Acasă PAMFLET Dilema salvatorilor de la ARSVOM: sunt pirați sau corsari?

Dilema salvatorilor de la ARSVOM: sunt pirați sau corsari?

11106
0
Fotografie prelucrată în scop ilustrativ
Fotografie prelucrată în scop ilustrativ
Publicitate

Dan MIHĂESCU ■

Motto: “Din pradă, căpitanul și intendentul primesc două cote; secundul și tunarul primesc fiecare câte o cotă și o jumatate; iar ceilalţi ofiţeri primesc o cotă şi un sfert”. Cpt. Black Bart/Codul de Onoare al Piraților

Procurorii DIICOT Constanța ancheteză 33 de angajați ai Agenției Române de Salvare a Vieții Omenești pe Mare (ARSVOM)  într-un dosar penal de furt și manipularea ilegală a armelor, munițiilor și substanţelor explozive.

Pe 3 aprilie a. c. Centrul Maritim de Coordonare Constanța (MRCC) a anunțat că a fost observată o țintă plutitoare în derivă la circa 20 de mile marine travers de Capul Tuzla, ce pare a fi o ambarcațiune neidentificată cu chila în sus. Ajuns în zona indicată, echipajul remorcherului Hercules, trimis de ARSVOM, a reperat o ambarcațiune cu corp de aluminiu vopsit în portocaliu – ceea ce sugera o posibilă barcă pentru salvare navală, lungă de peste 8 metri, aceasta fiind recuperată din apă și urcată pe covertă, la bordul navei de salvare, din dispoziția directorului Iulian Crețu, se presupune, conform lanțului decizional ce operează într-o astfel de agenție a statului român.

Odată acostat în Portul Constanța, pe cheul din dana 78 al ARSVOM a început dansul ritual al victoriei ca într-o veritabilă tabără de pirați, care mai de care marinari, cioflingari, portari, dactilografe, secretare, telefoniste, ațifelnici, ingineri, mecanici, comandanți, scafandri și ciumpalaci, preumblându-se pe puntea lui Hercules ca să admire, să pipăie cu mâna lor, să tragă de fire ori să-și tragă câte-o amintire cât de mică  din “trofeul” capturat pe mare – ditamai șalupa din aluminiu cu două motoare de mare capacitate și ce-o mai fi avut în dotare…

Fotografie prelucrată în scop ilustrativ

Poliția, SRI, MAN, MAI, Garda de Coastă, Parchetul, și cine-o mai fi rămas de căruță în rândul instituțiilor statului, au aflat abia a doua zi de ispravă, din presă probabil.

Acum, toate aceste organe la un loc și individual cică desfășoară o anchetă comună privind îndeplinirea condițiilor juridice pentru statuarea unui caz de atentat la siguranța națională căci, ce să vezi, balotul ăla imens ce cântărea vreo jumătate de tonă și pe care corsarii de serviciu de la ARSVOM se tot sfădeau cum să-l felieze, suspectându-l pesemne că e vreun munte de săpun de casă, s-a dovedit că nu era altceva decât focosul unei rachete din epoca sovietică, Styx. Prada, potrivit codului piraților ce zicea că „fiecare membru al echipajului trebuie să fie chemat pe rând, după listă, la împărțirea capturilor”, era vreo 500 kg de explozibil TGAG-5 (60% TNT, 20% RDX, 15% pulbere de aluminiu și 5% ceară flegmatizantă), adică ceva calitatea “prima-întâia” care bate de câteva ori racheta americană anti-navă Harpoon.

Și pentru că n-au căzut de acord pe loc cum să taie calupul exploziv, pe lung, pe lat sau în diagonală, ca să-l împartă conform Codului de Onoare al Cpt. Black Bart, corsarii salvatori au lăsat în grija zilei următoare acest calvar și s-au mulțumit cu articolele “apropiabile”. Astfel, s-au speriat pe loc de ochii lumii și au dispărut cele două motoare marca Mercury, în 4 timpi, de 150 CP în valoare de câte 81.000 de lei bucata, GPS-ul ambarcațiunii care s-a dovedit a fi o dronă maritimă (Uncrewed Surface Vessel USV)  preparată dintr-o barcă americană de salvare, s-a ascuns singur în cabina șefului-mecanic Dorian Gârbă,  de pe nava Brizo, iar bidoanele cu benzină au fugit de-au mâncat pământul și nu s-au mai oprit până în curtea lui Lucian Boris, la Valu lui Traian, lider sindical la corsarii de Marea Neagră. Dar să vedeți caraghioslâc; cică de frica piraților cel mai tare s-a ascuns camera de luat vederi de pe drona maritimă, presupusă a fi fost ucraineană. Nu-i de găsit, ioc!

În fine, după ce au scăpat de beleaua de pe cap, fără să-i facă îngerași pe constănțeni, și au dus  barca cu bombă în zona Poligonului de la Capul Midia, unde au explodat-o controlat, cică procurorii de caz i-au băgat în ședință și pe “nuferii” de la MRCC Constanța, stimulându-i să depene povestea de la începutul începutului; cum au aflat ei despre barca în derivă, pe cine au anunțat și mai ales pe cine n-au anunțat, din ce motive doar de ei știute…Că poate iese la iveală scurt circuitul din lanțul de comunicare și altădată nu mai riscăm să aruncăm portul în aer…Apoi, poate că mai sunt curioși, ăștia de la DIICOT, cine și de ce i se zice Căpitanul ”Greu de Ucis” lui Iulică Crețu și cine a pus în mișcare întregul angrenaj de imprudențe neprofesionale din misiunea de salvare navală a dronei maritime portocalii cu o bombă de 500 de kg, la bord. 

Fotografie prelucrată în scop ilustrativ

Bine, acum cică și procurorii ăștia ar fi fierți de curioși astfel că ar fi ajuns cu întrebările până prin birourile de la Ministerul Transporturilor. Ei da, s-au mai văzut în istorie și femei pirat și încă destoinice, dar parcă nu-mi vine mie să cred că ar da cineva comoara nesecată a Consiliilor de Administrație, doldora de bani, pe câte-o căzătură pescuită de pe mare…

S-a stabilit că USV-ul capturat și revendicat de corsarii de la ARSVOM ca pradă era preparat dintr-o  barcă gonflabilă rigidă (RIB) cu carenă din aluminiu AM-800, modelul fiind produs în SUA de compania “Silver Ships” din Alabama. Barca este proiectată pentru salvare sau ca barcă de manevră, iar finisajul roșu original era vizibil pe corpul inferior și pe gulerul gonflabil. Conform descrierii de catalog, AM-800 are o lungime de aproximativ 9,5 metri, inclusiv motoarele externe măsurând totuși de aproape două ori mai mult decât USV-urile Magura și Sea Baby pe care le folosește Marina Ucraineană. Nu a fost stabilită naționalitatea USV-ului cu pricina, oricum o concluzie nu a fost împărtășită oficial, deși unele publicații au sugerat că este ucraineană o supoziție, în acest sens, fiind susținută de originea fabricantului. Producătorul, Silver Ships, a furnizat anterior ambarcațiuni nespecificate Ucrainei, ca parte a ajutorului SUA. Deci, cel mai simplu, pare că este ucraineană și că s-ar fi răsturnat, probabil mai la nord, de unde a plutit în derivă. Cu toate acestea, poate fi luată în considerare și o ipoteză în care Rusia ar încerca să perturbe sau să împiedice navele comerciale care navighează spre Ucraina, conform informațiilor oferite de siteul NavalNews.

Bine, coțcarilor de la ARSVOM li se fâlfâie de orice anchete penale atâta timp cât cpt. „Greu de Ucis”, le-a garantat că ei au de partea lor Legea Mării și că până și legislația românească îi ajută că cică, le face parte la pradă Legea nr. 412/2002 din 26 iunie 2002 pentru aprobarea OG nr. 42/1997 privind navigaţia civilă care spune așa:

  • 102. Articolul 62 va avea următorul cuprins:”Art. 62. – Asistenţa şi salvarea navelor remorcate sau impinse ori a încărcăturii acestora de către nava care le remorcheaza sau le impinge dau dreptul salvatorilor la recompensa numai în cazurile în care evenimentul nu s-a produs din culpa echipajului remorcherului sau al impingatorului, dacă acesta a prestat servicii excepţionale care nu pot fi considerate ca efectuate în îndeplinirea contractului de remorcare.„103. Articolul 64 va avea următorul cuprins:”Art. 64. – (1) Comandantul şi ceilalţi membri ai echipajelor navelor care au participat la operaţiunile de asistenţa şi salvare, precum şi angajaţii aparţinând unităţilor de pe uscat participante, care au contribuit efectiv la organizarea şi la efectuarea operaţiunilor de asistenţa şi salvare, sunt îndreptăţiţi sa primească o parte din recompensa de salvare. Aceştia sunt îndreptăţiţi sa primească o parte din recompensa de salvare şi în cazul în care operaţiunile de asistenţa şi salvare au avut loc între nave aparţinând aceleiaşi persoane juridice sau fizice. (2) Personalul din cadrul Autorităţii Navale Române şi personalul operativ din cadrul capitaniilor de port, care coordonează şi participa direct la operaţiunile de salvare, au dreptul la o primă de salvare în cuantum de 5% din valoarea neta a recompensei de salvare, pe care beneficiarii recompensei de salvare au obligaţia sa o plătească.”

N. B.

1) Corsar (din italiană corsaro, franceză corsaire) sau navă-corsar era, în trecut, un velier înarmat, aflat în proprietatea particulară a unei persoane sau al unui grup de persoane, care, cu învoirea guvernului, ataca și jefuia vasele inamice. Același nume îl purta și comandantul unei astfel de nave, și, prin extensie, membrii echipajului. În prezent, acțiunea nava-corsar este ilicită, fiind contrară dreptului internațional contemporan.

2) Pirat s.m. provine din limba greacă: πειρατής (peiratés) ce înseamnă „agresor”. Similar găsim termenul în latină pirata preluat în franceză, pirate (sub aceste denumiri s-a răspândit și în alte limbi). Comerțul pe mare a fost întotdeauna amenințat, drumurile (rutele) pe mare ale corăbiilor cu mărfuri fiind bine cunoscute de pirați. Pirateria constă în jefuirea, prin acte de violență, în scopuri personale, săvârșită de către echipajul sau pasagerii unei nave, împotriva persoanelor sau bunurilor care se găsesc pe acea navă ori împotriva altei nave, dacă navele se află în marea liberă sau într-un loc care nu este supus nici unui stat. Termenul provine din limbajul navigatorilor, insemnând tâlhării sau jafuri pe mare. Cei care aveau această îndeletnicire erau numiți pirați, hoți de mare. Pirații nu erau afiliați, în mod oficial, nici unui guvern spre deosebire de corsari, aceștia din urmă practicând o activitate legală autorizată de guverne, până în secolul XIX, când a fost scoasă în afara legii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.