Alecu RENIȚĂ ■
Mancurții de ieri, aduși în spațiul public imperial de kirghizul Cinghiz Aitmatov, aveau caracteristici destul de exacte – pierderea memoriei printr-un procedeu barbar, transformarea lor în slugi ale stăpânului și, la comandă, uciderea propriei mame. Înmulțirea lor nu se făcea prin naștere, ci prin mijloace sălbatice. Traseul vieții pornea de la un om normal și trecea prin faze odioase de „prelucrare”, care îl transforma în rob, în slugă și dușman al tribului și familiei din care provenea. Este foarte important să se înțeleagă că mancurtul a fost același om ca oricare altul din comunitate până a fi supus experimentelor bestiale, care îl lipsea de memorie, de simpatie sau respect, de orice sentimente omenești.
Peste măsură de curajoasă la acea vreme (1980), parabola adusă din mitologia populară de către scriitorul kirghiz în romanul „O zi mai lungă decât veacul” (И дольше века длится день), viza în mod direct milioanele de homo sovieticus, care se lepădau pe un cap de popoarele lor, cerând și celorlalți, mai „înapoiați”, să se dezică de casa părintească, de limba maternă, de baștină și neam, să intre în cazanul comun și acolo, să se amestece până o să formeze cu toții doar un singur popor. Mancurții voiau ca mulțimea de națiuni neruse, mânate cu baioneta în URSS, să dispară, să se dizolve în „marele popor rus”, astfel creându-se forța capabilă să ducă la victoria comunismului și lumpenului pe întreaga planetă. Conștient sau inconștient, Aitmatov a făcut praf din statutul de prestigiu al lui homo sovieticus, arătând oportunismul, fățărnicia, goana după șefie și profituri nemuncite, nepăsarea și nimicnicia indivizilor fără rădăcini, cărora le era rușine de părinții și familia lor, de satul natal, de limba maternă, de neamul și poporul lor. Înainte ca Brejnev să fie băgat în zidul Kremlinului, în RSS Moldovenească se adunase un număr periculos de mare de mancurți, care nu mai suportau numele rușinos de moldovean, ei declarând că limba lor maternă e rusa și insistând să-și înregistreze copiii în actele oficiale ca ruși, nu moldoveni. Din cele trei milioane, peste o jumătate de milion de moldoveni urmau să devină cu acte în regulă – ruși, fie prin căsătorii mixte, fie prin renunțarea benevolă la limba maternă, fie prin ambele. Elaborate, dirijate și încurajate de Moscova, procesele de rusificare masivă devenise o molimă – moldovenii cei mai „luminați și progresiști” cereau pentru odraslele lor școli și grădinițe în limba rusă și te tratau ca naționalist și dușman înrăit al frăției popoarelor sovietice, dacă îndrăzneai să le adresezi două vorbe în maternă sau să le amintești că și ei se trag din neamul moldovenilor. Astfel au apărut o mulțime de școli ruse, îndeosebi în orașe și centre raionale, în care majoritatea absolută a învățătorilor și elevilor erau români, numiți moldoveni sovietici. Noua „elită moldovenească”, selectată de KGB și partidul comuniștilor, adunată din rândul colaboraționiștilor, parveniților, șmecherilor și pragmaticilor, aservită completamente planurilor Moscovei, se alege cu dreptul privilegiat de a face parte din nomenclatura imperială de conducere. Cu prețul dezicerii și trădării propriului popor, cei mai slugarnici activiști moldoveni ajung în funcții foarte înalte, iar unuia ca Petru Lucinschi i se încredințează să fie chiar Secretar 2 al CC al Partidului Comunist din Tadjikistan.
Apariția romanului „O zi mai lungă decât veacul” în anul 1980 și punerea în circuitul public a cuvântului „mancurt” a constituit un adevărat șoc pentru așa-numitele „elite” din coloniile sovietice. Nu se cerea să ai studii speciale ca să înțelegi că „mancurtismul” reprezenta o realitate cumplită de la periferiile URSS, care ducea la dispariția totală a popoarelor neruse prin acceptarea de către „elitele locale” a asimilării și dizolvării asiaților, caucazienilor și europenilor în „marele popor rus”. Plătiți cu zeci de mii de ruble pentru slugărnicie, cântăreții comunismului și frăției cu Rusia măreață din republicile unionale, colaboraționiștii și nomenclaturiștii, lingușitorii și informatorii s-au trezit brusc aruncați de popoarele lor în tabăra mancurților, a trădătorilor de neam. Încercările multiple și disperate ale cozilor de topor, aflate în serviciul Rusiei, de a scoate din circuit cuvântul „mancurt” a dat rezultate contrare. În primii ani de renaștere și deșteptare națională, nomenclaturiștii și lacheii lor, au cunoscut pe propria piele ce înseamnă să fii etichetat – ei fiind numiți de popoarele lor – mancurți, adică trădători de neam.
Veșnica, atotputernica și nebiruitoarea Uniune Sovietică s-a prăbușit, lăsând pe ruinele ei zeci de milioane de oameni cu sufletele schilodite, cu vădite reflexe slugarnice și antidemocratice. Deprinderile vechi de servilism, impostură, fățărnicie și înșelătorie, le paralizează voința de a accepta să se integreze în lumea liberă. Mereu nemulțumitul homo sovieticus, care a umplut Europa și America, profită la maximum de roadele societăților democratice, își ține banii furați în băncile occidentale, se tratează în spitalele germane sau elvețiene, se odihnește pe insulele Malvine sau în lupanarele asiatice dar, oriunde s-ar afla, încearcă să-și demonstreze superioritatea nu prin muncă cinstită și merite individuale, ci prin apartenența la așa numita Russkii Mir (Lumea Rusă).
Să fi dispărut de la sine milioanele de mancurți din coloniile Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice (URSS)? Dar ce s-a întâmplat cu mulțimea de mancurți din Moldova sovietică și unde o fi ei? Nu cumva mancurții „noștri” de ieri s-au pliat pe realitățile noi, au pus masca democrației peste fața lor pocită de ură și dispreț față de propriul popor și declară non-stop că se usucă din dragoste pentru R. Moldova și sunt gata să-și dea viața întru binele alegătorilor? Avem șanse să-i recunoaștem sau ei deja au evoluat, au avansat, ajungând în liga superioară, în categoria mutanților? Dar ce reprezintă mutanții din R. Moldova și cine ar fi ei? De exemplu, dodoniștii ar fi mancurți sau mutanți? Or, și una și alta? Dar ceilalți, pe care îi votați de 30 de ani, în ce categorie îi plasați?
Vă spuneam la început caracteristicile de bază ale mancurților sovietici – pierderea memoriei în urma unor torturi barbare, transformarea lor în slugi ale stăpânului, ruperea definitivă de propriul popor și, la comandă, uciderea propriei mame. În viziunea Domniilor Voastre, care ar fi trăsăturile distinctive, caracteristicile mutanților de azi, făcând abstracție de titlul materialului?
(N. R. Articol pus la dispoziția gazetei Sentinela după apariția în publicația Natura)
