6 din statute, doresc a face parte din „Societatea de Cultură Macedo-Română” în calitate de membru Clasa I, pentru care, vă rog, să bine-voiți a mă înscrie.
/ss/ A. Avramide
Domniei Sale
Domnului Președinte al Societății de Cultură Macedo-Română București”. (SANIC, fond SCMR, dos. 65, f. 70)
„Înregistrat la nr. 253 din 16 iunie 1911
Domnule Președinte,
Respectos vă rog să bine-voiți a-mi elibera un certificat doveditor că sunt de fel din Macedonia, din orașul Premeti, județul [vilaetul n.n.] Ianina din Epir, născut din părinți Români Macedoneni (Cuțovlahi), supuși otomani, Avram Avramidi și Reghia A. Avramidi, actualmente decedați în Premet.
În acest sens anexez alăturat trei certificate.
Acest certificat îmi trebuiește înaintea Comisiei pentru acordarea drepturilor politice din județul Tulcea.
Perfectă stimă,
A. Avramide
Locuitor stabilit în orașul Tulcea din Dobrogea în anul 1873.
Proprietar urban și rural,
Strada Mircea Vodă colț Sf. Nicolae
Domnului Președinte al Societăței Macedo-Române București”.
Acest document conține câteva adnotări:
„Dl. Avramide, fiind suspect ca nume și localitate, sunt de părere să se prezinte în persoană la societate, ca să vedem dacă știe limba noastră.
/ss/ indescifrabil”.
„Dl. Avramide fiind originar din comuna Permeti și român de origine, după cum se dovedește din actele anexate aci, cred că i se poate da un certificat. În această comună nefiind școală română n-a putut obține un act românesc.
Ep[aminonda] Balamace”.
„Pe baza mărturiilor dlui Ep. Balamace și a comunității din Permeti, sunt de părere să i se elibereze certificatul solicitat.
21/VI/911
/ss/ indescrifrabil”.
Pe spatele documentului se află notate datele certificatului eliberat:
„Certificat
Se atestă că dl Alexe Avramide , născut în Com. Premeti, Vil. Ianina, Turcia, este român de naționalitate și membru al Soc. noastre.
Drept care, în urma cererii sale, înregistrată la nr … i s-a eliberat prezentul certificat spre a-i servi la trebuință.
Membrii Comisiei pentru certificate
Președinte
Secretar, C.P. Birina
Nr. 253
Iunie 1911 București”.
(SANIC, fond SCMR, dos. 66, f. 40)
Alexe Avramide a avut șase copii, patru băieți și două fete. Un băiat și o fată, Paul și Olimpia, au murit tineri. Adrian, Alexandru, Albert și Aretty. (vezi Dima, Idem, p. 132).
Soția sa, Elvira, a decedat la vârsta de 59 de ani, la 17 iunie 1926, la Galați, fiind înmormântată în cimitirul din Tulcea.
Alexe Avramide a trăit încă 15 ani. Dintr-un articol de ziar în care este înfățișată viața și activitatea sa, semnat de Sandu Corbuli, presupunem că data decesului este 14 ianuarie 1941, fiind înmormântat în cimitirul din Tulcea.
Alexe Avramide a mai trăit încă 15 ani. Dintr-un articol de ziar în care este înfățișată viața și activitatea sa, semnat de Sandu Corbuli, presupunem că data decesului este 14 ianuarie 1941, fiind înmormântat în cimitirul din Tulcea.
[/responsivevoice]
