Leonard MOCANU ■
Am privit întotdeauna, mai ales în ultimii ani, cu mult respect haina cernită deoarece în interacțiunea cu mulți dintre preoții de mir sau ierarhii bisericești cu care am intrat în contact, aceștia s-au dovedit a fi oameni cu mult har, ancorați în realitățile mileniului în care trăim, capabili să atragă credincioșii precum un magnet, să-i apropie de cele sfinte prin propriul exemplu, prin atitudine, printr-o vorbă bună, compasiune, un sfat, o mână de ajutor.
Am văzut ce înseamnă să fii preot ortodox român printre străini, am văzut biserică ortodoxă română în Capitala Europei cu peste 6000 de enoriași la slujba de Înviere și biserici catolice și protestante în aceeași capitală desacralizate și transformate în piețe. De ce? Pentru că unii preoți atrag oamenii către Dumnezeu, alții se consideră funcționari, într-un stat care și-a luat mâna de pe problemele cultelor; ca-n viața de zi cu zi în care unii luminează încăperea prin prezența lor, alții doar când o părăsesc.
Din păcate, și la noi unii preoți, prin acțiunile lor, prin atitudinea față de credincioși sau față de oameni în general nu fac decât să sădească neîncredere nu numai în ei, ci în instituția Bisericii în ansamblu.
Am stat mult în cumpănă dacă să abordez în public o problemă personală cu un preot care, treaba lui, desfășoară o activitate lucrativă într-un sat din județ. Mai exact, toarnă plăci de mozaic pentru locurile de veci din cimitire. După o relație fructuoasă acum câțiva ani, una dintre plăcile confecționate a cedat intemperiilor și acțiunii oamenilor și s-a stricat. I-am solicitat să confecționeze altă placă, am plătit pentru asta și a fost nevoie de mai bine de doi ani până ce prea-cucernicul părinte să facă ce trebuia făcut.
Nu întrebați câte telefoane i-am dat, la câte nu mi-a răspuns, câte promisiuni mi-a făcut, de câte ori am auzit sintagma ”nu mâine, dar poimâine, sigur”, pentru ca, într-un final, sub presiunea familiei, să apelez la un intermediar pentru a-l convinge să-și facă și treaba nu doar mendrele. Ce să vezi, interpelat, preotul a început prin a nega orice fel de promisiune, pentru ca apoi să treacă la arsenalul cunoscut – amânări și para-amânări. Într-un final, și-a trimis ciracii să schimbe placa, dar a lăsat-o pe cea veche pe loc, amintire a relației pline de respect pe care am avut-o.
Mi-am înghițit supărarea și mi-am spus că a face rău este foarte ușor, așa că am lăsat de la mine. Treaba era făcută, rudele și cunoscuții nu mă mai arătau cu degetul, așa că l-am lăsat în plata lui Dumnezeu.
Numai că după mai puțin de două luni o altă tentativă de relație cu un om în sutană mi-a readus gustul amar și nu am mai suportat. Dornici să vizităm Republica Moldova, am urmărit ofertele diverselor agenții de turism, în speranța că se va ivi ceva să ne atragă. Și iată că duminică dimineața (Ziua Domnului, nu?) am identificat on-line o ofertă a unei agenții din Constanța despre care aveam să aflu că aparține altui înveșmântat cu neagra sutană: AGENTIA DE TURISM SFANTUL EMILIAN DE LA DUROSTORUM S.R.L. Oferta, așa cum era prezentată, cu program detaliat, era chiar ispititoare, iar prețul mai mult decât onorabil. Numai că trebuie citite cu atenție și datele scrise cu caractere mai mici în subsolul paginii, sau cu asterisc. Iar asteriscul spunea că, de fapt, prețul excursiei trebuia ”augmentat” cu 160 Euro de persoană.
Cum interfața on-line a agenției este foarte actuală, mi-am completat datele, am exprimat dorința de a participa la eveniment și, în rubrica destinată corespondenței, am întrebat ce face cineva care nu plătește ”asteriscul”, adică opționalele, de fapt esența excursiei, activitățile a trei zile din patru. Am primit imediat răspunsul pe WhatsApp: Chișinău. Adică tocești pingelele în capitala Moldovei. Bine că nu și cazarea era la opționale, altfel am fi dormit pe sub poduri.
Până să mă dezmeticesc, a sosit încă un mesaj, în care eram întrebat cine și de unde sunt și câte locuri doresc. I-am răspuns că, din moment ce el m-a contactat pe WhatsApp, evident știa cine sunt, că doar completasem toate datele, și mi-am exprimat opinia cu privire la modul cam ”neortodox” (pură coincidență) de a face turism. I-am spus că mi se pare dubios ca pe pagina de socializare a agenției să nu existe decât postări proprii, nici fotografii și nici impresii ale turiștilor. Mi-am exprimat reținerea cu privire la condițiile de transport și cazare oferite, bazată pe aceste lacune, mai degrabă intenționate.
Am așteptat un răspuns, care nu a venit până astăzi, deși i-am trimis mesaje pe toate căile: pe Whats-App, mesajul apare ca nedistribuit; pe e-mail, nu am cum să verific; telefonic, de pe telefonul meu primesc ton de ocupat, ceea ce mă conduce la părerea că numărul a fost blocat, iar de pe alt telefon nu răspunde nimeni. Astăzi, mi-am luat inima în dinți și m-am hotărât să înfrunt canicula, pentru a discuta față în față la sediul agenției. Numai că, odată ajuns, am sunat la interfon și nu am primit niciun răspuns. În timp ce ascultam ciripitul interfonului, a sosit o persoană care locuia în bloc și care mi-a spus că acolo nu există nicio agenție de turism.
În aceste condiții, am strigat din toate puterile, ca Păcală: ”Sus, părinte, că se udă Evanghelia!” Sau, parafazându-l pe Hamlet, ”E ceva putred la AGENTIA DE TURISM SFANTUL EMILIAN DE LA DUROSTORUM S.R.L. fostă „Agenția de Excursii și Pelerinaje Sfântul Emilian de la Durostorum”. Întors acasă, constat că, deși ieri nu apărea niciun comentariu la această excursie pe pagina de socializare a agenției, între timp s-au ”insinuat” 12, unele dintre ele vechi de o săptămână sau de câteva zile.
În fața unei asemenea lipse de respect față de un potențial client, a eforturilor patronului agenției de a se păstra într-o ”zonă crepusculară” de tipul ”crede și nu cerceta”, au început să mă mănânce buricele degetelor, iar neuronii s-au făcut ghem în capul meu. Mi-am propus să trag acest semnal de alarmă pe de o parte către potențialii doritori ai unor astfel de excursii să lansez îndemnul de a deschide bine ochii și a nu se arunca în gol în brațele S(u)atanei. Iar șefilor ierarhici ai prea-cucernicului om de afaceri în haine negre le sugerez să cumpănească și acest caz pentru a înțelege mai bine care sunt motivele ce determină omul de rând să-și piardă încrederea în Biserică, dacă împielițatul de patron al AGENTIEI DE TURISM SFANTUL EMILIAN DE LA DUROSTORUM S.R.L,o fi cu adevărattravestit înfață bisericească. Știm că nu există pădure fără uscături, dar mai știm că în învățăturile creștine există o chemare la ruperea și arderea neghinei. Sper ca acest articol să scapere măcar un chibrit pe zidurile Arhiepiscopiei. În rest, rămâne valabil îndemnul: Să faci ce zic popa nu ce face popa. Doamne ajută!
Potrivit platformei Confidas.ro, Agenția de Excursii și Pelerinaje „Sf. Emilian de la Durostorum“ SRL a fost înființată în anul 2017, are adresa în municipiul Constanța, este în stare de funcționare la Registrul Comerțului, iar activitatea principală a firmei este „Alte servicii de rezervare şi asistenţă turistică“. Firma este fără contracte de achiziții publice. 2021 AGENTIA DE TURISM SFANTUL EMILIAN DE LA DUROSTORUM S.R.L. a avut o cifră de afaceri de 53.300 lei, o pierdere netă de 104.946 lei și un angajat. Asociat unic în firmă este Emil Marian Boloagă, cel care are și calitatea de administrator, cu un mandat pe 60 de ani. Emil Marian Boloagă a fost preot paroh între 2000 și 2007 la parohia „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir“ Viroaga.
