Acasă Cronica Paștele muncitoresc pe meleaguri dobrogene

Paștele muncitoresc pe meleaguri dobrogene

9463
0

Călin MARINESCU ■

Christos a Înviat!

Cu deplină seninătate îl invocăm astăzi pe Isus Christos, fără nicio opreliște, cu totală libertate, în spiritul ortodocsiei tradiționale care reprezintă obiceiurile a peste 80% din populația țării noastre.

Din păcate, nu a fost întotdeauna așa, doctrina comunistă care lupta împotriva religiilor, imediat după instaurarea democrației populare a statuat interzicerea manifestărilor religioase, deși biserica a fost menținută și sprijinită de stat ca un factor politic de propagandă în rândul populației.

Familia mea, care nu era prea bisericoasă, a respectat întotdeauna sărbătorile de Paște și de Crăciun, poate și pentru că așa au fost educați de înaintașii lor. Aveau totuși grijă să o facă cu discreția necesară pentru a nu excita organul de partid.

Se încerca prin orice mijloace împiedicarea participării populației la slujbele de Paște sau de Crăciun; aprovizionarea cu alimentele tradiționale devenise o adevărată aventură, miliția supraveghea și pedepsea comerțul privat cu carne de miel sau de porc în afara magazinelor de stat, așa numitele GOSTAT, unde se vindeau cantități mici cu supliciul unor cozi interminabile. Bine, în afara îndoctrinării pe linia ideologică a ateismului marxist-lninist, prigoana împotriva tradițiilor culinare de Pște sau Crăciun avea și un scop bine definit de metrialismul științific ceușist căci carnea de porc vită și oaie mergea la export după caz, în occident sau pe piețele arăbești. Spre exemplu în preajma Paștelui, în magazinele de carne românești mai apărea câte-o ciozvârtă de miel anemic, rahitic, de te gândeai ce mortăciune o fi aia, fiind vorba, desigur, despre tripleții pe care-i abandonau oile după fătare, în fermele specializate ale Întreprinderilor Agricole de Stat.

Altfel trebuia să duci o reală luptă ca să poți pune pe masă în ziua de Paște ouă roșii, friptură de miel, drob, cozonac, cele tradiționale.

Trebuia să ai relații la țară unde se mai găseau astfel de produse, în strictă clandestinitate, și să iți asumi riscul de a le transporta spre oraș trecând prin filtrele miliției.

Era necesar să aduni din timp ouă, pe care le vopseam cu coloranți pentru țesături, chimice desigur, orin pastă din rezervele de pix, făină și cele necesare pentru cozonac, și bineînțeles să-ți întinzi antenele pentru procurarea unui miel pe care îl făceai de obicei juma-juma cu cei dragi.

Prin ‘82, împreună cu doi veri, musulmani, din partea soției mele, am găsit o sursă directă, la Albești, în sudul Mangaliei, unde ne-am deplasat către seară ca să cumpărăm trei miei vii.

Era bine să iei mieii vii, până la urmă puteai susține că urma să îi crești în curte.

Aveam pe vremea aia o dubiță Volkswagen veche, transformată pentru camping, numai bună pentru contrabanda pe care o pusesem la cale. Am ascuns miei în cutiile paturilor și împreună cu cei doi veri musulmani și un localnic, care venea la Constanța, am purces la drum.

Am luat și ceva vin, vegetale și brânză, așa ca de la țară.

În astfel de cazuri problema “emoționantă” era să trecerea prin punctul de control rutier al Miliției, de la intrarea în Constanta.

Eu șofer și cu soție soția “pilot” stăteam pe locurile din față dar cei trei “gardieni” ai mieilor”, din spate, au cam degustat vinul și le-am cerut să fumeze toți trei cât mai mult, “ca turcii” le-am zis atât ca să nu se simtă aburii de alcool cât și ca să nu fie o atmosferă îmbietoare pentru un posibil control.

La intrarea în Constanta m-a oprit milițianul din borcan și a vrut să scotocească mașina. Am declarat zarzavaturile, brânza și vinul și m-am plâns că am trei bețivi în spate care m-au înnebunit cu fumul de țigară.

Când a deschis ușa laterală a fost învăluit de un nor de fum și salutat zgomotos de pasagerii presupus băuți.

S-a dat un pas înapoi și m-a trimis să circul, fără probleme, compătimindu-mă totodată pentru tăria de caracter de care am dat dovadă în timpul călătoriei.

Imediat ce ne-am depărtat am deschis toate geamurile, pasagerii din spate fiind în pragul asfixiei, dar fericiți că ne-am rezolvat problema mieilor.

Dacă reușeai să duci la bun sfârșit operațiunea MOV (miel, ouă, vin) rămânea problema participării la Slujba de Înviere, unde era posibil să te întâlnești cu persoane conspirate, aflate în misiune.

Eu totdeauna am participat la slujbele de înviere, mai puțin când mă aflam pe mare, chiar și atunci când elev fiind eram convocați la liceu pentru o seară dansantă care se încheia după miezul nopții. Unii dintre noi  săream prin geamul unei clase de la parter pe unde ne și întorceam după ce cântam “Christos a înviat din morți….” pentru a fi prezenți la terminarea activității.

Nu pot să uit calamburul care circula  când în loc de “Christos a Înviat” se spunea  ‘Și-a revenit”.

Este bine ca cei care nu au apucat acea perioadă să afle adevărul și să înțeleagă libertatea pe care am dobândit-o după 1990 drept un bun care trebuie apărat împotrivă multiplelor încercări ale unor forțe mai mult sau mai puțin politice de a o îngrădi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.