Manuel VLĂDUȚ ■
Motto: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!“ (Ion Rațiu)
Un articol de pe site-ul moldovenesc zdg.md mi-a atras atenția prin subiectul atins. O nouă disciplină opțională în școli – despre represiunile regimului comunist în Basarabia. Foarte important este și mesajul său cu privire la scopul acestei materii opționale, cuprins chiar în Codul Educației Republicii Moldova, art. 6: “formarea personalității cu spirit de inițiativă, capabile de autodezvoltare, care posedă nu numai un sistem de cunoștințe și competențe necesare pentru angajare pe piața muncii, dar și independență de opinie și acțiune, fiind deschisă pentru dialog intercultural în contextul valorilor naționale și universale asumate.”
Nu puteam să nu mă întreb – citind acest articol : Pe când și în România, o astfel de materie, cel puțin opțională (dacă nu obligatorie), pentru ca tinerii noștri să nu uite vreodată că democrația și libertatea nu sunt „un dat”… Că pentru libertatea de care ne bucurăm azi toți, peste 1000 de oameni au murit în 1989 și alte mii de oameni în închisorile comuniste sau pe șantierele de muncă silnică ale “Patriei”?
Este bine că avem “Istoria evreilor – Holocaustul” , pentru a nu se uita vreodată ororile naziste din lagărele de exterminare, deși, se pare că înșiși evreii le uită, provocând astăzi un adevărat genocid în fâșia Gaza… Este bine și că frații noștri de peste Prut, din Basarabia, nu uită grozăviile la care au fost supuși de regimul totalitar rusesc – fie el cel țarist, fie cel bolșevic, aducând spre luare aminte – în fața elevilor de liceu, o materie de studiu care face parte din dureroasa lor istorie…
Cât despre noi, la 35 de ani de la căderea regimului comunist din România, încă nu avem o materie de studiu în școli despre istoria comunismului și ororile sale. Obligatorie sau opțională, această materie lipsește cu desăvârșire deși ar fi absolut necesară, fiindcă o lecție neînvățată la scara istoriei, riscă să se repete oricând.
Cine și-ar dori astăzi o altă mare colectivizare, sau naționalizarea proprietăților? Sau cine și-ar mai dori ca pentru vina de a fi mic propietar sau comerciant, să fie etichetat ca dușman al poporului și aruncat în pușcărie sau într-o colonie de muncă forțată? …
Pentru a vedea proporțiile uriașe ale persecuțiilor și crimelor comunismului, voi exemplifica doar cifrele crimelor și deportărilor la care au recurs autoritățile comuniste din România și din Basarabia:
- Două milioane de victime ale represiunii comuniste, care au suferit în peste 450 de locuri de detenţie şi de tortură. Acesta este bilanţul tragic al celor aproape 50 de ani de regim comunist totalitar din România. Teroarea asupra poporului roman a început după semnarea Convenţiei de Armistiţiu, la 12 septembrie 1944.
- Pe 6 iulie se împlinesc 75 de ani de la cel de-al doilea val de deportări din Basarabia în Siberia, executat de bolșevici în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949. Ca urmare a operațiunii „Iug” (așa cum a fost denumită) de pe teritoriul Basarabiei au fost deportați 34.270 de oameni, dintre care 13.651 de femei și 11.245 de copii.
Poate reprezentanții Ministerului Educației din România, cel veșnic aflat în reformă și niciodată suficient, vor găsi o cale de a face loc lângă disciplina de studiu obligatoriu a Holocaustului și unei discipline care să studieze crimele și ororile la care a fost supus un întreg popor român – o națiune învinsă după Cel de-al Doilea Război Mondial – de regimul comunist totalitar, cu sprijinul nemijlocit și sub directa îndrumare a tovarășilor sovietici de la Răsărit…
