Acasă Caplimpede Despre echilibrul între muncă și viața personală

Despre echilibrul între muncă și viața personală

7802
0
Sursa: shutterstock.com
Sursa: shutterstock.com

Sebastian MANOLE

Obținerea unui echilibru între muncă și viața personală pare un lucru destul de greu de realizat în era curentă, cu precădere datorită factorilor economici cu care o mare parte din populație se confruntă. Amplasarea carierei pe primul plan în detrimentul celorlalte aspecte ale vieții duce la efecte nefaste care se pot manifesta în timp prin fenomene precum ratarea momentelor cheie din viață, insatisfacție legată de realizările personale și Sindromul Burnout. În acest articol vom aborda efectele pe care un dezechilibru muncă-viață personală le poate avea și bune practici pentru echilibrarea acestor două aspecte ale vieții.

Echilibrul dintre muncă și viața personală poate fi definit ca alocarea timpului și a energiei psihologice într-un mod echilibrat în viața profesională și non-profesională, obținând în același timp multă satisfacție în ambele (Greenhaus et al. 2003 apud Sirgy & Lee, 2018) Acest echilibru presupune, din perspectiva locului de muncă, existența unui mediu de lucru armonios unde angajatul dispune de beneficii precum un salariu corespunzător efortului depus, programe de asistență socială, relații sănătoase cu personalul, program de lucru flexibil care să îi confere angajatului posibilitatea de a își rezolva problemele personale când acestea apar și oportunități de dezvoltare continuă. Aceste lucruri vizează calitatea vieții în muncă din punct de vedere al aspectelor fizice, mentale și economice ale acesteia (Ahmad, 2013 apud Bhende, Mekoth, Ingalhalli & Reddy, 2020). Prezența acestor aspecte conferă angajaților oportunitatea de a se ocupa corespunzător de viața lor personală, în afara muncii, unde își pot menține și dezvolta relațiile familiale și sociale, pot urma interese personale precum hobby-uri și pot să se relaxeze corespunzător astfel încât să aibă un nivel de stres redus în legătură cu activitățile de muncă.

Absența unui astfel de echilibru poate conduce la diferite manifestări. Ele sunt condiționate însă de personalitatea, gradul de toleranță la stres și frustrare și motivația persoanei care se confruntă cu această situație. În ceea ce privește personalitatea, trăsăturile de personalitate relevante sunt agreabilitatea și conștiinciozitatea (din modelul Big Five al personalității). Prima vizează motivația de a menține relații interpersonale dezirabile (Hogan, 1983), iar un grad ridicat de agreabilitate presupune și un nivel ridicat de complianță care determină aceste persoane să cedeze în favoarea altora în loc să lupte (Costa Jr.  et al, 1991). A doua, conștiinciozitatea, se referă la diferențele individuale în ceea ce privește tendința de a urma normele sociale și modul în care o persoană este direcționată spre realizarea și planificarea sarcinilor și obiectivelor propuse (John, Srivastava, 1999). Indivizii care au un nivel ridicat de conștiinciozitate tind să fie persistenți, perseverenți și meticuloși în obiceiurile lor de lucru (Moutafi, Furnham & Paltiel, 2004). Aceștia au standarde ridicate în ceea ce privește comportamentul și munca lor, adesea având convingeri puternice despre modul corect de a face ceva.

Astfel, o persoană care are un nivel crescut de agreabilitate poate avea dificultăți în ceea ce privește impunerea nevoilor sale (salariale, de luare a concediului, de rezolvare a problemelor personale etc.) în fața conducerii la locul de muncă și va prelua majoritatea sarcinilor care îi sunt oferite chiar dacă nu are timpul sau energia necesară să le realizeze corespunzător, ducând la stres și epuizare. Conștiinciozitatea poate afecta și ea relațiile la locul de muncă, unde cei cu un nivel scăzut se vor afla în conflicte datorită eticii de muncă slabe. Studii recente vorbesc despre corelații negative semnificative în ceea ce privește aceste două trăsături de personalitate și conflicte între situația de la locul de muncă și situația familială (Fatima, Tariq,, Zainab, & Zoha, 2024). Corelațiile negative presupun faptul că, cu cât nivelul unei variabile crește, în cazul nostru agreabilitatea și conștiinciozitatea, cu atât nivelul celeilalte scade, de exemplu conflictele la locul de muncă, și vice versa.

Gradul de toleranță la frustrare și stres de care dispune o persoană este diferit și influențat de mai multe variabile. La un moment dat orice persoană cedează dacă asupra acesteia este exercitată destulă presiune, timpul până când acest lucru are loc este cel care variază. Izbucnirea frustrării poate avea loc într-un mod exploziv atunci când se atinge punctul culminant sau poate apărea în mici fațete ale vieții prin iritabilitate sau comportamente pasiv agresive față de ceilalți.

Motivația de a muncii este pentru majoritatea oamenilor intrinsecă sau extrinsecă. În mod intrinsec, persoanele realizează o sarcină pentru că le face plăcere și obțin astfel satisfacție din acest lucru. Pe de altă parte, cei cu motivație extrinsecă urmăresc să fie plătiți, de exemplu, pentru realizările lor. În acest sens, cu cât oamenii sunt motivați mai mult de unul dintre acești factori, cu atât vor fi mai puțin susceptibili la efectele negative ale unui dezechilibru în relație muncă – viață personală.

Având în vedere factorii prezentați anterior, putem discuta acum efectele nefaste ale unui dezechilibru între muncă și viața personală. Lipsa acestui echilibru poate duce la insatisfacție la locul de muncă, o lipsă a dorinței de a mai muncii care se manifestă în unele cazuri prin absența de la locul de muncă pe fond de boală auto-declarată (Antai, Oke, Braithwaite & Anthony, 2015), epuizare, conflicte cu familia sau colegii de muncă, degradarea relațiilor sociale, performanță redusă la locul de muncă și chiar Sindromul Burnout.

Sindromul Burnout este caracterizat ca fiind o stare mentală, emoțională și fizică de epuizare cauzată de stresul cronic de la locul de muncă. Acest sindrom are trei elemente constitutive: epuizare emoțională (supraextensie și epuizare), depersonalizare (caracterizată printr-o atitudine detașată, negativă, interacțiuni detașate cu ceilalți) și un sentiment de scădere a realizării personale (sentimente de incompetență și lipsă de acumulare în timpul muncii) (Maslach, Schaufeli, Maslach, & Marek apud Dimitriu et al. 2020). Neadresarea stresului la locul de muncă pe o perioadă mare de timp duce la Burnout și în ciuda posibilelor motive de ignorare a stresului, cum ar fi finalizarea unui număr mare de sarcini dificile cu speranța de a obține o promovare, duce la inabilitatea de a muncii o perioadă de timp. Se poate observa adesea o discrepanță între așteptări și realitate în diferitele motive care conduc la munca excesivă.

 Bunele practici în menținerea unui echilibru muncă-viață personală și evitarea simptomelor precum cele ale Sindromul Burnout urmăresc prioritizarea sănătății mintale și fizice. Unele dintre acestea sunt:

  • Pauze de 15 minute după fiecare una sau două ore de muncă în care persoană să se miște de la birou;
  • Exprimarea opiniei în fața colegilor și angajatorului atunci când apare un conflict sau volumul de muncă este prea mare sau prea dificil;
  • Planificarea din timp a unor vacanțe în cadrul cărora să se schimbe mediul și angajatul să nu fie contactat cu sarcini de muncă;
  • Asigurarea unei alimentații sănătoase care să confere obținerea energiei nutritive necesare pentru efectuarea sarcinilor. Mesele de la muncă pot fi pregătite cu o seară sau mai multe înainte și porționate în recipiente păstrate apoi la frigider;
  • Evitarea amânării rezolvării problemelor medicale pentru a nu lipsi de la muncă;
  • Căutarea unui alt loc de muncă în cazul în care satisfacția este slabă, salariul este disproporțional cu efortul depus sau mediul de lucru este ostil;
  • Realizarea unui program zilnic în care să fie încadrate activități de relaxare și socializare;
  • Decorarea spațiului de muncă, unde există această posibilitate, pentru a îl face mai plăcut;
  • Evitarea gândurilor legate de muncă atunci când persoana este în afara programului de lucru.

 Concluzionând acest articol, menținerea unui echilibru muncă-viață personală este imperativ pentru păstrarea sănătății fizice, emoționale și mintale și facilitarea realizării eficiente a sarcinilor de muncă. Absența unui astfel de echilibru poate duce la afecțiuni precum Sindromul Burnout care afectează ambele fațete ale vieții unui om, discutate anterior. Din acest motiv, este necesară menținerea unor bune practici sau obiceiuri care să oprească dezvoltarea manifestărilor negative ale stresului la locul de muncă.

Surse:

  1. Antai, D., Oke, A., Braithwaite, P., & Anthony, D. S. (2015). A ‘balanced’life: work-life balance and sickness absence in four Nordic countries. The International Journal of Occupational and Environmental Medicine, 6(4), 205.
  2. Bhende, P., Mekoth, N., Ingalhalli, V., & Reddy, Y. V. (2020). Quality of work life and work–life balance. Journal of Human Values, 26(3), 256-265.
  3. Costa Jr, P. T., McCrae, R. R., Dye, D. A. (1991). „Facet scales for agreeableness and conscientiousness: A revision of the NEO Personality Inventory”, în Personality and individual Differences, 12(9), 887-898.
  4. Dimitriu, M. C., Pantea-Stoian, A., Smaranda, A. C., Nica, A. A., Carap, A. C., Constantin, V. D., Davitoiu, A.M., Cirstoveanu, C., Bacalbasa, N., Bratu, O.G., Jacota-Alexe, F., Badiu, C.D., Smarandache, C.G. & Socea, B. (2020). Burnout syndrome in Romanian medical residents in time of the COVID-19 pandemic. Medical hypotheses, 144, 109972.
  5. Fatima, S., Tariq, M. H., Zainab, B., & Zoha, M. (2024). Relationship between Personality Traits and Work Life Balance with a Mediating Role of Work Family Conflict. Al-NASR, 121-138.
  6. Hogan, R. T. (1983). „A socioanalytic theory of personality” în M. Page (Ed.), Nebraska Symposium on Motivation: Personality—Current theory and research (pp. 58–89). Lincoln, NE: Ed. University of Nebraska Press.
  7. John, O. P., Srivastava, S. (1999). „The Big Five trait taxonomy: History, measurement, and theoretical perspectives”, în Handbook of personality: Theory and research, 2(1999), 102-138.
  8. Moutafi, J., Furnham, A., Paltiel, L. (2004). „Why is conscientiousness negatively correlated with intelligence?”, în Personality and Individual Differences, 37(5), 1013-1022.
  9. Sirgy, M. J., & Lee, D. J. (2018). Work-life balance: An integrative review. Applied Research in Quality of Life, 13, 229-254.
  • Sebastian Manole, colaborator permanent al gazetei Sentinela, este autorizat ca psiholog clinician în cadrul Cabinetului Individual de Psihologie Manole Sebastian-Cristian din Constanța, specializat în Evaluarea și Consilierea Adolescenților și Adulților precum și instructor comportamental – terapeut ABA la Asociația Autism „Cezar Nicolae” (email: psihologmanolesebastian@gmail.com/GSM: 0721813280)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.